5,129 matches
-
omul, toată civilizația umană, nu reprezintă decât Material Didactic în proces ul de învățare . Suntem fiii lui Dumnezeu și asemeni Lui, putem mod ela această lume ! ,, Înainte de iluminare tăiam lemne și căram apă . După iluminare, am tăiat lemne și am cărat apă. “ Isus și-a ales discipolii din medii sociale foarte diferite din societatea acelor timpuri pentru că nivelul spiritual al unui om nu are nici o legătură cu poziția sa socială ! Am scris acest material în ideea de a pune și eu
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
prin corobenele sălciilor, și la cadril sau oină, cu minge din cârpă, păr de bou sau crep (gumă), în alte jocuri și cântece, dar și când încingeau câte o bătălie ă! Învățați gospodari de mici, toți copiii secerau, coseau, treierau, cărau fânul sau executau lucrări agricole grele ori păzeau vitele prin păduri (unde mai existau lupi), alergau desculți, dezbrăcați, flămânzi (laptele cu mămăligă era hrana de bază) aproape neexistând cetățean fără vite și oi. Cotele de lapte erau colectate în fiecare
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
noi în picioare și o hăiniță deasemenea nouă. Niște pantaloni de la un frate mai mare, prefăcuți de mama la mașina noastră „Zinger”, completa ținuta mea. Eram mândru, ca un prinț, nu alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua cea mai apropiată, care se găsea cam la vreo cinci sute de pași, în fața casei lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dați seama ce situație, a fost o catastrofă, căci învățase să fie condus. Am plecat de la acel bal cu coada între picioare! Am plecat și ne-am dus la Victor, care stătea în casa în fața căreia era cișmeaua de la care căram apă cu jugul. Aveau părinții lui Victor o casă așezată mai în fund, cu multe flori în față, iar în spate o grădină mai mare plină cu zarzavaturi, legume și pomi fructiferi, de, oameni harnici, gospodari. Pe dreapta casei aveau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îndreptat spre baie să iau un pahar cu apă. Somnoros, am alunecat pe parchetul lucios și m-am dus cu gaidele în sus, de-ar fi râs și curcile de mine. Atunci mi-am amintit de buftaiurile mele de pe când căram apă cu jugul. Acesta a fost unul din motivele pentru care m-am apucat să vă povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de pe când căram apă cu jugul. Acesta a fost unul din motivele pentru care m-am apucat să vă povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu două găleți emailate și cu un jug confecționat de mine cu ajutorul câtorva scule de tâmplărie ale bietului meu părinte, fie-i țărâna ușoară! Întâi am început pe traseul baie-dormitor și retur, dar mi s-a părut prea scurt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sat. S-a pierdut curând printre denivelările dealului din spatele nostru, și doar glasurile gâștelor se mai auzeau, din ce în ce mai stins. - Moș Bâcu, acum să te văd, i-am spus eu, ce te faci cu bobocul matale? Că doar n-o să-l cari acasă. - Nici vorbă, îmi răspunse unchieșul râzând. Să vedeți, dimineața, când pleacă de acasă, din sat, bobocul o ia înainte, iar cârdul cu rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute de metri. De aceea l-ați văzut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în etern capabili să-l umplem între noi, cel al înstrăinării? O întrebare ce ne identifică... al cărei răspuns se trăiește... Rămași undeva, între două lumi, sfășiați de tendințe contrare, neputănd deveni pe de-a ntregul ceva, orice, fără a căra după noi nostalgia unui Altceva, care ne frămăntă și ne neliniștește, mereu sub apăsarea finitudinii și ireparabilului, un demon ne șoptește insidios că fiecare secundă scursă este încă o cărămidă în edificiul care se înalță sfidător și pe care cu
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un prost, scriam ce mi zicea dumnealui. Iară pentru pecete nu putea doamna să pecetluiască, ci dumnealui spătarul au luat-o și au pecetluit. Ieromonahul respiră greu ca și cum ar fi cărat o povară și iar ridică privirea spre Brâncoveanu, care îi zâmbi larg și chiar dădu a încuviințare din cap. Era tare amuzat marele logofăt Constantin de scrisoarea de mărturie a ieromonahului Ștefan. Cu două cuvinte aș putea să-i arăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de câteva nopți cădea bruma. Nimeni nu se simțea stingherit de asta, iată mâine va fi Sfântul Dumitru, mare târg, și mustul s-a înăsprit, iar pe la unii hangii tulburelul a prins chiar a se limpezi. Cât ținea ziua, sacagiii cărau apă și strigătul lor era ca o melodie pe ritmul ciocanelor bătând pene la butii. Mirosea a fum iute de frunze și a pastramă de oaie prăjită la proțap. Orașul, spre curțile domnești, își făcuse obiceiurile lui care nu țineau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ține să nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții doi suferinzi în aceeași încăpere... Două slugi ridicară puțin jilțul în care sta vodă atât cât să nu atingă covoarele de pe jos și-l cărară într-o odaie ce da cu ferestrele spre miazănoapte. Doamna aduse apă în căni de porțelan, lighene de aramă curate, feșe albe din pânză de in și scamă. Își luă inima în dinți și, atentă, începu să-l ajute pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al unui grup. Crozier și Friedberg consideră că ea trebuie concepută, mai degrabă, ca o relație decât că un atribut și avertizează că "toute analyse sérieuse de l'action collective doit donc mettre le pouvoir au centre de șes réflexions. Car l'action collective n'est finalement rien d'autre que de la politique quotidienne. Le pouvoir est să "matière première".19 Cei doi sociologi au dreptate să observe că, pe cât de des este folosit termenul, pe atât de puțin îi este
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
bineînțeles, că îi dădusem un răspuns ucigător. Ar tî trebuit să-i spun, ca să exprim exact ceea ce simțeam, că mi-e atât de neplăcută vederea lui încît aș fi în stare să rămân repetent de atâtea ori până s-ar căra el din școala noastră. Pe trimestrul trei am început însă să învăț. Groaza de corigentă era mai mare decât repulsia față de antipaticul profesor. Rămâneam seara singur în clasa și învățam elementele lui Euclid și teorema lui Pitagora, care n-aveau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pot să stau și or să mă dea afară din școală, ei, era așa rău? Nu era, cum să fie? Un om cu patru clase secundare nu se aseamănă cu unul care n-a învățat nimic și nu știe să care decât cărămizi cu spatele, ca bietul Nilă, care pe urmă a avut noroc la blocul Algiu, de pe "Cheia Roseti", l-a luat proprietarul la el, l-a făcut portar... Admițând cazul că o să pot și eu, târâși, grăpiși, să termin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un aparat de ochire și începu să ne facă semn cu mîna: mai așa! mai la dreapta! Mai la stânga... acolo! Înfigeți țărușul! Aveam un ciocan, băturăm țărușul. Pe urmă veni spre noi cu toată aparatura, cu domnii Jumanca și Ionescu cărând acea aparatură și noii țăruși și ne trimiseră iar în depărtare, în urma noastră domnii Jumanca și Ionescu trăgeau o sfoară de la un țăruș la altul. Iată pentru ce fusesem angajați... La masă domnul Jumanca citea ziarul și îl comenta, spunând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acordeon, ne cânta din el seara înainte să adormim, câștiga ceva mai bine și plăti el lemnele să ni se facă foc, bineînțeles numai o dată pe zi, să fie cald spre seară, când se întorcea el de la un depozit unde căra ceva cu spinarea. Și într-o zi îmi veni o idee. Era mică, dar trebuia încercat. Să mă duc, mi-am spus, la băiatu-ăla care vrusese să mă publice în efemera lui revistă Albatros, anul trecut prin primăvară, când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiindcă nu vedeam de ce m-ar fi imitat pe mine, îi răspunsesem cu toată gravitatea. Am mai angajat unul, a continuat el, am fost la domnul Manuilă cu insistență, ca pe urmă să nu stea nici două săptămâni... S-a cărat... Păi în ce situație mă puneți, bă? Avea un glas subțire, fără forță, dar indignarea în el era mare. - Nu te recomand, decise iritat. De ce să te recomand? Mai bine învață o meserie. Uite, am un unchi, patron de frizerie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne oprirăm și intrarăm într-un restaurant, mă uitai să văd: Gambrinus. Nu știam de unde, dar numele îmi era cunoscut. Plin de lume, cu săli mari și cu etaj, cu boltă și scări uriașe. Era de fapt o berărie, chelnerii cărau halbe de la tejghea la care berea curgea neîncetat în valuri de spumă. Ne așezarăm la o masă și un chelner se apropie și-și apropie capul de umărul grasului; îl cunoștea și aceasta ne întrebă: - Luăm, bă, cîte-o chestie d-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
damigeana, iar vișinele din vișinata veche, le aruncase cu o zi În urmă, În spatele grădinii de zarzavat. Acolo depozitam gunoiul, aproape de pârâiașul copilariei mele iar când grămada era mare, tata ruga un vecin care avea căruță, să-l ajute să care gunoiul departe, la groapa comună de gunoi a localității. „Nu știu cum a scăpat din coteț dar parcă era nebun”, ne povestește mama. “A Început să râme prin curte, (din cauza solicitării râtului, i-a scăpat și sârma din nas) parcă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
interesează de cel de lângă noi chiar dacă a luat foc; Îl lăsăm să ardă, să se facă cenușă. Citeam deunăzi pe internet, Într-un ziar, despre expulzarea țiganilor din Franța și era atașată chiar o poză reprezentând o familie de țigani cărându-și bagajele la aeroport, via Paris-București. Cel care scrisese articolul spunea că printre bagaje, țiganii cărau și portofele din piele (goale), portofele care au fost cândva pline, În buzunarele cetățenilor francezi, fiind sustrase cu dibăcie și profesonialism de concetățenii noștri
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cenușă. Citeam deunăzi pe internet, Într-un ziar, despre expulzarea țiganilor din Franța și era atașată chiar o poză reprezentând o familie de țigani cărându-și bagajele la aeroport, via Paris-București. Cel care scrisese articolul spunea că printre bagaje, țiganii cărau și portofele din piele (goale), portofele care au fost cândva pline, În buzunarele cetățenilor francezi, fiind sustrase cu dibăcie și profesonialism de concetățenii noștri, rromi. Mi-aduc aminte că, În preajma sărbătorile de iarnă, În decembrie trecut, prietena mea a fost
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu nimeni de pe aici și să nu intru În salonul cu “criză”. Sunt vreo opt paturi și toate ocupate, că Întrebai pe femeia de serviciu. - Bine, fă, Florico, nu le spun. Haide, că nu este așa de greu să le car. Viu chiar sâmbătă dimineață, direct la tine, că mi-a spus fii-mia că te externează atunci și să plecăm Împreună la ei acasă. Rada a venit sâmbătă de dimineață la spital. A găsit-o pe Florica bine merci, fără
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu ca asta, uită-te la ea ce aschimodie și galbenă este! Ai adus ce ți-am spus? - Adus, Florico! Dar nu mă duc eu să le duc. Du-te tu! - Păi, vii cu mine, că nu am voie să car. Dar le spun eu că tu ai făcut pomana și te-ai gândit să aduci la lumea din salon, dar nu m-ai găsit decât pe mine și pe generăleasă! Așa au și făcut. Au Împărțit tuturor pachetele, care au
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu mănuși de stropii fierbinți care sar pe piele, ce mai, Îmi ia timp mult. Până coc vinetele și ardeii, pot toca legumele pentru zarzavatul de ciorbe. Așa Îmi organizez fiecare treabă, să câștig timp. Pregătesc sacoșele, căruciorul, să pot căra toate, o dată, noroc că am piața aproape.. După două zile de muncă, Îmi iese o zacuscă foarte bună iar eu sunt mulțumită când văd că s-a umplut un raft Întreg de borcane, cam douăzeci și cinci, la număr. Mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]