3,623 matches
-
Maria Banuș (Bucurie, Fiilor mei), Dumitru Corbea (Doftana, Balada celor patru mineri), Nina Cassian (An viu nouă sute șapte, Sufletul nostru) și Victor Tulbure (Balada tovarășului căzut Împărțind Scânteia În ilegalitate și Holde). Alte cărți de poezii mai publică A.Toma (Cântul vieții), Radu Boureanu (Sângele popoarelor, ed. a 2-a), Eugen Jebeleanu (Scutul păcii), Vlaicu Bârna (Minerii din satul lui Crișan), Mihnea Gheorghiu (Primăvara În Valea Jiului. Două poeme), Petru Vintilă (Oamenii și faptele lor. Poeme), Mihai Beniuc (Versuri alese), George Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca o nouă și eficace armă de luptă. (Ă). La noi Alexandru Jar a creat o imagine sugestivă a eroului comunist În Închisoare. Iată-l pe Boezar din Înterogatoriul: «(Ă)». Un poem se va intitula Stau singur În celulă și cânt, ca cel al lui Radu Pădure din Cântece de temniță: «Stau singur În celulă și cânt despre soare, despre lumină, despre vânt și despre revolta ce o simt oricând În oamenii acestui pământ!» Se concentrează aci o categorică replică la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
imagine sugestivă a eroului comunist În Închisoare. Iată-l pe Boezar din Înterogatoriul: «(Ă)». Un poem se va intitula Stau singur În celulă și cânt, ca cel al lui Radu Pădure din Cântece de temniță: «Stau singur În celulă și cânt despre soare, despre lumină, despre vânt și despre revolta ce o simt oricând În oamenii acestui pământ!» Se concentrează aci o categorică replică la Florile de mucegai ale lui Arghezi (Ă). Tonul poemelor lui Radu Pădure (Ă) păstrează din gravitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poporului muncitor, fără să păstreze În fundul strofelor lui de nou trubadur, amărăciunea izolării intime, caracteristică multora din strămoșii lui, baladiști de „castel”. Bucuria lui e azi total eliberată În chiot, cum face Dan Deșliu: «Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând să frământ amintirea vechimii de venin și minciunăă». Amintirea vechimii de venin și minciună» este În adevăr „frământată” și urmărită În toată sluțenia ei tiranică. Stoarcerea poporului de către fostele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Contemporanul: nr. 118, 7 ian.: Lucian Mircea - Schiță pentru un poem; nr. 122, 7 febr.: Poeți maghiari din RPR: poezii de Kiss Jeno, Solomon Erno, Solomon Laszlo, Szemler Ferencz, Horvâth Istvan; nr. 123, 11 febr.: A. Torna. - Vive la Commune, Cântul vieții; nr. 124, 18 febr.: Veronica Porumbacu. - Noaptea răsvrătiților; nr. 125, 25 febr.: Petru Vintilă - Primăvara timpurie; nr. 126, 25 febr.: Maria Banuș. - Din Maramureșă; nr. 127, 11 mart.: Dumitru Corbea. - Doftana; nr. 128, 18 mart.: Alexandru Sen. - Poem despre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui A. Toma. Scrisoarea unui tânăr poet: Vintilă Ornaru; În Flacăra nr. 6 (110), 12 febr.; pagină supratitlată: Pilda unei Îndelungate și rodnice creații poetice. Alexandru Toma Împlinește 75 de ani, ilustrată cu portretul sărbătoritului de Florica Cordescu; *Sergiu Fărcășan - Cântul vieții * Dan Deșliu - Rânduri pentru sărbătorirea unui mare dascăl; * Silvian Iosifescu - y4.TIo/na, traducător * Eugen Jebeleanu - Un minunat strigăt de luptă și credință; * Dintre poeziile primite cu prilejul sărbătoririi a 75 de ani de la nașterea poetului: „Înăbușind un gând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Drum prin țara mea. (Ă). Bate vântu-n spate Blând cum e zefirulă Acolo sub munte Muncește Cugirul - Sania În mersu-i Lin de căprioară, Spre tine ne duce Mândră Hunedoara - (Ă). Ce cântec ne vine; Din acea comună? Draga mea Mărie, Cânt de voie bună! E o horă nouă, Tinerii-o horesc Seara când se-adună La clubul sătesc! (Ă). Zgomotul e mare, Munca e fierbinte! Murgule, poetul Nu are cuvinte! (Ă). Peste tot se-ntinde Pătură de nea - Mândră ești Tu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realității este Canalul, apărută În nr. 10 al Almanahului literar, sub semnătura lui Alexandru Andrițoiu. Poezia e o descriere În culori roze a vieții de la Canal, din care ar reieși că Întregul șantier e o oază binecuvântată, unde totul e cânt și petrecere. Aici se adună, parcă ar veni Într-un pelerinaj, oameni ai muncii din toate colțurile țării: «Vin maramureșenii codrilor, Vierii din Târnavele bogate, Oltenii horelor și-ai doinelor Și bănățenii holdelor bronzateă» etc. Munca văzută numai la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
La rezervorul uriaș al vieții poporului le-au aflat poeții și despre aceasta vorbește cu dragoste patriotică și cu recunoștiință maestrul A.Toma: «Popor, izvor renăscător De viață și avânturi, Din tine vin, cu tine merg Și cresc a mele cânturi». (Popor, izvor renăscător) Cu dragoste și mândrie vorbește despre patria noastră liberă și poeții naționalităților conlocuitoare. Iată cum se străduiește să dea expresie artistică simțirii maselor, poetul de limbă maghiară Maytenyi Erik: «Strânge-mă-n brațe, patrie frumoasă, cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Scriitori Într-adevăr valoroși erau persecutați. Sahia murise de tuberculoză, cărțile lui Mihail Sadoveanu erau arse În piețele publice, iar Alexandru Toma era Împiedicat să publice. Din adâncul unui asemenea mocirle ne-am ridicat noi până la Mitrea Cocor și Cântul vieții, Lazăr de la Rusca, Ziua cea Mare, Bălcescu, Vântul nu se stârnește din senin, Nopțile din Iunie - lucrări distinse cu premiul de stat pe 1949. (Ă). Poporul nostru se mândrește cu contribuția adusă prin romanul Mitrea Cocor la dezvoltarea culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acest domeniu marele inspirator al lui Carol cel Mare. În 789, Carol cel Mare promulgă celebra Exortație generală (Admonitio generalis), prin care ordonă deschiderea unei școli în fiecare episcopat și în fiecare mănăstire; aici trebuie să se predea psalmii, notele, cîntul, calculul și gramatica; mai tîrziu, Carol cel Mare îi încurajează pe episcopi să deschidă școli rurale. Această Renaștere a învățămîntului se sprijină desigur pe o renaștere a scrisului și a limbii latine. S-a spus că, pentru Carol cel Mare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică domnule căpitan. Pe cînd ciocanul meu face o muzică! Ia ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore sînt goale pe dinăuntru. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintre două ființe. Fragilitatea copilului e un dat, un semn firesc al vârstei sale, o caracteristică printre altele (și „compensată” de altele) a omului, „fiară bătrână”; în schimb, fragilitatea melcului e un rezultat, ea apărând atunci când el este scos, prin „cânt și îmbieri”, de după al său „oblon de var”, pus protector „între trup și ce-i afar”. Mică vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
un pas (îndrăzneț) către gratuitatea aproape pură din poemul Uvedenrode, ce încheie ciclul cu același titlu printr-o programatică îndepărtare de tot ceea ce poate să pară sens constituit, fixat, închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
plâns, ca o chemare, același sunet care-n alte momente ale spectacolului va căpăta diferite forme, același sunet care va deveni ecou în Macbeth, cucuvea, presimțire a morții, vibrație a timpului, zbucium în spațiu și-n gând, vals și melancolie, cânt de menestrel și oglindă spartă, voce de femeie care îngână și voce de sfârșit care nu se mai amână. Cortina roșie, grea, se trage îndărăt și-n spatele ei scena tot goală. Din stânga o lumină de serviciu, poate o ușă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor puneri în scenă. Teatrului redus la mimică și mimarea unor roluri precise, cu tehnici precise și găselniți autodevoratoare, Alexa Visarion îi opune un teatru al stărilor, al expresivității, al căutării muzicii personajului, fie aceasta o partitură simfonică sau de cânt monodie,însoțind slujba bisericească Apropierea de poezie, teatrul ca stare, teza pe care o susține și slujește Alexa Visarion, încearcă să învingă, prin zborul interpretării sau levitația ei, ce refuză o lege a gravitației interpretării, caracterul efemer al spectacolului, tendința
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
st]rii naturale pentru a se crea relații artificiale (și chiar și la acea vreme, relațiile politice și nu cele sociale erau considerate artificiale). Nu exist] nici o motivație inerent] a individualismului teoriilor contractualiste moderne. De vreme ce sunt doar simple instrumente de cânt]rire a intereselor, ele pot fi folosite împreun] cu orice concepție asupra acestora, inclusiv cu cea a sociabilit]ții naturale a oamenilor. În concluzie, exist] puține elemente care dau unitate tradiției contractualiste. Nu putem evalua teoriile contractualiste doar că teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea face, indiferent ce s-ar întâmpla... Minciună sau crimă sunt fapte care nu trebuie s]vârșite sub nici un motiv, nu doar în ideea c] sunt fapte rele, ci și total greșite. Ele nu constituie simple rele care trebuie cânt]rite și compensate prin mai multe fapte bune sau prin evitarea unui r]u mai mare. În acest sens, nrmele care exprim] judec]ți deontologice (cum ar fi: „S] nu ucizi”) sunt considerate formul]ri absolute; ele nu afirm]: „Evit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din statele s]race este, pe ansamblu, mult mai mare decât s]r]cia și problemele pe care le au de înfruntat oamenii din statele bogate. Acel grad mai ridicat al s]r]ciei confer] o gravitate sau seriozitate care cânt]resc în procesul lu]rii deciziei privind direcția în care trebuie s] se acționeze. Am ales s] spun „urgent]” mai degrab] decât „prioritate” deoarece ideea priorit]ții sugereaz] c] r]ul poate fi categorizat și se poate afirma: „Reduceți aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uman] a mediului. Deși utilitariștii clasici includ suferință animal] în sfera eticii, o variant] a utilitarismului, care impune maximalizarea excedentului de fericire uman] în raport cu nefericirea, reprezint] un exemplu de etic] uman]. O examinare serioas] a acestei etici ne oblig] la cânt]rirea diferitelor efecte ale opțiunilor aplicabile în cazul parcului Kakadu asupra fericirii și nefericirii umane. Am descoperi probabil c] exploatarea minier] diminueaz] bog]ția ecologic] a zonelor acvatice și dac] aceasta s-ar întâmpla, ar cauza nefericire unor oameni; spre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoștințe teoretice sau de acțiune autonom] rațional], capacit]ți de care, în mod evident, cangurii nu dispun. Acestea ar putea genera anumite interese care nu s-ar reg]și la canguri. În cazul unei decizii, plusul de interese ar putea cânt]ri în favoarea ființelor umane și în defavoarea cangurilor. Aceast] situație poate surveni în special, dar nu exclusiv, în cazuri în care interesele lor comune sunt deopotriv] amenințate și protejate: recurgerea la acel plus de interese reprezint] factorul decisiv. S] presupunem c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod rațional inc]lcarea adev]ratelor rațiuni morale, care, în alt] situație, ar fi decisive. Ins] discuțiile moderne abordeaz] ceea ce este recunoscut că aceeași problem] sugerând c] exist] o moral] specific], potrivit] activit]ții politice și c] verdictele ei cânt]resc mai greu decât considerațiile moralei „obișnuite” și „personale”. Adesea, acest fapt este susținut de apeluri la noțiunea de moral] a rolurilor, cu implicația c] rolul politic genereaz] exclusiv sau predominant nevoia pentru „mâini murdare”. P]rerea mea, spus] simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
am ajuns înapoi fericită. Oare am să mai vizitez vreodată acea lume misterioasă ? Bianca-Gabriela Biru CAP. VII NATURA ASCULTĂ MUZICA NATURII ! Lira era luna, greierul-vioara, Soarele-pianul, gâza-mandolina. Râul era flaut, stejarul era nai în voalul nopții pline De dragoste și cânt, Rai pe pământ... Stai, nu pleca, am ceva să-ți spun: Galbenul soarelui mi-a mângâiat obrajii Parfumul florilor îmi gâdilă mâinile. Un fir de iarbă verde a poposit în părul meu, O creangă de alun, petala albă a unui
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Obosea repede la muncă? Era îndemânatic la lucru? Era îndemânatică în gospodăria sa? Știa să danseze, știa să înoate? * Vorbirea Vorbea repede? Vorbea distinct? Vorbea bine? Era vorbăreț? Știa ceti? Scria a scrie? Știa să calculeze? Cânta? Avea voce pentru cânt? A învățat cântul? Îi plăcea să cânte? Cunoștea vreun instrument muzical? * Memoria Avea bună memorie? Își aducea aminte ușor fizionomiile? Ținea minte ușor numele oamenilor? Ținea minte ușor ariile muzicale? Reținea ușor ceea ce învăța în meșteșugul său? Inteligența Judecata Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
muncă? Era îndemânatic la lucru? Era îndemânatică în gospodăria sa? Știa să danseze, știa să înoate? * Vorbirea Vorbea repede? Vorbea distinct? Vorbea bine? Era vorbăreț? Știa ceti? Scria a scrie? Știa să calculeze? Cânta? Avea voce pentru cânt? A învățat cântul? Îi plăcea să cânte? Cunoștea vreun instrument muzical? * Memoria Avea bună memorie? Își aducea aminte ușor fizionomiile? Ținea minte ușor numele oamenilor? Ținea minte ușor ariile muzicale? Reținea ușor ceea ce învăța în meșteșugul său? Inteligența Judecata Avea bun simț? Judeca
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]