3,719 matches
-
arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile din ape și din cer", "incendii" "în diamant", barbiza excesiv, dând indicații de facultate poetică în descrierea parnasiană a unei cești: Văd timp de bătălii. Leat mediu. Cu alții-n fier și-n gânduri grave, Dădu și prințul un asediu. Pe undeva, prin mlaștini slave. Acum scrie o poezie (Elegii și alte poeme, Cântecele regilor de jos) cu ușoară tendință socială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care G. a cules-o trecînd prin birourile Uniunii Scriitorilor, Consiliului Culturii sau ale Comitetului Județean de Partid. Îi place să fie șocat, alarmat, uimit. E un bun conducător de panică, calitate pe care G. i-o exploatează la maximum. *Ceașca mea i s-a părut „extraordinară”. „Iată aici - mi-a arătat - o «măiastră» cum n-am mai văzut niciodată”. Nu lipseau, bineînțeles, nici „bruneta” și „blonda” care „vă cunosc de mult și se gîndesc la dumneavoastră” etc. Însă „ghicitoarea” (Violeta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a subțiat de tot, slabă speranță să se mai găsească cineva care să pună o vorbă bună pentru propria noastră cultură și propriul nostru trecut pe lângă aceia care ar trebui să le apere, fără a aștepta asemenea intervenții la o ceașcă de ceai sau un pahar de vin din partea străinilor. De la șefii de trib care se vântură în continuare prin Capitală, expunându-și când și când pieile de leopard și buzduganele pe prima pagină a Scânteii, nu putem spera mare lucru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
găsim În această perioadă În Jurnalul său. Însingurarea și lipsurile, tensiunea spiritului său mereu de veghe imprimau Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a banalității. Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali, ci și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când soțul confirmă că nu o poate Însoți În vizita la internatul unde Învăța fiica lui nelegitimă, Lilli, armonia căminului părea perfectă. Jaluzelele „ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mele. Își schimbaseră puțin nuanța, semn că aveam dreptul să citesc vise. Am avut senzația că mă privea până în străfundul sufletului. — Da, e în ordine. Pune-ți ochelarii. Vrei o cafea? — Da, te rog. A adus din capătul încăperii două cești și le-a umplut cu cafea. S-a așezat la masă în fața mea. — N-am terminat cu pregătirile, așa că o să începi să citești vise de mâine. Îți convine camera asta? Dacă nu, pot descuia și sala de lectură. — E bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iar foame, le-am mâncat pe toate. Nu mai rămăsese nici un sandviș cu castraveți, dar cum nu mă omoram după ele, m-am declarat foarte mulțumit de cele cu șuncă și cu brânză. Bătrânul mi-a turnat apoi cafea în ceașcă. Mi-am pus iar mantaua de ploaie și ochelarii de protecție, am luat lanterna într-o mână și am apucat-o pe drumul din subteran. Bătrânul nu m-a însoțit. — Întunegrilor nu le plac ultrasunetele, așa că stai liniștit. Deocamdată n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înseamnă să-l păzești de oboseală, dar așa am auzit și eu. — Sufletul nu e ceva concret, dacă vrei să știi. Există și-atât. E ca vântul. Îi simți doar existența. A închis ușa sobei, a luat ceainicul emailat și ceștile și s-a dus să le spele. Când a reapărut, era îmbrăcat într-un palton albastru din material aspru. Părea un albastru sfâșiat dintr-un colț de cer, peste care timpul își lăsase cu prisosință amprenta, ștergând urmele altor amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mi-am dat imediat seama că era supărată pe mine. Am intrat în gheretă și m-am așezat la masă în așteptarea Paznicului. Masa era plină de tot felul de mărunțișuri. Oare nu făcea ordine decât atunci când își ascuțea uneltele? Cești și farfurioare murdare, zaț de cafea, pipa, rumeguș... Singurele aflate într-o ordine desăvârșită erau uneltele ascuțite de pe raft. M-a lăsat să aștept destul de mult. Am stat cu ochii-n tavan, cuprinzând speteaza scaunului cu mâinile și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și nu strică un dram de vigilență, mai ales că permutările au fost „înghețate“ mai bine de două luni, adică nu le-am mai practicat. Am făcut un duș rece și gimnastică timp de cincisprezece minute. Am băut apoi două cești de cafea tare. Am deschis seiful secret, am scos datele prelucrate și un casetofon miniatural. Le-am pus pe masa din bucătărie. Mi-am pregătit un carnețel și cinci creioane bine ascuțite. M-am așezat la masă. Mai întâi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-l pusesem să sune. Făcusem niște permutări. Am pus ceasul înapoi pe masă și am privit în jur. Nu mi se părea nimic schimbat prin cameră. Lampa roșie de la sistemul de alarmă era aprinsă. Pe colțul mesei se afla o ceașcă goală de cafea. În scrumieră stătea înfipt mucul ultimei țigări stinse de bibliotecară. Marlboro Light. Fără urme de ruj. Dacă-mi aminteam bine, nu fusese deloc fardată. Mi-am verificat creioanele și carnețelul. Din cele cinci creioane pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să nu mai vorbesc de orez. Produsele congelate au avut aceeași soartă: duzina de creveți pe care tocmai îi congelasem, mușchiul file de vită, înghețata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bătrânul clătină puternic din cap. — Visele pot aștepta. Și Paznicul, și fata de la bibliotecă știu că nu te poți mișca deocamdată. Biblioteca nu e deschisă. Bătrânul a oftat adânc și s-a îndreptat spre sobă. A turnat ceai într-o ceașcă și a revenit la căpătâiul meu. Vântul nu slăbise deloc în intensitate. Zguduia pur și simplu fereastra. — Am impresia că-ți cam place fata, zise el. N-aveam de gând să te întreb nimic, dar ai tot strigat-o cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine de mama ei. Îmi spunea că mamei îi rămăsese sufletul, chiar și după moartea umbrei. Nu înțeleg cum, dar poate asta a ajutat-o cumva. Posibil să fi moștenit puțin suflet de la ea. Bătrânul a scuturat de câteva ori ceașca și a băut tot ceaiul care se răcise deja. Nu. Să-ți iasă asta din cap. Zidului nu-i scapă absolut nimic și nu lasă nimic în voia sorții. Chiar dacă mai rămâne câte ceva cuiva, temporar, are grijă să absoarbă totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
absoarbe, îl ostracizează pe individ. Se pare că asta a fost soarta mamei ei. — Deci nu există nici o speranță. — Nu vreau să te dezamăgesc, dar Orașul e puternic. Tu ești slab. Ai simțit-o pe pielea ta. Bătrânul privi în ceașca goală pe care o ținea încă în mâini. Dar poți să pui mâna pe ea. — Să pun mâna pe ea? am întrebat mirat. — Poți să te culci cu ea. Puteți locui împreună. În orașul acesta poți să faci tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tras draperia. M-am lăsat pradă întunericului infinit, cu ochii închiși. Prin fața lor au plutit tot felul de linii și forme ciudate. Ore-n șir. La ora zece, Colonelul a bătut la ușă. Avea în mână o tavă cu două cești de cafea. M-a găsit cu fața-n jos, pe pat, tamponându-mi pleoapele cu un prosop rece. Simțeam încă o durere care îmi pulsa după urechi, dar măcar încetaseră lacrimile. Ce s-a întâmplat? întrebă bătrânul. Lumina dimineții este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ca și tine, ca și mine. Instinctul le spune asta. Poate că nu le priește decât iarba de aici. Sau nu pot traversa deșertul de calcar. Nu știu ce să zic. — Ce se întâmplă cu cadavrele? — Le incinerează Paznicul, răspunse Colonelul, cuprinzând ceașca de cafea cu mâinile lui mari și îmbătrânite ca să le încălzească. Asta va fi ocupația lui principală o vreme. Mai întâi taie capetele celor moarte, le scoate creierii și ochii și apoi le fierbe într-o oală mare până rămân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Anunță-mă când ți se face foame. O cafea bei? — Da, mulțumesc. Mi-am pus mănușile la uscat pe mânerul sobei, mi-am întins degetele să mi le încălzesc și am privit-o în timp ce-mi turna cafeaua în ceașcă. Mi-a dat-o, dar s-a așezat singură la masă și și-a băut cafeaua. — E groaznic afară, am zis. Nu se vede nici la doi pași. O să mai țină câteva zile. Până nu dispar norii ăia cenușii, purtători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
izbucni în râs și se șterse la gură cu șervețelul. — Ești primul om pe care-l aud comparându-și căsnicia cu o cușcă de câine. După ce-am terminat de mâncat, am încălzit cafeaua rămasă și am turnat-o în cești. — A fost absolut minunat sosul de roșii! — Dacă aș fi avut și foi de dafin ar fi fost și mai grozav. Și ar fi trebuit să-l mai las să fiarbă vreo zece minute. — A fost excelent! Nici nu țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la prima noastră întâlnire: „Oricât de obosit ești fizic, să nu-ți lași sufletul stăpânit de oboseală“. — Trebuia să te duci acasă să te odihnești, i-am spus. N-ar fi fost nevoie de tine aici. A turnat cafea în ceașcă și mi-a întins-o. — Atâta vreme cât ești aici, eu nu pot pleca. Așa s-a hotărât? — A fost decizia mea, spuse ea zâmbind. Nu sufletul meu l-ai citit? Nu puteam să-l las pe-aici și eu s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dea o versiune în românește a poeziei lui Walter von der Vogelweide, text dificil, ale cărui probleme traducătorul le rezolvă cu ingeniozitate și rigoare lexicală. F. transpune în română și romane moderne, între acestea Opiniile unui clovn (1975), Destinul unei cești fără toartă (1986) și Fotografie de grup cu doamnă (1988) de Heinrich Böll, autor pretențios prin oralitatea stilului și sarcasmul vehement al discursului. SCRIERI: Studien zur deutschen Literatur [Studii de literatură germană], I, Cluj-Napoca, 1987. Traduceri: Heinrich Böll, Opiniile unui
FORNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287069_a_288398]
-
de grup cu doamnă (1988) de Heinrich Böll, autor pretențios prin oralitatea stilului și sarcasmul vehement al discursului. SCRIERI: Studien zur deutschen Literatur [Studii de literatură germană], I, Cluj-Napoca, 1987. Traduceri: Heinrich Böll, Opiniile unui clovn, Cluj-Napoca, 1975, Destinul unei cești fără toartă, București, 1986, Fotografie de grup cu doamnă, Cluj-Napoca, 1988; Cristoph Hein, Prietenul străin. Sfârșitul lui Horn, București, 1988; Friedrich Dürrenmatt, Dramaturgice și critice, București, 2001. Ct.C.
FORNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287069_a_288398]
-
în colaborare cu Gh. C. Stere); A.P. Gaidar, Opere, I-III, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Timur și băieții lui, București, 1955 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Poveste despre secretul militar, București, 1956 (în colaborare cu N. Gumă), Ceașca albastră, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Ciuk și Ghek, București, 1956 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Școala, București, 1960 (în colaborare cu Nicolae Gumă), Piatra cea fierbinte, București, 1961, (în colaborare cu Nicolae Gumă); Leonid Leonov, Lăcustele, București
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
și o adăugăm în supa strecurată. După dorință, zarzavatul îl pasăm și îi dăm drumul în ciorbă, dăm gust de sare și punem piper, verdeață și o crenguță de cimbru verde tocat fin. Separat, fierbem în apă cu sare o ceașcă de paste făinoase cam nouă până la zece minute, apoi le strecurăm și le punem în supă. Se poate adăuga smântână deasupra. SUPĂ DE ROȘII O ceapă tocată fin, un morcov ras pe răzătoarea mică, un ardei tocat cubulețe mici, patru
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]