5,610 matches
-
bineînțeles ca influență a unui fapt de viață, pentru că și cele mai ilogice și paradoxale situații își au o oarecare legătură cu unele aspecte ale vieții pe care orice om le trăiește. Consemnez cele ce urmează, astfel: Un altfel de coșmar Cred că nu e nimeni scutit de un coșmar. Eu am avut destule și de feluri diferite: de supraveghere atentă - fiindu-mi interpretat eronat și tendențios orice cuvânt ori gest, de urmărire directă, vrându-se cu orice preț privarea mea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și cele mai ilogice și paradoxale situații își au o oarecare legătură cu unele aspecte ale vieții pe care orice om le trăiește. Consemnez cele ce urmează, astfel: Un altfel de coșmar Cred că nu e nimeni scutit de un coșmar. Eu am avut destule și de feluri diferite: de supraveghere atentă - fiindu-mi interpretat eronat și tendențios orice cuvânt ori gest, de urmărire directă, vrându-se cu orice preț privarea mea de libertate, fără a mai vorbi de cele din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Și tot în vis mă întrebam dacă mai e valabilă părerea că tineretul de astăzi nu ar manifesta interes față de cartea ce se citește, deși au mijloace mai noi de informare, de formare a zestrei lor intelectuale. Dacă din celelalte coșmaruri mă trezeam uneori „lac de sudoare” și marcat de efortul ce făceam de a scăpa cu bine din impasul respectiv, acum m-am trezit liniștit și mai ales mulțumit că făcusem un lucru bun și folositor tinerei generații. E o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
telecomandă și dădu volumul mai tare. Emisiunea făcea un du-te-vino între intervențiile corespondenților din Ierusalim și ale celor de la Casa Albă, care explicau că administrația americană făcea demersuri ca ambele tabere să-și păstreze calmul și să continue tratativele. „Ce coșmar“, își zise Maggie. Un eveniment exterior, petrecut în ultima clipă, amenințând să năruie încrederea reciprocă și să curme progresele realizate cu multă abnegație. Se gândi la moderatorii care i-au adus pe israelieni și pe palestinieni în acest punct. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oamenii care locuiesc aici nu conștientizează că se află dincolo de Linia Verde. Se întoarse către Maggie. Sau nu vor să conștientizeze. Maggie se uita pe geam. Nu e de mirare că tot ce era legat de aceste negocieri era un coșmar. Planul era ca Ierusalimul să fie divizat între cele două tabere - „împărțit“ era eufemismul preferat al americanilor -, devenind capitala ambelor țări. Dar acum putea să-și dea seama că împărțirea va fi imposibilă: cele două jumătăți erau precum copacii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta acum: oamenii ăștia știau cine era. Urmă o pauză, timp în care își închipui că avea loc un fel de discuție mută. Poate că își dăduseră seama că nu avea nimic și dezbăteau eliberarea ei. Poate că tot acest coșmar avea să... Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care l-am văzut aseară a fost deosebit de greu de suportat, o comedie muzicală pentru adolescenți. Se petrecea pe o plajă. Mi-a venit rău în timpul secvenței în care se cânta pe un surfboard. In plus, am avut două coșmaruri noaptea trecută. Unul în legătură cu un autobuz turistic, altul în legătură cu o fată pe care o cunosc. Un vis destul de brutal și obscen. Dacă ți l-aș descrie, te-ai speria. — Te-au văzut pe St. Joseph Street scoțând o pisică dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sfântul James. Dar Myrna, râzând batjocoritor, îl împinse cu placarda între șinele metroului care tocmai venea în viteză. Se trezise exact când metroul era pe punctul să-l strivească. Visele cu M. Minkoff deveniseră mai rele decât vechile și înfiorătoarele coșmaruri cu autobuzul turistic, cele în care Ignatius, stând impunător pe platforma de sus a câte unui autobuz blestemat, trecea peste poduri cu șine sau gonea pe pistele unor aeroporturi, gata să se ciocnească cu câte un avion cu reacție care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără vlagă a unui strigăt de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și aduce pace. „E nebun de-a binelea.“ „Dorian, ce glumă proastă mai e și asta?“ „De unde naiba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știm? Dacă o amenințare va încălca libertățile noastre personale într-o mai mare măsură decât altele, atunci aceasta va fi reprezentată de asaltul asupra initimității noastre adus de convergența tehnologiei și a politicii sociale înconjurată de nesiguranța viitorului. Viziunea de coșmar a lui George Orwell legată de viitor și exprimată în 1984 ar putea părea asemenea vârstei de aur a libertății. ---------------------------------------------------------------- TITLU DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2025 Sateliții ochi-pe-cer reușesc acoperirea completă la nivel global, să vadă pe oricine, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
capacitatea lor de a fi un partener de încredere în privința producției, care respectă proprietatea intelectuală și brandurile. Pirateria ar putea abate China de la saltul uriaș pe care l-ar putea face în drumul ei spre viitor. Pirateria generează terorismul Adevăratul coșmar pentru deținătorii mondiali de branduri, cum sunt Levis, GM, Coke, GE, Nike și alții, este ce se va întâmpla în momentul în care falsurile ieftine vor fi mai bune decât adevăratele produse? Ei bine, acesta ar putea reprezenta viitorul bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai des mesajul nostru, în timp ce peștele original, fără mesaj, va dispărea. Intrăm în era reclamei darwiniene! Fie ca reclama cea mai bună să învingă! O tuse din public. — Scuză-mă, Gavin, spuse o voce. Dar ăsta pare să fie un coșmar ecologic. Nume de firme pe pești? Sloganuri în nori? Și mai departe? Rinoceri în Africa, cu logoul Land Rover? Dacă începi să pui reclame pe speciile de animale, toți ecologiștii din lume se vor ridica împotriva ta. — De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce făcea. Un avocat care mergea la tir. Cel mai rău tip. Vasco înclină din cap și plecă, cât de repede putea. Voia să se depărteze de ea și să nu mai fie în văzul acelor femei. Era ca un coșmar, toate acele femei în halat uitându-se la el cum înghițea rahat. După o clipă, începu practic să fugă. Spre Hummer, departe de locul acela. Și atunci îl văzu pe puștiul negru, pe cel care arăta ca o maimuță. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe care Îl vedea i se părea fericit și mulțumit. — Știi ce? Aș fi vrut ca vrăjitoarea aia de bunică-ta să mă fi văzut flirtând cu turcul. Îți Închipui ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei doar atâta vreme cât Îți negi propria identitate. Așa a fost Întotdeauna cu turcii de-a lungul istoriei. Armanoush a strâns Întristată din buze. În celălalt capăt al camerei, Asya se foia și se răsucea În patul ei, În chinurile unui coșmar, după cât se părea, și mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie condiția esențială pentru dezvoltarea unor relații umane sincere. Asta le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un coșmar pe care l-a avut de nenumărate ori de-a lungul anilor. E din nou elevă și poartă o uniformă urâtă, cenușie. Directorul o cheamă În fața clasei ca să dea un test oral. Începe să transpire abundent În timp ce se Îndreaptă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să absolve și să devină profesoară. De fiecare dată se trezește exact la aceeași scenă. Directorul scoate foaia cu notele clasei și un stilou cu cerneală roșie și trece un zero imens și roșu chiar În dreptul numelui Cevriye. Ăsta e coșmarul pe care Îl are de zece ani, de când și-a pierdut soțul. Acesta a fost Închis pentru luare de mită - o acuzație pe care mătușa Cevriye refuzase Întotdeauna s-o creadă. Și doar cu o lună Înainte de eliberare a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
milă și de slujitoarea Ta, Delphine. Vezi bine că nu mai poate“. Duhul Sfînt mi-a Împlinit ruga: lui Delphine i-a dat prin minte o idee genială. S-a prefăcut că leșină și, datorită ei, am putut părăsi acel coșmar. Am purtat-o În brațe sub privirea În trompe-l’œil a unei farandole de Îngerași. Să fim scoși de aici! Ce făceau jandarmeria pontificală, cei de pe serviciile de ambulanță, cu tărgile lor cu tot? Delphine a imitat atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde studia. Vorbise fără să ridice vocea, deși muzica se auzea tare. S-a ridicat brusc pentru a merge pe ringul de dans, unde am văzut cum lumina stroboscopică În Împrumuta gesturile Încetinite pe care le avem de obicei În coșmaruri. CÎnd am Întrebat-o de ce se lăsase abordată pe Champs-Élysées, mi-a răspuns că păream atît de blînd, so sweet... După ce a plecat, ne-am scris de mai multe ori pe lună. Își reluase studiile. Într-o zi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
relative sînt toate! Tata admira modul În care Îi Înfruntam pe portărei, tocmai el, care se Îmbolnăvea la gîndul că trebuie să vorbească la telefon cu unul din ei. Completarea declarației de venituri În fiecare an era pentru el un coșmar. Începea să vorbească despre acest subiect cu o lună Înainte: „Am crize de aerofagie. Se apropie data impozitelor“. Eram copil și parcă vedeam o cohortă de portărei Încercuind casa, experții debarcînd În biroul tatei, legîndu-l fedeleș de scaun și arzîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mi-o datoreze la rîndul lui dacă nu cumva țineam să-i salvez viața În măsura În care visam uneori să i-o iau, ca orice băiețel care se respectă? La nouă sau zece ani, trezit În miez de noapte de un coșmar, mi-am Închipuit adesea că niște bandiți se pregăteau să ucidă Întreaga familie și că se Înverșunau În primul rînd Împotriva tatei. Nimeni În afară de mine nu era conștient de pericol. Nu izbuteam să adorm la loc. Trebuia ca cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un creion și scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele mamei, dar a trecut vremea cînd mă zbînțuiam În lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nimeri peste articolul cu pricina și l-ar suna pe tata: „Ei, Franz, ai publicat un roman la Gallimard?“. Trebuia să mă duc cumva să cumpăr toate exemplarele de Paris-Match din sucursalele Casei Presei din Basses-Alpes și din Vaucluse? În coșmarele mele, Paris-Match publicase nu o obscură notiță, ci ditamai titlul cu majuscule anunțat pe copertă: „Franz Weyergraf publică Un tip oarecare“, iar dedesubt: „Scriitorul catolic ne destăinuie fantasmele sale“. Am explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și nu erau sigură dacă aceia erau ochi care sclipeau în întuneric sau doar niște scântei aprinse în mintea sa Era atât de obosită, încât nici nu-și mai făcea vreo iluzie dacă ce i se întâmplă e aievea sau coșmar. Treptele i se mișcau sub picioare, se scufundau și creșteau în înălțime, dâdndu-i senzația că ar avea nevoie de curajul unui alpinist pentru a le escalada pe fiecare. Pentru ca apoi, acestea să nu mai aibă nicio consistență, asemenea mlaștinilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ea, ca pe o coardă de siguranță, și dintr-odată telefonul sună. — Kitty, e târziu, micul dejun e gata, te așteaptă oamenii jos, o bătea ușor pe spate Desert Rose, ca să o trezească. Kitty deschise ochii. — Bună dimineața... Doamne, ce coșmar am avut! Visul a Început bine, dar apoi mi-a revenit toată neliniștea din New York, m-a izbit În plin. Totul părea atât de real, de adevărat. Știi, sunt semi-insomniacă, trăiesc prea mult În capul meu. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]