7,569 matches
-
a reușit să termine un liceu agricol, dar, cînd ajunge acasă, se duce să muncească Într-o fabrică. I-a promis cineva că-l angajează la o magazie. Ceva, să ia și el un ban. După o oră, se aude clopotul care anunță stingerea, așa că plec. Aursulesei Îmi promite că dacă mai sună taică-meu Îi spune el ce vreau să-mi aducă. Îi las pachetul meu de țigări. La raportul de dimineață, ni se spune că săptămîna viitoare o să urce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răbdare. Dar mai Întîi dă-mi voie să te Întreb ceva... tu nu vezi poarta aia de-acolo, nu? Eu o văd și noaptea. Pentru că e de aur. Și fac pariu că nici nu o auzi? Scoate un sunet de clopot făcut din miere laminată? Nu? Tu n-o auzi, dar eu o aud. Peste cîteva zile vom trece prin ea și, frate, duși sîntem... băga-mi-aș... Poarta. Poarta libertății noastre. Reține. Peste cîteva zile, trecem prin ea, pentru a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la ceas. Era încă devreme, nici măcar zece. Era miercuri și la ora unsprezece o aștepta pe Alexandra Stillowen. Deodată se auzi soneria. De când revenise în Hare Lane Nr. 16, nu auzise încă soneria cu vechiul ei glas familiar (era un clopot electric care scotea un sunet șuierat, conspirativ) și tresări. Era prea devreme ca să-i fi sosit musafirul așteptat. Se ridică și privi prin perdelele de dantelă. La ușă se afla George McCaffrey. John Robert se trase brusc îndărăt. Nu obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale chipului mamei ei, nefericita femeie moartă care fusese cândva domnișoara Rozanov. Se auzi clincănitul unui clopot îndepărtat. Hattie își vârî o batistă curată în buzunar și ieși din cameră, imaterială ca o sămânță în spațiile brune ale palierelor și ale scărilor pe care-i era hărăzit să le viseze de acum încolo, tot restul vieții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pernă roz pe el și așezându-l sub o gravură contemporană, care reproducea „Casa Băilor de o neasemuită frumusețe“ din secolul al XVIII-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii St. Olaf, foarte distincte pe vreme umedă, mai ales când vântul sufla dinspre apus, dădeau un fundal sonor amurgului cețos, vag cafeniu. În casă, toate luminile erau aprinse, încălzirea centrală funcționa, storurile erau trase. Fiecare fereastră avea storuri interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zonă vastă, plină de caverne goale prin care vibrează coloane detașate, spiralate, de aer. Vibrează! Încă n-ai atins acel înalt pianissimo absolut, care se topește în spațiu într-o șoaptă de sunet pur, ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun că abia te apropii. Sfaturile domnului Hanway, adeseori extrem de metaforice, erau întotdeauna acompaniate de o mimică adecvată. — Și acum, băiete dragă, haide să facem câteva exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intru înăuntru revăd ceea ce am văzut și anul trecut în Spania: paturile supraetajate. Simt un fel de familiaritate cu aceste paturi și parcă mă așteptau pe mine. Deocamdată sunt singur aici. Este curat, liniște, din când în când se aud clopotele bisericii, iar eu mă simt chiar foarte bine. Mă gândeam astăzi pe drum că peste tot am întâlnit persoane amabile și binevoitoare, dispuse să-ți explice, să te ajute și fără să-ți ceară nimic în schimb, în afară de o rugăciune
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu multe mese și doar doi clienți, deocamdată. Pe ceilalți i-a speriat canicula. Probabil, din cauza căldurii, fata care servește scapă pe jos când unul, când altul din tacâmurile pe care le are pe platou. Văd și un muzeu al clopotelor, în spatele meu, în clădirea de zidul căreia mă sprijin, inaugurat de fostul președinte al țării, François Mitterand, la 16 decembrie 1994. Imi termin scurta vizită aici și pornesc mai departe, prin caniculă, căci mai am încă drum de parcurs. Sper
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ele, un domn. Una din doamne, cea din dreapta, e mama mea, iar bărbatul din mijloc este tatăl meu. Pe vremea aceea încă nu erau căsătoriți. Sunt tineri cu toții, dar nu foarte tineri. Mama (viitoarea mea mamă) poartă o pălărie gen clopot, care îi acoperă toată fruntea, inclusiv sprâncenele, nelăsând să i se vadă decât ochii (care au destulă expresivitate); un pardesiu care se poate bănui că este larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb se auzea deslușit clopotul de la biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. O mizerie, toată armata asta! trăgea concluzia Cipri, scârbit. Eu unul, dacă pic la admitere, fug de-acasă. Nu mă las încălțat. Fug în munți. Să vină după mine dacă le dă mâna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n pădure, tăcut, o iau la goană, / De parc-am fi, iubito, cenușă dintr-o stea. Această contiguitate a sacrului, care sporește măreția clipei, e omniprezentă, smirna, clopotele, fiind alte motive care-i sugerează prezența - Ochiul stelar surprinde clipa rară, / Surprinde clipa-n care ne-am retras, / Se-aprinde luna-n clopote de ceară, / Nisipul mort deasupra mării este ceas... -, astfel că manifestările lui sunt explicite, dar, mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iubito, cenușă dintr-o stea. Această contiguitate a sacrului, care sporește măreția clipei, e omniprezentă, smirna, clopotele, fiind alte motive care-i sugerează prezența - Ochiul stelar surprinde clipa rară, / Surprinde clipa-n care ne-am retras, / Se-aprinde luna-n clopote de ceară, / Nisipul mort deasupra mării este ceas... -, astfel că manifestările lui sunt explicite, dar, mai ales, implicite, în primul rând prin taina care învăluie sentimentul și care poate răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
abordarea nostalgică a realității prezente, peste care se sedimentează urmele trecutului propriu, trăit într-un rural căruia îi păstrează în amintire ceea ce, prin timp, a căpătat statut de chintesență a viețuirii. Nu întâmplător, textul cu care se deschide volumul, La clopote, dă tonul elegiac, al cărui ecou va rămâne mereu în fundal, amplificat, din când în când, prin readucerea - ca laitmotiv - a referirilor la acest obiect, legat de sacru și de evenimentele ființei, în general, auxiliar, totodată, pentru cristalizarea în spațiul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fără consistență punctează amărăciunea calmă, constatativă a eului liric: fructă cu gură de vierme / mi-ai fost / în visul meu..., notează poetul, iar destinatarul cuvintelor este ambiguu, sporindu-și, în felul acesta, tristețea. Cioburile și vântul, hăurile și undeva un clopot sunt motive literare ale memoriei / conștiinței efemerului care nu se uită și, mai ales, pe care nu le uită cel care se simte cu pete de cer înăuntru-mi // pete de verb deasupra-mi, el însuși fiind un punct / atins
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și apelând, pentru aceasta, la persoana I plural a pronumelui și a verbului -, o atitudine, de asemenea, duală, amestec de resemnare și de revoltă, fiindcă, între combustia omului, transpusă în cuvinte și în litere, care sunt, de fapt, doar un clopot de lut (fără ecou, deci) și ochiul tău gol, poate nepăsător la ce se întâmplă, dar având, totuși, grijă să reaprinzi literă cu literă / numele cu care ne chemi, zbaterea e forma de căutare a rostului omului pe pământ. Volumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină. Deși în poezia lui Horia Zilieru, apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-a apucat și mai vârtos de lucru. A bătut tot restul nopții cu ciocanul cel greu în fierul încins și îndărătnic. Zgomotul ritmat, ca o muzică, ieșea în afara atelierului, răspândindu-se până la mari depărtări. Ca niște bătăi de clopot, care anunță o mare sărbătoare. Sau o mare victorie. Biscornet era doar leșinat Spune legenda că dimineața, pe când soarele se ridicase deja cu două șchioape pe cer, Biscornet a fost găsit lungit în fața ușii atelierului său. Stătea nemișcat, ca un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
-o aici. El a fost prezent la sacralizarea regelui Charles al X-lea. Se spune că a întâlnit, cu acel prilej, o frumoasă țigancă, pe care o chema Esmeralda. A fost atât de impresionat de acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți. Așa s-a născut celebra operă „Notre-Dame de Paris”. Se mai povestește că scriitorul a lăsat acolo și o inscripție- graffiti. Amuzant este faptul că, ulterior, un prădător de biserici a furat acea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
și ne rugăm - răspundeau fetele. - Cui și pentru ce vă rugați? - Ne rugăm la Dumnezeu și la Sfânta Fecioară cu Pruncul, să ne apere de năvălitori, să putem și noi trăi în pace. Pe Jeanne o impresionau din cale-afară glasul clopotelor bisericii. Se retrăgea într-un loc mai singuratic și le asculta cu evlavie, ca și cum ar fi ascultat o muzică divină. - Vai, Catherine, dar clopotele noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
de năvălitori, să putem și noi trăi în pace. Pe Jeanne o impresionau din cale-afară glasul clopotelor bisericii. Se retrăgea într-un loc mai singuratic și le asculta cu evlavie, ca și cum ar fi ascultat o muzică divină. - Vai, Catherine, dar clopotele noastre parcă ar avea voci de îngeri, așa de frumos cântă... De vorbă cu Cerul Nu după multe zile, întrun asemenea moment de meditativă singurătate, Jeannei i s-a părut că ceva neobișnuit se petrecea cu ea. Parcă niște voci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
căruței, priveau abraș pe sub zagaraua pălăriei către cantonierul care își făcea de lucru cu te miri ce în jurul cantonului, numai bariera nu o ridica. Puțin mai încolo, ancestralul tramvai își lăsa pasagerii taman în mocirla din jurul rondului și, clămpănind din clopot, lua cale întoarsă... Ei, dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește sufletul și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]