4,031 matches
-
serviciul pe care îl conducea se afla mai tot timpul grevat de lucrări care nu se mai isprăveau. În mai multe rânduri, Mariana îi făcuse adevărate rechizitorii, evocând cu lux de amănunte tot ceea ce nu-i convenise în căsnicia lor: certuri, neînțelegeri, jigniri, calomnii, insulte și câte și mai câte. Marianei îi plăcea, îndeosebi, să-i amintească soțului ei de următoarea întâmplare: La vreo săptămână după ce făcuseră nunta, plecaseră împreună la București, ca să caute o casă de vânzare, amândoi căzând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port noaptea-n mine ca pe-un sloi, Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba noastră Vedem că pe limba noastră Cei mai mulți o chinuiesc Ne
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
impulsionat să devenim așa cum suntem noi acum. Și-ți amintești primul film la care am mers împreună? Râdeam amândouă, nebune de fericire. Eram atât de naive și de superficiale și nu ne păsa de nimic, însă eram “noi”! Dar prima ceartă? Câtă furie adunasem în mine! Câtă nedreptate simțeam și mai ales cât de neadevărată mi se părea prietenia noastră... Ce îndepărtată mi se pare acea perioadă și ce frumoase îmi par acum aceste amintiri, ale unei copilării mirobolante. Aș fi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încrederea tatălui meu, un om pe care-l respect. Oare, cum s-ar fi simțit al meu tată, știind că fiul lui nu va ajunge departe? Atunci, toate sacrificiile, toate zilele muncite în plus pentru a-mi plăti mie facultatea, certurile cu mama, unde s-ar duce?! În van... Străbăteam cu o singură privire traseul meu spre facultate, apoi cu pași atât de siguri, calculați porneam la drum. Parcă și oamenii din jur erau prea joviali erau oare doar măști? Sau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ultima dintre ele, care stătea retrasă, fiind și cea mai modestă, era o periuță simplă, cu peri nici prea moi, nici prea aspri, rezistenți. Deși erau prietene, trăind în bună înțelegere, într-o zi din senin s-a ivit o ceartă între ele: Eu sunt cea mai bună, cea mai apreciată și cea mai performantă. Se laudă cu calitățile ei periuța electrică. Am trecut cu bine prin multe încercări. Niciodată n-am dat greș. Împăratul " Pasta de Dinți" foarte bine a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le făcea mistreților imposibilă orice altă mișcare, exceptînd-o, firește, pe cea a maxilarelor. Acum se străduiau să se elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aveau grijă să-i trimită, din vreme în vreme, un mesager care să-l țină la curent cu noutățile. Așa află Lupino că familiile de păstrăvi și de știuci, care nu-și vorbiseră de ani buni de zile (după o ceartă ale cărei motive nici măcar nu și le mai aminteau), acceptaseră să participe împreună la întrunirea extraordinară a peștilor de pe rîu, alături de lipani, mrene și somni. Tot cu ocazia răscolirii pădurii, unicul triton din zonă, bătrîn și devenit irascibil din pricina singurătății
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cum pământul Îi fuge de sub picioare și suportă o Înțepătură În ochiul stâng. Se uită iar spre poartă. Deodată, auzi zarvă undeva În spate. Un al doilea cerșetor se apropiase de primul și părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta ruptă. Dante sări În față, alergând spre cei doi. Cu siguranță, nu avea intenția să potolească o ceartă Între doi zdrențăroși, Însă ceva Îi atrăsese atenția În mod pregnant. În vârtejul ciocnirii, haina primului cerșetor se deschisese peste piept, scoțând la iveală, pentru o clipă, o suprafață Întunecată și compactă, probabil din piele sau din bronz. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să ajungă, Încă o dată. Întrucât acolo erau Înfipte rădăcinile crimei. Se gândi la lecțiile la care asistase la Paris: i se părea că evocă străvechea ceartă asupra Universaliilor, care Îl pasionase atât de mult În răstimpurile În care compunea rimele de iubire pentru Beatrice. Da, murmură el. Nu există entitățile colective. Universaliile, ca și cabalinitatea lui Platon, trăsătura comună tuturor cailor, gândită nemijlocit de Dumnezeu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lor și sâmbăta după-amiază, și joia, și, de asemenea, cât era ziua de lungă, în timpul numeroaselor și nesfârșitelor lor vacanțe. Nu erau încă destul de mari ca să se joace în liniște, dar se arătau îndeajuns de puternici ca să umple apartamentul cu certurile și cu râsetele lor. Trebuiau potoliți, mustrați, amenințați cu bătaia. Rufăria trebuia spălată, nasturii cusuți; Louise nu mai prididea. Fiindcă nu puteau să găzduiască o servitoare și nici măcar s-o introducă în strânsa intimitate în care locuiau, Jonas sugeră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
măsură satisfăcând imaginea despre Poet și Poezie a creatorului. Ele poartă titluri sugestive și cuprind temele cunoscute: iubirea, timpul, destinul creatorului, arta, natura și motive predilecte grupate și regrupate în ipostaze infinite: orașul, iubita, parcul, oglinda, visul/visătorul incurabil, călătorul, cearta sufletului cu timpul, sângele, ochiul, inima, fluturele, străinul, singurătatea, etc... Fiecare carte apărută a fost salutată pentru ceea ce avea esențial și reprezenta durata , într-un registru mergând de la tonuri reținute la nuanțe ditirambice, de către poeții Olimpiu Vladimirov, Dumitru Cerna, Ion
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea de pe urma cărora toate amintirile plăcute cu care rămîi încap într-o amărîtă de ceașcă de ceai? Restul nu înseamnă altceva decît nervi, tensiune, certuri și corvoadă. Nu se mai simțea în stare să continue așa, chiar dacă pe Curist nu-l mai vedea decît de cîteva ori pe lună. Asta o făcea s-o doară și mai tare, dar cui putea să-i explice? Se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nimic de bănuit. Așa va fi, spune Angelina, se gîndise și ea că atunci cînd pui la cale o trebușoară din asta e nevoie de discreție maximă. Pentru asta stătuse mai mult închisă în casă în ultimul timp, renunțase la cearta zilnică cu Părințelul, ba chiar încercase să-i dea impresia că lucrurile între ei ar putea să se îndrepte. Fără liniște nu se poate face nimic, o aprobă Tușica, gînindu-se că se putea considera și ea cel puțin la fel de nenorocită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
l-a Învins pe Grațian În trei partide la rând, fericit când i s-a Întors fratele. Constata cu surprindere că, pentru un om de vârsta lui avusese destule momente de fericire. Nu era cazul deci să strice printr-o ceartă fără rost un bilanț atât de bun. Flavius-Tiberius se Îndrepta spre cabană cu ultimul transport de cutii. Ca să nu stea degeaba, hotărî să facă și el ceva; se apucă să șteargă antenele de praf. Despre citate și cuvinte ca mântuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Du-te-n mă-ta! O canalie ca mine nu merita atâta respect. Pentru o clipă m-am simțit Înnobilat. Bucuria mea nu a ținut mult pen'că s-a trezit șeful din pricina luminilor din oraș. Atunci a Început, o ceartă care ne-a plimbat prin șanțuri, prin pustă, peste arături și nu mai știu pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri: Nu, te rog. Vreau să te văd. Tranzacția cu droguri degeneră într-o ceartă. Am văzut pe noptieră un aparat de radio și l-am deschis. O reclamă la magazinul Gorton’s Slenderline acoperi imediat cuvintele mânioase. Madeleine își scoase jerseul și-și rulă ciorapii de mătase, stând în picioare. Până să încep și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întors tot tineri, însă în vremea asta pe Pământ toți prietenii lor se schimbaseră, îmbătrâniseră, deveniseră șefi și i-au trimis la munca de jos. Apoi, au fost unii care și-au găsit nevestele de vârsta bunicilor și de-aici certuri, divorțuri, pătarea dosarelor. Nu ți-e ușor să-ți lași nevasta tinerică precum o floare și când te întorci din delegație s-o găsești știrbă, căruntă, cu varice și copii de vârsta ta. — Dumneavoastră sunteți căsătorit? întrebă Getta 2. — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vadă pe Iacob plecat, împreună cu fetele lui și cu nepoții care nu prea îl respectau, dar de mâncat, mâncau mult. Bătrânul nu suporta însă ideea că Iacob ar putea pleca de la el ca un om bogat. În lungile nopți de certuri, Laban stătea umăr la umăr cu cei doi fii ai lui, Kemuel și Beor. Cei trei beau bere și răcneau la Iacob și de obicei discuția se termina fără nici un rezultat. Iacob stătea și el alături de fiii lui mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de liniștea pe care i-o aducea câte o femeie în fiecare noapte. Frica lui Iacob crescuse atât de mult, încât uitase complet că fratele său îl iubise înainte și că întotdeauna dragostea dintre ei fusese mai puternică decât micile certuri. Uitase cum Esau îl protejase și-i dăduse de mâncare, cum râdeau împreună și cum îl răsfăța. În imaginația lui, frica îl transformase pe Esau într-un demon al răzbunării, roșu ca o vulpe și cu brațe ca niște trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la mine acasă. Dar când m-a văzut, a țipat: - Ce ți-au făcut, surioară? Ești numai piele și os iar ochii îți arată de parcă ai plâns un râu de lacrimi. I-am povestit prietenei mele despre febră și despre cearta lui Re-mose cu stăpânul lui. Când a auzit că fusese trimis în nord, ochii i s-au umezit alături de mine. După ce am mâncat ce adusese Meryt, m-a obligat să mă așez în pat și mi-a masat picioarele. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încet. - Dina, a zis ea. Îmi place cum sună, ție nu? Într-o zi, poate dacă o să am o fată, o să-i pun numele Dina. Gera n-a mai zis nimic altceva despre fiica Leei, a continuat să trăncănească despre certurile și amorurile dintre verii ei. A tot povestit până după-amiaza târziu, până și-a adus aminte să mă întrebe despre mine, dar atunci eu am putut să mă scuz, pentru că era ora mesei. Iacob a murit în acea noapte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]