4,383 matches
-
-i pe evrei, lupt pentru lucrarea lui Dumnezeu” (Mein Kampf, 1923 ; <endnote id="cf. 267, p. 639"/>). Mi se pare evident că demagogi de teapa lui C.V. Tudor nu cred În balivernele pe care le Îndrugă și că folosesc câteva clișee În scopuri strict electorale <endnote id="(vezi nota 863)"/>. Dar sunt Îngrijorătoare tocmai supraviețuirea În imaginarul colectiv a acestor clișee, rezistența lor la erodare, faptul că genul acesta de discurs mai poate atrage astăzi milioane de voturi. Acest „creștin lucid
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evident că demagogi de teapa lui C.V. Tudor nu cred În balivernele pe care le Îndrugă și că folosesc câteva clișee În scopuri strict electorale <endnote id="(vezi nota 863)"/>. Dar sunt Îngrijorătoare tocmai supraviețuirea În imaginarul colectiv a acestor clișee, rezistența lor la erodare, faptul că genul acesta de discurs mai poate atrage astăzi milioane de voturi. Acest „creștin lucid și cinstit” (cum se autodefinește C.V. Tudor) a fost votat de 32% din electoratul care s-a prezentat la vot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
II, p. 300)"/>. Cu toate că legendele populare românești rețin unele elemente cu caracter istoric - și anume că Sfântul Gheorghe a fost un soldat creștin În armata anticreștinului „Împărat Viclețian [= Dioclețian]” <endnote id="(113, II, p. 298)"/> -, alte aspecte sunt Înlocuite cu clișee. De exemplu, Gheorghe nu este martirizat de romani, ci de jidovi - cei care „l-au ucis și pe Isus”. Față de legenda bucovineană comentată mai sus, cea culeasă În Oltenia este oarecum diferită, dar cei care doresc moartea sfântului sunt mereu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
693, I, p. 150)"/>. La Începutul secolului XX, Într-o curajoasă intervenție Împotriva teoriei rasiste a lui H.St. Chamberlain, filozoful Constantin Rădulescu-Motru a atacat, În publicația sa Noua Revistă Română, și problema supraviețuirii În cadrul propagandei antisemite contemporane a unor clișee mentale medievale, care-i prezintă pe evrei ca fiind vampiri și practicând omoruri rituale <endnote id="(125, p. 270)"/>. Dar vocea filozofului român a rămas cumva izolată În epocă. În 1922, În ziarul Apărarea Națională - editat de profesorul A.C. Cuza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi oameni ? Parcă nici Hitler n-a făcut asta” <endnote id="(748)"/>. Ion Vianu greșește, la rândul său. Hitler a făcut-o. A făcut-o și Cioran, dar nu În 1956, ci - așa cum am văzut - În 1936. Câteodată, acest clișeu mental („evreul nu e om”) supraviețuiește În subtext chiar și atunci când se afirmă apartenența evreului la specia umană <endnote id="(vezi nota 812)"/>. „La urma urmei, evreul este și el o ființă umană, nu-i așa ?”, spune un personaj din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dacia, Cluj-Napoca, 1984 (prima ediție, Die gerettete Zunge. Geschichte einer Jugend, Carl Hanser Verlag, München, 1977). 326. Dumitru Drăghicescu, Din psihologia poporului român, ediție Îngrijită și note de Elisabeta Simion, Editura Albatros, București, 1996 (prima ediție, 1907). 327. Simetric cu clișeul (aparent) pozitiv referitor la „proverbiala” inteligență a evreului (vezi capitolul „Inteligent, dar viclean”), În mentalitatea tradițională românească a supraviețuit clișeul negativ privind „proverbiala” prostie a sârbului. Așa cum am văzut, pentru român „sârbul e bleod [= prost]”, iar darurile primite de el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
psihologia poporului român, ediție Îngrijită și note de Elisabeta Simion, Editura Albatros, București, 1996 (prima ediție, 1907). 327. Simetric cu clișeul (aparent) pozitiv referitor la „proverbiala” inteligență a evreului (vezi capitolul „Inteligent, dar viclean”), În mentalitatea tradițională românească a supraviețuit clișeul negativ privind „proverbiala” prostie a sârbului. Așa cum am văzut, pentru român „sârbul e bleod [= prost]”, iar darurile primite de el de la Dumnezeu sunt „tăria și prostia”. Studiind Psichologia poporului român (1907), D. Drăghicescu a ajuns la concluzii similare : „Românul și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a devenit peste noapte „filosemit”. De fapt, scopul politicianului naționalisto-populist este acela de a fi considerat „onorabil” și de a fi „acceptat de către marile cancelarii [occidentale]” (cum se admite În revista România Mare, nr. 707/2004). El vehiculează În exces clișee diametral opuse celor anterioare : „evreii sunt poporul ales”, „ei ne-au dat Biblia” etc. etc. De fapt, el pare să fie victima propriului său antisemitism. Convingerea că „evreii dețin finanța mondială”, că „America este o colonie a Israelului”, „că lumea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
redactor se învîrt în jurul chestiunilor privitoare la „soarta” unor texte ce au fost sau urmează să fie trimise: motivarea temelor alese (ori abaterea de la ele), relatarea dificultăților de redactare, justificarea întîrzierii de a le expedia etc. Prin frecvență, acestea sînt „clișeele”, „refrenele” lor. și corespondența mea cu anumiți autori s-a menținut un timp la chestiuni de genul celor amintite mai sus. în prima fază, adesea, scrisorile erau reci: expeditorii mi se adresau în termeni oficiali, distanți, „țepeni”. Ele s-au
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
tabloului <Cartier muncitoresc> nu era, Într-adevăr, destul de clară În pagina prezentată la control, ea nu ridica Însă probleme pe linia DGPT care să n-o Îndreptățească să apară În ziar. Aceleași considerațiuni și despre a doua intervenție, tot În legătură cu clișeul tînărului cu ochelari din fața barajului de la Bicaz. Motivarea că <nu era cea mai semnificativă> nu justifică, potrivit sarcinilor noastre, Înlocuirea ei”. Următoarea observație Îl va fi făcut pe Costache să sughită dar și să Înghită În sec deoarece era mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ironic despre obscenitatea comunismului, dar în realitate nu e decît o mostră de pornoumor : nu comunismul e obscen aici, ci nivelul intelectual al comentariului. Altă mostră : tovarășul Stan, cel cu putere mare, dă dovadă de o potență surprinzător de mică. Clișeul ăsta mizerabil (aha, deci comuniștii erau complexați sexual !) spune totul despre calitatea omului de cultură șerbănescu (actualmente președintele CNC), așa cum tăietura aceea spune totul despre inteligența și sensibilitatea lui Barna : asemenea minți nu pot să producă decît gunoi. Dilema Veche
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o rotunjime care nu e rotunjimea vieții (în viață, poveștile rareori se rotunjesc așa), dar nici a artei de calitate, ci a vieții închise într-o schemă care-i înăbușă orice mister și-i aplatizează orice adevăr la nivelul cîtorva clișee (tranziția-junglă, pradă-prădător) pe care spectatorului nu-i e greu să le ia acasă (pe post de mesaj), pentru că tot cu ele a și venit. E ceea ce aș numi realism subțire, pentru a-l diferenția de realismul adevărat al lui Puiu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
încît să-l scoată pe spectator din convenție, dar realismul lor nu e nici o clipă altfel decît convențional : nu ține de vreo înțelegere reală a umanului, ci de aplicarea corectă a unor convenții realiste adică de buna gestionare a unor clișee. Prostituata care vorbește cu accent și care, nefiind doar prostituată, ci și studentă la Drept, îl consiliază pe Emil ca o avocată e convențional comică și convențional înduioșătoare. Convențional e și felul în care ea și Emil se apropie unul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ca și ale incursiunii sale precedente în SF, După 28 de zile) sînt calitățile bunului film de serie B : o anumită expeditivitate care nu lasă loc pentru bombasticism, un casting mai degrabă solid decît stelar, o încredere justificată în acele clișee care vor avea întotdeauna efect semnalul care reapare după șapte ani, computerul care-i informează sec pe eroi că au un pasager clandestin (nu, nu e un extraterestru eviscerator, dar nu pentru că Boyle ar privi de sus specia respectivă după cum
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu acest omagiu provine din faptul că Schnabel (deși a fost pictor înainte de a fi regizor) nu are o imaginație vizuală foarte proaspătă. Pe ecran, paradisul interior al lui Bauby nu e departe de un paradis de reclamă plin de clișee. Mi s-ar putea răspunde că așa și trebuie să fie că, văzută din afară, fabuloasa peșteră a lui Ali Baba, în care fiecare dintre noi își păstrează ideile despre fericire, nu poate să arate decît ca un depozit de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Mi s-ar putea răspunde că așa și trebuie să fie că, văzută din afară, fabuloasa peșteră a lui Ali Baba, în care fiecare dintre noi își păstrează ideile despre fericire, nu poate să arate decît ca un depozit de clișee. Așa o fi, dar rămîne faptul că fanteziile lui Bauby trebuiau să poarte o amprentă mai clară a personalității sale, după cum rămîne diferența de calitate dintre limbajul cărții lui (atît cît se aude în film) și limbajul cinematografic al lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ar putea-o lua înainte, o răsucește în fel și chip, multiplică trucurile de atmosferă și dă bice, sperînd să ne ia pe sus. Presupun că nu toți spectatorii se vor lăsa luați pe sus și că unii vor denunța clișeele lui Bayona, dar cred că e nu doar mai generos, ci și mai onest să le numim ingrediente, să admitem că fără ele fără uși scîrțîitoare, păpușele sinistre și bubuituri în miez de noapte poveștile cu fantome n-ar mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
o direcție mai serioasă, mai realistă, odată cu venirea lui Nolan la cîrmă. Primul episod regizat de el, Batman începuturi, mi s-a părut serios în cel mai prost sens posibil. Filmul, care spunea povestea formării lui Batman, consta exclusiv din clișee prezentate prozaic, metodic, fără umor : viitorul Batman era traumatizat de niște lilieci ; viitorul Batman își pierdea părinții ; viitorul Batman pleca în Himalaya, unde devenea discipolul unui mare ninja și tot așa. După o oră, aveam senzația că stau într-o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd vechea retorică vizuală. ̨ ntr-un film din 1939 era de-ajuns ca un singur personaj să-și sacrifice viața ; aici există două sau trei sacrificii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de dincolo de absurd. Cum ? Multiplicînd poncifele (pe principiul enunțat de Umberto Eco în eseul său despre Casablanca : Două clișee puse unul lîngă altul provoacă rîsul, dar o sută de clișee provoacă emoție) și intensificînd vechea retorică vizuală. ̨ ntr-un film din 1939 era de-ajuns ca un singur personaj să-și sacrifice viața ; aici există două sau trei sacrificii (nu reușesc să mi amintesc dacă și cîrciumarul Ivan). Luhrmann e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe care le iubește el, iubirea lui nu-mi inspiră nici o simpatie. Luhrmann e un regizor care, atunci cînd introduce în filmul său un mesaj antirasist, o face pentru că e profund mișcat nu de cauza în sine, ci de venerabilele clișee ale discursului hollywoodian antirasism. Oare există vreun lucru care să-l emoționeze prin el însuși și nu prin reflexia lui într-un film vechi ? După Australia, nu s-ar zice. O cinematografie care îi pune la dispoziție atîția bani, ca să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nopții ca să-i spună că, de fapt, ei doi seamănă foarte mult. E un discurs standard de personaj negativ hollywoodian : pentru ca Nixon să încerce să-l manipuleze pe Frost cu așa ceva, ar fi trebuit să n-aibă în cap decît clișee de filme, iar pentru ca Frost să se tulbure atît de tare cum vedem în film, ar fi trebuit să fie la fel de modest din punct de vedere intelectual cum îl credeau criticii lui. Oricît de bine ar fi făcută, hollywoodizarea unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mi s-a părut că descopăr, pe urmele altora, existența în opera lui Caragiale a unui principiu de exorbitare. Faptul era indicat de o expresie pe care am văzut-o vehiculată de prea multe ori ca să nu devină cumva un clișeu : „simț enorm și văz mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor vesel-amuzante ale autorului. Iar în acest context, fraza avea o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hegemonii culturale exercitate de către Metropola-Centru. Despre un exces în zona vizualului va fi vorba și în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții vorbesc despre „impresii mirifice de la Paris” și verbigerația lor îl obosește. Există aici o modalitate de a deconstrui clișeul importantă pentru cineva care este extrem de sensibil la clișee, care operează cu clișee, le vehiculează în activitatea de ziarist ceea ce o dovedesc cu prisosință atât momentele și schițele, cât și comediile autorului. Două serii de clișee sunt puse în valoare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zona vizualului va fi vorba și în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții vorbesc despre „impresii mirifice de la Paris” și verbigerația lor îl obosește. Există aici o modalitate de a deconstrui clișeul importantă pentru cineva care este extrem de sensibil la clișee, care operează cu clișee, le vehiculează în activitatea de ziarist ceea ce o dovedesc cu prisosință atât momentele și schițele, cât și comediile autorului. Două serii de clișee sunt puse în valoare, iar naratorul le subliniază prin accent ironic. Prima serie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]