4,021 matches
-
pregătește acum va fi o bătălie a popoarelor, iar noi va trebui să o câștigăm. 2 Pentru misiunea aceea, Sebastianus avea să-i aibă ca escortă nici mai mult nici mai puțin decât pe Maliban, unicul supraviețuitor din turma de cavalerie ce îl însoțise în Sapaudia, și pe Vitalius, pe care avusese plăcerea să-l regăsească la Genava. A doua azi de dimineață își părăsi împreună cu ei locuința, îmbrăcat în haine civile și fără să aibă cu sine altă armă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cunoștea. Ofițerul acela, al cărui nume era Elvius Metronius, îi făcu imediat o impresie foarte bună: o înfățișare cinstită, umeri largi ochii cenușii cu privirea ascuțită și inteligentă, strângere de mână hotărâtă și viguroasă. Era un comandant de turma din cavaleria de elită, originar din Treveris și doar cu câțiva ani mai tânăr decât el; nu-i lipsea, cu siguranță, nici experiența militară, căci luptase, ca și el, împotriva vizigoților și a hunilor, ba mai mult, se putea mândri cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
față în față cu ei. Tribunul îi cântări într-o clipă: erau amândoi robuști, pe la treizeci de ani, înarmați cu săbii; unul avea pe spate o manta militară, celălalt ținea atârnat de șa un scut rotund, ca acelea folosite de cavaleria auxiliară. Era vorba, probabil, de dezertori. Divicone îi cunoștea pe amândoi și ridică mâna să-i salute — Salve, Baudelius! Și ție, Martianus, salve! — Salutare, Divicone! îi răspunse cel cu mantaua. Și-i salut și pe prietenii tăi. Sebastianus își opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
senatului cetății. în acel loc, de altfel, se instalase din vreme, cu arme și bagaje, un grup numeros de milițieni: o adunătură din diferite detașamente răzlețite, care își găsise adăpost în cetate și se pusese sub comanda unui decurion de cavalerie mai în vârstă. Făceau cu schimbul cu alanii în dispozitivul de apărare al turnului dinspre apus, de la care cobora drumul către Caesarodunum, și de câteva zile își luaseră sarcina de a asigura paza nocturnă. Decurionul, pe nume Marcentius, se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
venea de la miazăzi cu stindardele în vânt și trecea acum de cotul larg pe care-l făcea Loira. După repeziciunea cu care se apropiau și după norul de praf pe care-l ridicau, se ghicea ușor că erau trupe de cavalerie. Mutându-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă. — Unde a găsit Magister atâta cavalerie? întrebă Maliban. — Vizigoții! îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
distanței, un vuiet nedeslușit. Fremătând de-a dreptul, Vitalius arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă. — Unde a găsit Magister atâta cavalerie? întrebă Maliban. — Vizigoții! îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arătă cu degetul înspre armata romană. — Uite, Prefectule! Catafracții! într-adevăr, în compania ce se găsea în apropierea drumului puteau fi recunoscute acum însemnele puternicei cavalerii imperiale cu platoșe. Și încet-încet cavaleria acoperea câmpia întreagă. — Unde a găsit Magister atâta cavalerie? întrebă Maliban. — Vizigoții! îi răspunse emoționat Sebastianus. Se vede că cele două armate s-au reunit. Ovații se ridică din mulțime la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să salute și să binecuvânteze, în vreme ce, la trecerea sa, oamenii cădeau în genunchi și îi sărutau haina. Alte strigăte însă îi atraseră romanului atenția către ceea ce se întâmpla dincolo de bastioane. Sub ochii extaziați ai apărătorilor Aurelianei, ajunși la capătul puterilor, cavaleria lui Etius înghițea câmpia. îi veneau împotrivă, dar evident în dezordine și mai degrabă într-o manevră improvizată, contingentele de cavalerie ale hunilor, care, între timp, se adunaseră să protejeze tabăra. Sebastianus și-ar fi dat un braț ca să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atraseră romanului atenția către ceea ce se întâmpla dincolo de bastioane. Sub ochii extaziați ai apărătorilor Aurelianei, ajunși la capătul puterilor, cavaleria lui Etius înghițea câmpia. îi veneau împotrivă, dar evident în dezordine și mai degrabă într-o manevră improvizată, contingentele de cavalerie ale hunilor, care, între timp, se adunaseră să protejeze tabăra. Sebastianus și-ar fi dat un braț ca să participe la bătălia care, în scurtă vreme, începu sub ochii săi. O ploaie de proiectile, atât de deasă, încât era vizibilă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus și-ar fi dat un braț ca să participe la bătălia care, în scurtă vreme, începu sub ochii săi. O ploaie de proiectile, atât de deasă, încât era vizibilă de pe ziduri, se ridică din rândurile hune și biciui în cădere cavaleria romano-vizigotă, care, totuși, nu-și întrerupse cursa. Câteva detașamente hune înaintară să o înfrunte, altele în schimb, hotărâră să oprească și să se retragă, evitând ciocnirea. Sebastianus își dădu seama că dușmanul era cuprins de panică: în tabără corturile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
goană nebună tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre stânga, în lungul malului râului, Duryodhan luă o expresie plină de curiozitate și oarecum ironică: — Dar... cine sunt cei de colo? Sebastianus îi urmări privirea și văzu doar coloana lungă a carelor cu provizii, care, escortată de nuclee de cavalerie, se înșira pe drumul ce însoțea Loira. — Sunt efectele și proviziile, bineînțeles, constată simplu. Dzuryodhan scutură capul și insistă: — Nu, dincolo de ele! Sebastianus privi mai atent. O mulțime întunecată, fără semne și stindarde, în care nu se puteau distinge unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capi de centurii ai săi și poate cel mai valoros. — Gepizii! raportă, în culmea agitației. La vad: o luptă mare. Și râurenii au atacat acolo la pod. O grimasă de nemulțumire apăru pe chipul comandantului său. — Cine i-a atacat? Cavaleria romană? Vizigoții? Toraman ridică din umeri: — Da, cavaleria gotă, dar mai ales infanteria francă și burgundă. De fapt, n-am putut să văd bine, e multă zăpăceală acolo. Mandzuk își îndemnă calul și se apropie. — Nu e un moment potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai valoros. — Gepizii! raportă, în culmea agitației. La vad: o luptă mare. Și râurenii au atacat acolo la pod. O grimasă de nemulțumire apăru pe chipul comandantului său. — Cine i-a atacat? Cavaleria romană? Vizigoții? Toraman ridică din umeri: — Da, cavaleria gotă, dar mai ales infanteria francă și burgundă. De fapt, n-am putut să văd bine, e multă zăpăceală acolo. Mandzuk își îndemnă calul și se apropie. — Nu e un moment potrivit pentru luptă, acesta. Oamenii și caii sunt obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe puncte, lupta, ce trebuia să fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului ori chiar în mijlocul vadului. în mulțimea dușmanilor ce se năpusteau cu un vuiet puternic asupra războinicilor lui Ardarich recunoscu rânduri compacte de franci, cavalerie grea, a cărei vitejie de nestăpânit era bine cunoscută, dar și valuri de cavaleri, probabil burgunzi ori vizigoți. Constatând cât de larg era frontul de luptă și cât de strâmt și de adânc era râul pe acea porțiune, își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veni alături de el. îndreptă arătătorul spre stânga. — Acolo, îl anunță. Traversează acum. într-adevăr, un întreg detașament de goți își pusese pe fugă adversarii, tocmai traversa râul și ajunsese pe punctul de a ajunge la mal. O întâlnire apropiată cu cavaleria vizigotă în armură era tot ce li se putea întâmpla mai rău oamenilor săi, dotați în majoritate cu armament ușor; totuși, Balamber nu-și îngădui să mai șovăie: După mine! strigă, trăgând sabia și dând pinteni calului. Războinicii hiug-nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
drumul de care ce l-am parcurs până acum, iată tabăra lui Atila. Mângâindu-și barba deasă, Theodoric observă: — E limpede că se pregătește de luptă. A ales bine și locul.: pe câmpia asta poate să-și folosească la maximum cavaleria, iar în cazul că-i merge rău o să poată s-o șteargă oricând pe un drum roman. — Cum crezi că ar trebui dispusă armata? întrebă Chilperic, care în ciuda relativei sale tinereți, nu părea să manifeste vreo teamă reverențioasă față de Magister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai bun ar fi să dispunem la dreapta lor detașamentele galo-romane ce ni s-au alăturat lângă Aureliana și apoi, în centrul dispozitivului, infanteria pe care am adus-o din Italia și alanii ui Sangiban; eu o să iau cu cavaleria latura stângă, iar voi, vizigoții - se întoarse spre Theodoric - ar trebui să vă așezați în schimb, la dreapta, sprijinindu-vă cu alanii. Cavaleria voastră e cea mai puternică din toată armata și a știut deja să țină piept hunilor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dispozitivului, infanteria pe care am adus-o din Italia și alanii ui Sangiban; eu o să iau cu cavaleria latura stângă, iar voi, vizigoții - se întoarse spre Theodoric - ar trebui să vă așezați în schimb, la dreapta, sprijinindu-vă cu alanii. Cavaleria voastră e cea mai puternică din toată armata și a știut deja să țină piept hunilor, de aceea ar trebui să reușească să-i împiedice să ne înconjoare. Dacă, după aceea, Atila va ataca în centru, așa cum cred, o să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Biserica și pământul lor. Se vor lupta, Magister, sunt sigur de asta. Impresionat de fervoarea sa, Etius îl măsură, reflectând. — O fi cum spui, Metronius, dar ce mă fac cu ei? Nu pot în nici un caz să-i trimit împotriva cavaleriei hune ori a celei ostrogote. Izbit de acea obiecție, dar în nici un caz resemnat, ofițerul plecă privirea pentru un moment, căutând parcă cel mai potrivite cuvinte pentru a exprima tot ce purta în sufletul său; ridică apoi capul, își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
joasă și totuși suficient de înaltă pentru a-i ascunde lui Sebastianus - care, cu ilirii săi, deschidea, practic, drumul aripii stângi a romanilor - o parte din aripa dreaptă și din partea centrală a armatei dușmane. în spatele unității sale înainta la pas cavaleria lui Etius, având în dreapta francii lui Meroveus, toate unitățile romane conduse de Egidius și Ricimerus și apoi, pe rând, burgunzii lui Chilperic și trupele auxiliare ale reților și alanilor, care constituiau centrul aliniamentului; în dreapta oamenilor lui Sangiban, după alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
foarte lent pe câmpie. După cât se părea, unitatea sa era singura care fusese deja angajată în luptă. Datianus îi raportă pierderile: — Doi morți și o duzină de răniți, Prefectule. A mers de minune. Și din nou îi atrase atenția la cavaleria dușmană de la poalele colinei, care, în mod evident, se pregătea de atac. — Așa, dintr-o ochire, par să fie cel puțin două mii, observă îngrijorat. Nu le mai rămăsese decât defensiva. Sebastianus își dădu oamenii jos de pe cai și îi dispuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar trebui să fie acum aproape de Etius. Maliban făcu semn către armata aliniată, dar nu spre aripa stângă romană, ci în direcția vizigoților: — Sosesc, spuse simplu. Privind într-acolo, Sebastianus văzu, cu surprindere, înaintând spre colină o unitate masivă de cavalerie. — După steaguri, par a fi vizigoți! constată Datianus. — Da. Probabil că Theodoric a acționat din proprie inițiativă. Nu după mult timp, cavalerii aceia ajunseră pe creasta colinei. Sebastianus fu bucuros să vadă că îi conducea inimosul Thorismund, fiul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână de ajutor. am cu mine circa trei sute de oameni. — Ai și arcași? — Cincizeci. Cei mai mulți, servitori și scutieri. Urmă o scurtă discuție. Lui Thorismund nu-i trebui prea mult să-și dea seama că terenul nu era prielnic manevrelor de cavalerie, astfel că, până la urmă, consimți să-și dea jos oamenii de pe cai și să ia latura din dreapta a dispozitivului, urmărind, înainte de toate, să creeze un aliniament cât mai larg și astfel - foarte important - să le îngreuneze hunilor încercuirea. Realinierea unităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]