KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913

zâmbi și-i zise pe un ton care nu era deloc neplăcut: - Prințe, sunteți puțin enigmatic. Mă înșel dacă mă gândesc că presupuneți că Enro și cu mine vom fi chemați într-o zi să răspundem de faptele noastre? Gosseyn-Ashargin clătină din cap. - S-ar putea, zise. Ați putea merge prea departe. Dar în realitate nu ar fi o dare de seamă. Ar fi o răzbunare urmată de apariția altui grup la fel de coruptibil, poate ceva mai prudent, o vreme. Indivizii infantili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
printr-o altă ușă, drept înainte și se dădu într-o parte pentru a-i face loc. Gosseyn văzu că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În final, clătină din cap. - Ei, dar se pare că într-adevăr habar n-ai. O să-ți spun. Se opri, puțin încordată, ca și cum exprimarea faptelor le conferea o realitate mai pregnantă, dar spuse apoi: - Noi doi am fost căsătoriți azi dimineață prin decret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
și-l înfipse în inimă. Se auzi zgomot de pași. Căpitanul Free, urmat de Leej, dădu buzna în cameră. - Ce s-a întâmplat? întrebă, cu sufletul la gură. Se opri mut, văzându-l pe trădătorul cu fața contractată care se clătină și căzu mort. Comandantul îl recunoscu; era unul din asistenții inginerului transmisionist. Verifică matricea dispusă în fantă, dacă ea corespundea efectiv bazei situate la patru sute de ani lumină. Acum era timp de explicații. Gosseyn putu să le expună celorlalți punctele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
supă. Acest minutaj implica o previziune precisă. Gosseyn se gândi la acest lucru mâncând supa, pe care o termină când în cameră intră căpitanul Free. - Ei bine, zise, suntem gata. Plecăm când dorești. Gosseyn se uită la Leej, dar ea clătină din cap. - Să nu aștepți nimic de la mine, zise. Cât pot vedea eu, e bine, dar nu pot să văd la distanța la care mergem. Căpitanul Free spuse: - Suntem pregătiți să traversăm restul decantului al nouălea, cu destinația bazei marginale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
privi pe Leej. Vru să-i mărturisească eșecul, când văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și căpitanul Free. Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
creier ele secunde, care transmitea mesajele acestuia înainte de moartea acestui vechi înveliș al lui Gosseyn - problema lui Crang revenea în prim plan, mai complexă ca oricând. Pe scurt, cu obiectivitate, schiță cazul lui Crang în fața grupului. Când termină, doctorul Kair clătina din cap. - Crang a venit să-l examinez, cu puțin timp înainte de a pleca de pe Venus. Se întreba dacă tensiunea pe care o suportă în permanență nu-l afecta cumva. Pot să vă asigur că este un non-A perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
facă o încercare. Când i se explică, Gosseyn răspunse: - Dar e la nouăsprezece mii de ani-lumină de aici! - Încearcă, insistă psihiatrul. Gosseyn ezită, apoi se concentră asupra uneia din zonele memorizate în postul de comandă al aerulotei lui Leej. Se clătină ca printr-un vârtej. Uimit, se luptă cu o impresie de greață. Îi privi pe ceilalți stupefiat. - Trebuie să fi atins o similaritate puțin sub a douăzecea zecimală, zise. Cred că voi ajunge dacă mai încerc o dată. - Încearcă, zise doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Își petrecuse toată viața într-un echilibru precar ca un dansator pe sârmă - dar, în chip de balansier, se folosea de cuvinte. Și aceste cuvinte se găseau în conflict cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
mai mult. Și Gosseyn, reîntors imediat în corpul său în momentul în care Zeul fusese ucis, prevăzuse ceea ce se întâmpla acum în fața lui, stând în picioare în micul culoar al biroului. Forma întunecată a Discipolului dispăru și Secoh redeveni vizibil, clătinându-se pe picioarele care-l mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii se strânseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

era atît de puternic încît a trebuit să mă prind de materialul cauciucat de pe ușa care duce de obicei în următorul vagon. Nu am putut să-mi continui drumul, pentru că ușa dădea spre o suprafață întunecată de scînduri care se clătinau într-o parte și alta. Era capătul unui vagon de marfă. M-am întors pe coridor, am mers cu vîntul în spate și mi-am recunoscut compartimentul după ușa rămasă deschisă. Compartimentele următoare erau goale, iar ușa din capăt se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
paharul jos și îl lăsă s-o conducă pe ring. Era o fată vivace, cu un machiaj strident, aproape vulgar și cu un bronz intens. Lanark o strînse insistent și o întrebă: — Unde te-am mai văzut? Ea zîmbi și clătină din cap. — N-am de unde să știu. Cred că te cunosc bine. Mă îndoiesc. Te-am ucis, nu-i așa? Ea se dădu violent în spate și exclamă: — O, Dumnezeule mare! Lumea se opri și îi privi. Ea arătă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
acceptă. în timp ce-i desfăcea sutienul, mîinile îi atinseră un pată rugoasă care îi era familiară. — Ai dragonită! Se întinde pe omoplați! Asta te incită? — Și eu am! — Crezi că asta creează vreo legătură între noi? îi strigă ea tăios. El clătină insistent din cap și-i puse un deget pe buze, simțind că orice cuvînt i-ar îndepărta unul de celălalt. Dorința lui neliniștită de a fi tandru cu cineva care avea nevoie de tandrețe dar o respingea îi stînjenea mîngîierile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
circumferință și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei ținte. Munro îl apucă de braț și-l conduse spre o ușă care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de argint și fu cuprins de un val de simpatie pentru fata asta pe care n-o proteja nimic în afara manierelor ei bruște și cîtorva gesturi sfidătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corpul și membrele de argint se crăpară și căzură acoperind podeaua ca niște fiare vechi ornamentale. în mijloc stătea o fată goală, ghemuită care plîngea și-și freca obrajii cu mîinile. Era blondă și înaltă, dar era Rima, pentru că își clătină capul spunîndu-i: — Ar fi trebuit să iei paltonul ăla. Nu doream să ți se facă frig. Se auzi un alt pîrîit și Ozenfant zise: — Ce se petrece aici? Ce se petrece? Nu pot venea nimic fără ecran. Lanark era mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rima se opri din clefăit și întrebă: — Dar care-i problema cu institutul? M-am făcut bine aici, ca și alții, nu-i așa? — Ai fost vindecată în ciuda instrucțiunilor departamentului meu. Institutul este o mașinărie criminală, spuse Lanark brusc. Noakes clătină din cap și oftă. — Ah, ar putea fi distrus cu ușurință, dacă ar fi o simplă mașinărie criminală. Dar, ca toate mașinăriile, aduce profit celor care o posedă, iar în zilele noastre multe secții sînt deținute de oameni blajini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl făcea să se simtă plin de entuziasm și forță. La lumina apusului, își lipi fruntea de iarbă și făcu tumbe pe o pantă verde pînă cînd căzu lat de amețeală, iar clădirea și cerul albastru se roteau și se clătinau în jur. Privi pe furiș, printre tulpinile de măcriș și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta. — Dincolo e marea? întrebă el. — Dincolo de ce? — Dincolo de copacii ăia. — Cine ți-a spus asta? Alea sînt Cathkin Braes. Nu-i nimic dincolo de copaci în afară de ferme și cîmpii. Și, la urmă, Anglia. Marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
muzică, muzica celor mai buni compozitori. La fel, studiul limbilor clasice este studiul suprem. Mesteci ceva? Thaw, care înghițise nervos, fu îngrozit că întrebarea era țintită spre el. Neîndrăznind să-și dezlipească privirea de fața profesorului, se ridică încet și clătină din cap. — Răspunde-mi. Nu, domnule. — Deschide gura. Deschide-o larg. Scoate limba. Thaw făcu întocmai. Domnul Walkenshaw se aplecă înainte, se uită fix, apoi îl întrebă îmbunat: — Cum te cheamă? — Thaw, domnule. — Bine, Thaw. Poți lua loc. Și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
arătă o revistă numită Astounding Science Fiction, care avea pe copertă creaturi tentaculare care mînuiau o mașinărie în luminișul unei jungle. Un fulger verde țîșnea din mașinărie spre cer și despica o planetă care părea să fie pămîntul. Thaw își clătină capul și spuse: Nu prea îmi plac SF-urile. Sînt prea pesimiste. Coulter rînji și zise: — Mie tocmai asta-mi place. Zilele trecute citeam o povestire intitulată Colonelul Johnson își face datoria. Colonelul ăsta american e într-o ascunzătoare la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ieși?“. își imagină cum corpul femeii apasă de partea cealaltă a scoarței, buzele ei luptîndu-se să-i întîlnească buzele, dar nu simți nimic altceva decît coaja aspră, așa că se depărtă și se urcă mai sus, pînă cînd ramurile i se clătinară sub picioare. Deasupra capului, cerul violet-maroniu fusese străpuns de o stea-două. încercă să simtă acel ceva blînd, permanent și prietenos, pînă cînd își dădu seama cît de ridicol este, coborî și se duse acasă. Doamna Thaw îi deschise ușa. — Duncan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
expresie blîndă de milă involuntară, și văzînd-o, el se umplu de ură care i se întipări pe chip, într-o expresie de ferocitate implacabilă, și nu i se șterse chiar în clipa în care emoția păli. Kate păru încurcată, apoi clătinînd din cap se întoarse spre niște prietene care trăncăneau. în seara aceea, Thaw îi dădu „Cartea lui Iona“ lui Ruth, fără să simtă nici o bucurie, și apoi stătu ursuz lîngă patul maică-sii. — Știi ceva, Duncan? îi zise doamna Thaw

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux de aer întunecat. Cadranele ceasurilor străluceau ca niște lune de carton pe turnuri invizibile. Pe Alexandra Parade, lîngă necropolă, un bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum picioarele i se freacau unul de celălalt și unghiile îi sfîșiau pielea sănătoasă. Dimineața, cearșafurile erau pătate de sînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o să-i răspundă prin: „Da, de ce nu?“ cu o răceală jignitoare. Cu toate astea, tocmai această răceală o admira la McAlpin. Soliditatea ei șlefuită demonstra o încredere relaxată în sine, pe care nimeni și nimic nu păreau să i-o clatine. Se manifesta în corpul lui liniștit și robust, în manierele și hainele lui bune, în umbrela strînsă cu distincție, pe care o ducea cu un aer distrat cînd era înnorat. Apărea înainte de toate în rarele ocazii în care vorbea despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]