16,527 matches
-
a existat - cu cel puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate Nicolae Iorga, în 1907, când spunea că o mână de călugări a ridicat aici în Codrul Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” Nu-i pentru prima oară când Vasile Lupu voievod nu spune totul. Greu de spus din ce cauze... - Am mai vorbit, mărite Spirit, despre poslușnici. La 15 mai 1716 însă, revine Mihai Racoviță voievod, care spune
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
împrăștie lumină și nu știu ce fluid captivant, tulburător...” Și toate cele de mai sus se întâmplau în târgul Pungești, pe Valea Racovei, acolo unde Dan, proaspăt judecător, a sosit să facă carieră și apostolat, în vatra târgului, care pare încheiată, unde căsuțele albe se risipesc pretutindeni, unde ulița principală este cuprinsă de dughene vechi, strâmbate de trecerea timpului și care par să se prăbușească, locul unde unii asudă muncind iar alții își risipesc chiverniseala, comândurile, unde propietatea circulă tot mai des și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
minune. - Pe ce motiv vă distrați, că nu vă știam așa zgomotoși? - Motive de distracție ne oferea, în mod regulat și gratuit, și un cuplu binecunoscut în Pungeștiul de atunci, moș Șutu și băbuța lui, mătușa Marița. Locuiau într-o căsuță modestă, în fundul satului, dar făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari, cămașă de in înălbit, încins cu bârnețe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
unde vor putea să meargă cu gimnastica lor intelectuală. Ei se consacră unei inven tarieri sistematice a posibili tăților delimitate de constrîngerile minții. Reflecția lor filozofică nu are ca obiect lumea : ea se străduiește să cartografieze cadre mentale, face tabloul căsuțelor dintre care progresul viitor al cunoștințelor le va umple pe unele, în timp ce altele vor rămîne goale temporar sau definitiv. Controlul experimental, testarea faptelor lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și țară să se stingă în august 1972, într-un palat - Mogoșoaia - creație a unui mare ctitor și martir, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu. Puțin înainte de a muri, poetul mărturisitor a lăsat posterității câteva rânduri emoționante: „M-am născut într-o căsuță modestă, ca fiu de truditori ai pământului. Acum sunt în acest palat al lui Brâncoveanu, după ce am dăruit talentul și munca mea ridicării acestui neam. Poate este răsplata vieții mele. Pe crucea mea să nu fie scris decât numele. Cei
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din trecut când, pentru același penaj am vânat-o - precum egreta pentru chipiurile ofițerești - sau, pentru același cântec, am Închis-o În colivie - precum scatiul -, ne gândim, mai ales acum, În prag de iarnă, că nu i-ar strica o căsuță și o hrănitoare. Vezi tu, ne gândim la acea pasăre ca la copiii străzii, pe care tot inconștiența noastră Îi produce. Tu te poți bucura, că-ți aducem la Îndemână păsăret care să compenseze vrăbiile rărite de pe balcon, dar așa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și cadrilată ce intra prin ferestre mă anunța venirea mult așteptatei seri, momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru cel a cărui îmbrăcăminte a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
despre Olimp, despre legende, uitasem că ghidul ne mai spusese o legendă privind întemeirea unui sat care se afla în preajma muntelui cu pricina, adică acela pe care se spune că a mers Heracle în căutarea lânii de aur. Erau niște căsuțe pierdute în zare la malul apei, nu prea numeroase. Ghidul ne-a spus că în traducerea greacă, satul se numește Trei Lumânări. Numele fiind neîntâlnit, deosebit, l-am întrebat de ce se cheamă localitatea astfel. Atunci iar ne-a dus în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
parte din cărămidă, parte din vălătuci (așa cum arată o fotografie a ruinelor, pe al cărei autor nu-l știm), lucru care a grăbit, desigur, degradarea. În 1919, un alt trecător cu o memorie vizuală remarcabilă redă, cu exactitate, amănunte revelatorii: căsuța de zid pe jumătate ruinată, cu păreții dărăpănați, cu urma unor privazuri de ferestre în care stau înfipte gratii ruginite, un acoperiș care așteaptă gata să se prăbușească și cu o curte plină toată de buruieni ce cresc în liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spune că l-am cunoscut pe Labiș doar l-am zărit, la o Consfătuire a scriitorilor tineri. La "Junimea", versurile i-au fost publicate în 1971. Când am trecut prima dată prin Mălini, părinții lui Nicolae încă mai locuiau în căsuța de lângă școală. Caietele lui Nicolae (acum, în mare parte, risipite, rătăcite, ori pur și simplu furate; tot acolo am aflat broșura cu "Poemul invectivă" al lui Bogza după mulți ani, am recunoscut cărțulia acasă la un cunoscut poet ieșean: se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bune cum ar dori generația noastră, nu ca toți să fie egali, că nu se va putea niciodată, dar să aibă omul un serviciu, să nu tremure pentru ziua de mâine, să iasă în lume în siguranță, să aibă o căsuță mică sau mare a lui, să poată avea o familie cu care să-și împartă viața, se poate, și așa ceva am visat în decembrie 89 că va fi, iar ce a urmat mă amărăște. Îndurerată de moartea Mădălinei Manole și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu mari regrete, dar cu speranța că nimic nu se pierde: Cântec de marinari Când nava se leagănă-n larg Și zorii pe boltă se-aprind La Gabie-n port la catarg Eu zarea întreag-o cuprind. Departe pe mare zăresc Căsuțe cu fum liniștit; Ogorul întins strămoșesc Și munții înalți de granit. Iar vântul ce-aleargă pe mal Mi-aduce din patrie dor; Văd oameni în țară muncind În fabrici, pe-ntinderi de-ogor. Spre țărm pescărușe de zbori La fata
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
copii și nepoți, să trăiască din economii, iar eu să am grijă de mine. Or fi dorit să stau cu ei, să-mi vândă casa și ce-aș fi făcut din viață ?. Până acum trei luni nu mi-am vândut căsuța, nu m-am dus la copii, ca să nu le fiu povară și când s-ar sătura de mine ei să mă dea afară. Dar și din alte motive, și ne punea o dată cu versurile ei, poezia lui Grigore Vieru (14 februarie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la noi. Aveam lapte la masă și ne-a pus în strachină, și în trei mișcări am mâncat totul. Pe noi nu ne interesa, nu cunoșteam binele și credeam că chiar acesta este binele. Abia reușiseră părinții să termine o căsuță cu două camere, că locuiam cu bunica, mama lui tăicuțu, înghemuiți ca vai de noi, dar noi ne simțeam bine. Apoi, cu puținul pământ de la bunica, a mai cumpărat și tăicuțu două-trei petice pe dealuri, a reușit tăticuțul nostru și-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
E ger cumplit, e drumul greu Dar obicei străbun. Astăzi cu toții cântă-n cor La geam cu Moș Ajun. Tot moș era și-n vremea lor Bătrânul Moș Ajun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum. Mai sunt căsuțe fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun. Dar nu uita, când ești voios Române să fii bun! Din plic o altă poezie, de George Coșbuc: Iarna Afară ninge liniștit, În casă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de trai. Nimic nu le-a speriat pe cele două - bunica și mama mea - ca în cel de-al doilea război mondial să-și unească forțele și cele două modeste pensii, tatăl meu fiind prizonier, dispărut și să construiască o căsuță de mare „bun simț”. Era absolut necesară pentru a locui toți patru - dumnealor și noi doi copii, frățiorul meu s-a născut după plecarea pe front a tatălui meu, în septembrie 1941, eu în 1939 în vremea concentrărilor și nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în special de cei care au avut o viață de familie îndestulată, cu o funcție importantă și care s-au conservat ajutați și de natură dar și de împrejurările vieții. Îmi vin în minte locurile copilăriei, pe dealurile noastre erau căsuțe răzlețe din chirpici, învelite cu paie, focul îl făceau la vatra din casă pe pirostrii - că nu aveau cărămidă să-și facă sobe - poate nici meseriașii nu se găseau, erau chiar vârstnici și așa trăiseră, țineau pe lângă casă o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
destul de mare și aceia mai aveau și câte un câine foarte atașat că nu îndrăzneai să te apropii lejer, așa că nici azi nu-mi pot explica cum trăiau ei la distanță așa de mare de sat, iar unii își aveau căsuța chiar în pădure, unde defrișaseră locul. Nu știu nici cum nu le era frică de jivine și oamenii răi - că erau și dintre aceștia - dar își duceau viața. Bătrânii din sat nu rămâneau singuri. Era o ordine, dacă erau mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cum nu le era frică de jivine și oamenii răi - că erau și dintre aceștia - dar își duceau viața. Bătrânii din sat nu rămâneau singuri. Era o ordine, dacă erau mai mulți copiii în casă, flăcăii cei mari își făceau căsuța și se însurau, fetele se duceau la casa bărbatului, iar părinții rămâneau cu cel mai mic, care-i și îngrijea, lui rămânându-i casa cu tot ce aveau înaintașii. Așa am cunoscut eu viața de țară până am plecat de-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
s-au mutat la ea. Au lăsat pradă vieții, și el și copii, soția și mama, inclusiv pe bunica. Inginera, frumoasa casei și a mamei, s-a îmbolnăvit și mai rău, umbla pe stradă, dar știa să se întoarcă la căsuța ei, știa să vină la Maria, la mama ei, să-i ceară să bea cafea și să-i dea bani. Maria, sărăcuța de ea, se străduia să croșeteze, să aibă bani pentru fiică și cafea. De multe ori, fiica îi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ființă blândă și muncitoare, a muncit atât ca fetele ei să aibă o situație satisfăcătoare, dar au terminat așa cum am arătat, adică în omenie mai mult pierdută... Gânduri care mă trimit către o poezie a cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea Căsuța mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și muncitoare, a muncit atât ca fetele ei să aibă o situație satisfăcătoare, dar au terminat așa cum am arătat, adică în omenie mai mult pierdută... Gânduri care mă trimit către o poezie a cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea Căsuța mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
spre clanță mâna, mi-o retrag. Nu simt decât pustiu. Și chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat să simți c-asemenea unui fir subțire ceva frumos din tine s-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Decât frații ziși pe nume, Să iei casa-n care, maică, Ți-a fost drag să vii pe lume. Când și când, în miez de vară Sau de Paști, să vadă satul, Cum îmi vine, ca-n toți anii, La căsuța mea, băiatul... Și-având tihnă și odihnă, La venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]