5,189 matches
-
Camil Petrescu, este tras la răspundere întrucât nu a înțeles și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care la Berlin, la aflarea veștilor despre răscoala din țară ar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ambii justificați de caracterul și de comportamentul său. (Ioana Pârvulescu, De ce Urmuz, în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993). În cazul personajului Turnavitu, numele poate deriva din termenul de "întoarcere", săvârșită atât la propriu, prin "învârtiturile" prin "cafenele murdare, grecești", în calitate de ventilator, cât și în sensul de trădare a binefăcătorului și stăpânului său, Ismail. Pronunțat diferit, nici numele lui Fuchs nu pare ales întâmplător, dacă ne gândim la eșecul său erotic. În privința personajelor Algazy și Grummer, singura notă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Frica, ed. cit., p. 70. 39 Ibidem. 40 Costache Olăreanu, Lupul și chitanța, Editura Albatros, București, 1995, p. 219. 41 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239. 42 În Frica, de exemplu, citim: Iar lângă cafeneaua lui Friț, tot în după amiaza aceea, prinși de ploaie sub streașina mare a prăvăliei lui Stocker, [...], se aflau doi foarte onorabili cetățeni care discutau în cel mai pur stil caragialesc. Merită să-i ascultați: [...]", p. 15. 43 Monica Spiridon
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din carton impermeabil de cafea. (Firma avea automate de cafea la fiecare etaj, dar toată lumea, inclusiv Darcey, era de acord că aici cafeaua avea un gust de noroi și că era mult mai bine să îți cumperi un pahar de la cafeneaua italiană din colț.) Îi zâmbiră și ei. Darcey era foarte simpatizată de colegi, în ciuda faptului că mulți erau impresionați de IQ-ul ei ridicol de mare și că până și Peter Henson, directorul companiei, îi cam știa de frică. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey o sâcâia mereu întârziatul, și vina pentru asta i-o atribuia tatălui ei. Dar numai mulțumită lui reuși să se descurce cu cozile lungi și să mai aibă timp și pentru o cafea și un croasant într-una din cafenelele aeroportului, ca de obicei. Localul era ticsit și el de lume, iar femeia din față dădea semne de nerăbdare așteptându-și cafeaua. Când și-o primi în sfârșit, o dădu pe gât din două înghițituri rapide. Când Darcey și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de bază nu era complicată. Scoțienii și yankeii aveau să sosească în Dublin în curând. Și aveau să schimbe lucrurile pentru toată lumea. Darcey trase adânc aer în piept la gândul acestor schimbări, apoi își isprăvi cafeaua și împături ziarul. Părăsi cafeneaua și o porni în pas lejer spre poarta de îmbarcare. Majoritatea scaunelor din sala de așteptare erau deja ocupate, în mare parte de cei care călătoreau în scop de afaceri - aproape toți erau bărbați la costum, purtători de laptop, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ceea ce îi lăsa mult timp la dispoziție să se plimbe pe plajă în picioarele goale și să își exerseze spaniola. Nieve avea mai puțin timp liber, dar, de câte ori aveau posibilitatea, se întâlneau în port și stăteau pe terasele barurilor și cafenelelor, bucurându-se de soare și de atmosferă și întrebându-se dacă să mai rămână în Spania sau să se întoarcă în Irlanda și să facă rost de ceea ce Darcey numea, cu tristețe în glas, „slujbe adevărate“. — E o pauză minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
engleza. Sincer, nu mă văd vorbind fluent nici chineza și nici malaeza. —Vai, vai, zise Anna, s-a sfârșit cu titlul tău de Omul Anului. Darcey râse. E un complot pus la cale de colegii mei invidioși. Intră prima în cafeneaua italienească, deja ticsită de oameni din Centrul de Servicii Financiare care aveau pauza de masă mai devreme. Reușiră totuși să facă rost de două scaune lângă tejgheaua de granit care se întindea de-a lungul întregului perete. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu nimerise lucrurile ca lumea. Și-apoi, nimeni nu mai credea în finaluri fericite în ziua de azi. — Vrei o cafea? sugeră Neil. Mie mi-ar prinde bine. Ai ajuns foarte devreme, observă ea îndreptându-se cu el spre o cafenea. — Nu mă pot abține, zise el. Nu-mi place să întârzii. Da, de asta își aducea perfect aminte. Își amintea cum, la vremea respectivă, se gândise că genul ăsta de principiu îi putea uni, era ca un crez pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o cafea mică să mai povestim? Darcey se uită din reflex la ceas și apoi lăsă brațul în jos fără să mai verifice ora. — Sigur, încuviință. Dădură colțul spre Wicklow Street și își găsiră o masă lângă geam într-o cafenea micuță, unde Darcey comandă un cappuccino cu scorțișoară, iar Carol ceru un ceai de mentă. —Mult prea sănătos pentru gustul meu, se plânse Darcey. —Face parte din cerințele siluetei, recunoscu Carol. Sunt cam prea obsedată de calorii, dar mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
grijă, spuse terminându-și ceaiul de mentă. Viața ta ți-o rezolv eu, și încă în fața a milioane de cititori! — Perfect, mersi, chiar de-asta aveam nevoie. Să afle toată lumea că sunt o toantă. Însă Darcey zâmbi și ieși din cafenea, luând-o din nou în jos pe Grafton Street. În noaptea dinaintea călătoriei, rămase până târziu la birou. Nu era deloc nevoie de asta, dar voia să mai citească o dată materialul pe care îl avea de prezentat ca să fie sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
clarifică situația. Îi dădu telefonul lui Aidan și se îndepărtă repede, ieșind în foaierul hotelului. Capitolul 33tc " Capitolul 33" — Ș i după aia ce s-a întâmplat? Anna Sweeney o privi nerăbdătoare pe Darcey. Era ora prânzului și stăteau în cafeneaua italiană cu două căni mari de cappuccino spumos în față și două brioșe. Am intrat la toaletă și am plâns cât timp vorbea el cu ea, mărturisi Darcey. Când am ieșit, plecase după ea. De fapt, nu ieșise de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
apoi trimise câteva e-mailuri și închise computerul. De data asta, când se întinse în pat, adormi imediat. Capitolul 35tc "Capitolul 35" C onveniră să se întâlnească la poarta de îmbarcare în avion, însă Darcey îl zări pe Neil în cafenea, unde își bea obișnuitul espresso. Nu era sigură dacă să îi facă semn, însă el aruncă o privire peste mese și o văzu. —Bună dimineața, zise Neil. Bună, răspunse ea. Își termină cafeaua dintr-o singură sorbitură și puse înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o colecție de arme montate pe pereți. Erau o mulțime de cărți, genul pe care le cumperi la kilogram: mulți poeți, filosofi și juriști germani despre care pot să afirm că am oarecare habar, dar numai ca nume de străzi, cafenele și baruri. Am dat o raită prin Încăpere, spunând Întâi: — Dacă nu mă Întorc În cinci minute, trimiteți după mine o echipă de căutare. Schemm oftă și se așeză pe una dintre cele două canapele din piele care erau plasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
alcătuiau vocea lui. Pentru cei care aveau nenorocul de a nu-l vedea pe Iluminatorul Popular, existau câteva locuri În Berlin special amenajate pentru a li se pune la dispoziție măcar posibilitatea de a-l auzi. Așa cum În restaurante și cafenele era obligatoriu să existe aparate de radio, pe majoritatea străzilor existau portavoci montate pe stâlpii pentru reclame sau pe stâlpii de iluminat. Iar un detașament de gardieni radio era Împuternicit să bată pe la ușile oamenilor și să impună să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai fac o vizită lui Jeschonnek. 8 După ce am plecat de la Pschorr Haus, am intrat În Haus Vaterland, care adăpostea atât cinematograful În care trebuia să mă Întâlnesc cu Bruno Stahlecker, cât și un număr aproape infinit de baruri și cafenele. Locul e popular printre turiști, dar este mult prea demodat pentru gustul meu: imensele holuri gri, urâte, zugrăveala argintie, barurile cu miniaturale căderi de apă și trenuri În mișcare, toate astea aparțin unei bătrâne Europe care atrage Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
O să țin minte. — Aveți o țigară? Am deschis cutia de argint de pe birou și am ridicat-o, ținând-o de capac, ca să poată lua o țigară, pe care m-a lăsat să i-o aprind. — Mai zilele trecute, Într-o cafenea de pe Kurfürstendamm, distrată, mi-am aprins una, și un băgăcios bătrân a venit la mine ca să-mi reamintească de datoria mea de femeie, soție și mamă germană. Slabe șanse, mi-am zis, că am aproape treizeci și nouă de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
potrivită pentru a Începe să produc noi recruți pentru Partid. Sunt ceea ce numesc ei un eșec eugenic. Se așeză Într-un fotoliu, Încrucișându-și picioarele frumoase. Eu nu vedeam la ea nimic care să fie un eșec, cu excepția, poate, a cafenelelor pe care le frecventa. — S-a ajuns până acolo Încât o femeie nu mai poate ieși fardată În oraș, de teamă să nu fie numită târfă, adăugă. — Nu-mi păreți a fi genul de femeie care să-și facă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să creadă că Gestapoul e pe urmele noastre pentru cine știe ce. După un timp, i-am propus să mergem la un film. Da, zise ea, dar nu cred că aș putea să rezist la un film patriotic. Când am ieșit din cafenea, am cumpărat un ziar. Pe prima pagină era o fotografie a celor doi Hermann, Six și Goering, strângându-și mânile: Goering rânjea cu gura până la urechi, iar Six nu zâmbea deloc. Se părea că, până la urmă, primului-ministru avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
hoț, tiptil, tiptil, să nu te simtă copilul. Te încalți încetișor, apeși pe clanță fără să faci vreun zgomot și ieși, fără să mai încui, făcându-i semn bonei să încuie ea, mai târziu. Iar pe stradă zbori către prima cafenea care-ți iese în cale. Îți mai trece prin cap că bona/ mama/soacra ți-a zis că nu a mâncat bine piureul de fructe sau că are un pic de febră și atunci îi spui la telefon mai dă
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
lectura unde m-am oprit fiindcă, 17 aprilie, încep să-i citesc lui Theo așezat în fotoliu, așteptând, neavând altceva mai bun de făcut, 17 aprilie, pe la amiază l-am întâlnit pe Radu și m-a luat cu el la cafenea, prin fumul de țigară am recunoscut tinerii pe care îi întâlnisem și la atelier, al căror nume nu l-am reținut atunci, fac încă o dată cunoștință cu ei, Sorin, Ioana, Gabriel, Dora, îl regăsesc cu bucurie și pe Doru, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tale, fie le ții atât de ascunse încât nu ți le mărturisești nici ție, ca să nu te trădezi! Arta nu se învață ca orice meserie stând în bancă sau la strung, dacă vrei să înveți pleacă la munte, vino pe la cafenea, fă dragoste, îmbată-te, revoltă-te, înjură, mută-ți ființa în toate stările, leapădă-te pentru a jura din nou credință, fii contradictoriu! Ne oprim locului și eu n-am pierdut nici un cuvânt din spusele lui, Eu rămân la autobus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să cunosc orașul bizantin, 10 martie, cu siguranță nu sunt un autor de jurnale de călătorie, au trecut atâtea zile și n-am fost în stare să însemnez locurile prin care am trecut, acum plouă la Veneția, stau într-o cafenea și privesc spre piazza pustie, nu știu numele ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plouă la Veneția, stau într-o cafenea și privesc spre piazza pustie, nu știu numele ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e mai greu decât aerul, toate aceste lucruri, biscuitul muiat în cafea, singur la această masă, groaza de a ieși afară în ploaie, toate aceste lucruri atât de familiare, de când?! nu știu dacă îmi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-mi părăsesc locul de la fereastră, piazza pustie, Chirico, cerul întunecat și toate aceste gânduri care nu par să fie ale mele, mi-aduce și un ceai cald, un medicament, probabil ceva pentru răceală, grazia, nu mai e nimeni în cafenea, au plecat ceilalți clienți și sezonul turistic încă nu s-a deschis, se-așază pe scaunul din fața mea, fără reținere, mă întreabă de unde vin, ce caut în Veneția în anotimpul acesta și eu nefericit pentru că încetul cu încetul ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]