16,530 matches
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > RUINELE, BUNURI NAȚIONALE!... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 180 din 29 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Până la pregătirea unor drumuri mai lungi m-am învârtit „în jurul cozii”, nu doar prin oraș zgâindu-mă pofticios în vitrinele și galantarele magazinelor de toată mâna, toate concentrate pe spații mai mici sau mai mari, cu diferite denumiri - că mi se părea, ca și acum, că nu prea știu să fac
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
exemplifica motivul pentru care am inclus ceea ce am văzut în categoria „curiozităților”, nu extreme firește. Poate pentru mine - și cer scuze pentru mica confesiune pe care mi-o îngădui aici - care nu prea am fost plecat de multe ori de la „coada vacii”, modul prin care priveam să fi fost ticsit cu hiperbolizări pentru că și termenii de la care plecam pentru a-mi permite comparații erau insignifianți, însă chiar și în țara mea dacă vor fi existând unele încercări ele vor fi departe
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
moațe ... Mă-mbracă primăvara în culoare, scăpată azi de griul mult cernit mi se deschid în cale ochi de floare și poftă mi se face de iubit. Mirese mii cireșul strânge-n brațe belșug de flori își pun fetele-n cozi, sunt astăzi Apusenii plini de moațe ce scot la soare belșugul din poclăzi. Și primăvara sufletu-mi aprinde iubirea-n suflet simt cum dă năvală de nu mi-i săruta bădiță, când mi-i prinde în clipa de-ntâlnire, ți-
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
plânsul dintr-un ochi vegetal altceva decât o stare de inspirație poemul acesta are cumințenia unei persoane țintuită într-un cărucior cu rotile. dependent de iubire nu poate ieși în lume oricum; uneori miroase a transpirație. când se așează la cozi emoționale aerul devine greu apasă memoria cuvintelor și zvonul nebuniei umblă molipsitor printre oameni; când e speriat de moarte poemul se chircește febril inima lui se înfoaie a porumbel și năvălește afară. dă târcoale ochiului apoi față în față așteaptă
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
ALBASTRU să nu fie loc pentru trăirile alb-umbrite ale iernii, sau pentru ocrul viu și îmbelșugat al toamei încărcate de bine, Ioana Voicilă Dobre este binecuvântată cu un dezvoltat sentiment al abundenței, așa că anotimpurile nu mai trebuie să stea la coadă, la intrare. Deși cele două culori sugerează vara cea senină, până la urmă se găsește loc pentru fiecare parte a anului în 365 de culori și nuanțe. Dincolo de toate și mai presus de orice, ÎNTRE VERDE ȘI ALBASTRU, Ioana Voicilă Dobre
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
că se vor muta împreună, variantă mai bine agreată de Veronica, în ideea că tinerii nu se vor căsători oficial niciodată. Avea ea în vedere alte combinații cu fete de familie bună, nu cu o țărăncuță care vine direct de la coada vacii în familia lor. La Dorobanțu treburile mergeau din ce în ce mai bine. S-a reușit în mai puțin de doi ani să se organizeze o fermă zootehnică modernă, aceasta mai ales cu sprijinul tinerei inginere și al inginerului șef, care i-a
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
III, -imos, în cel puțin un exemplu, HAMOS/HABE. Adică vorbitorii de dialect căldărăresc în trecut foloseau și -ibe, dar l-au ales pe -imos preferențial. Viitorul meu articol demonstrează că sufixul -imos este indian și indo-european. Deci, plasarea la coadă clasamentului a dialectului căldărăresc, doar din cauza unui sufix, este nefondată din pc. de vedere științific. Domnul Gheorghe Sărau reia împărțirea neștiințifica hotărâtă de Courthiade, în cartea domniei sale, Romii, India și limba români (pag 140-141). Iată ce spune domnul Gheorghe Sărau
ISTORIA ALFABETULUI ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367478_a_368807]
-
palme interlocutorul meu, aș fi băgat mâna în foc că de acolo te tragi. Aerul dumitale de superioritate, mă ierți, chiar de oarecare dispreț față de ceilalți, reținerea cu care vorbești, felul cum, neîncrezător, mă furi din când în când cu coada ochiului, toate astea trădează, firește, bănățeanul. Ceva lăudăroșenie în ceea ce spui dacă ai adăuga și ceva mai multă aroganță decât afișezi ... Își reprimase râzând dorința de a întregi cu alte detalii portretul bănățeanului get-beget, pentru a nu mă nemulțumi, poate
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
auziseră sirena cu timbrul ei strident și binecunoscut. Coboară pe rând, un bărbat în jur de 35-40 de ani, plăcut la chip, șaten, cu o statură impunătoare și o femeie tânără, frumoasă, cu un păr superb, negru, prins într-o coadă împletită. − Unde este fata? - se adresă mamei pe un ton numai bun de speriat graurii din cireșul de la stâlpul porții, nicidecum să aducă alinare vreunei răni de suflet sau de carne. − E înăuntru, în casă, doarme acum... − Cum? Doarme? Cum
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-a venit să glumească, să facă teatru și demonstrații. De ce, dacă i-a luat coarnele și forțele și pretențiile, l-a mai lăsat - cum zic Sfinții Părinți - numai cu vârful cozii? L-a lăsat pentru că este necesar să ne șlefuim cu orice chip în atacurile lui, să ne definim pe noi, să cunoaștem mai bine marile adevăruri. El este un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea greșeală a oamenilor
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
exprimării lui. Üzun și-a deschis frizerie în Severin, iar Kemal e angrosist în Constanța. N-au vrut să rămână aici, că de viitor nu este, spun dânșii, se plânsese bătându-și palmele Șenase. În același timp își urmărea cu coada ochiului cele două ajutoare, care se întreceau în așeza toate cele cuvenite pe masa acoperită cu fețe de pânză în carouri albe și roșii. Pentru ceea ce nu putea oferi din gospodăria proprie, baclavale și înghețată, de pildă, la cerere Șenase
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Multe s-au schimbat de-o vreme, miroase-a plastic peste tot: uși, ferestre și perdele, furculițe, lingurițe și parchetul din odaie, dar și cada mea din baie. Acum grebla e din plastic, coadă la hârleț nu pui dacă nu ai super glue. Groapa nu o poți săpa și-apoi, ce să bagi în ea? Un sicriu de... mucava! Nici pantofii nu-s din piele, ci din imitații fine! Te descalți la vreo cucoană
DE-ACEEA, DOAMNE, ŞTIU CĂ POŢI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366918_a_368247]
-
metri de malul apei. Tata se ocupa cu spălatul oilor murdare și pline de capsule de ciulini. Chiar dacă lâna era acum scurtă, după tundere, niște ciulini ce creșteau pretutindeni pe marginea drumurilor din Dobrogea se agățau de lâna oilor sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
și câte nu mi-a promis? Am să fac așa cum spui, vom vedea! „Deșteaptă mamă am, ce m-aș fi făcut eu fără tine?!” zise gânditoare Diana cu Pufica în brațe, cea mai frumoasă cățelușă din lume. Acum dădea din coadă și o lingea când pe mână când pe obraz ca și cum ar fi aprobat cele spuse de mamă. Nu avea buletin și nu știa să vorbească, în rest știa și simțea tot ce se mișca în jurul ei. Așa câine ... mai rar
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi un armăsar de toată frumusețea - lucru ce avea să se adeverească în timp. Urechile ciulite, pivirea ageră, botul umed, trupul cambrat și coada în vânt îi dau alură de campion. Când nechează-i văd dinții - asemeni unor perle albe, ca steaua-i din frunte, ce fac un puternic contrast cu roibul pursânge. În câteva luni Roibul crescu și i-am atârnat la gât
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
să sune - cling-cling - să știm unde este mânzul minune. Adeseori își urma mama și învățase să alerge, când la trap, când la galop. Caii țesălați și periați în fiecare dimineață străluceau în soare. În zile de sărbătoare, bunicul le împletea cozile și coama, împodobindu-i cu coliere din mărgele albastre, cu clopoței. Bunicul era mândru de caii săi. Le făcuse harnașamente din piele și periodic mergeam cu ei la potcovar, prilej de întîlnire cu alți posesori de cai și discuții despre
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
adaptat, greu de așezat într-un creuzet inconfundabil, arhetipal, pentru că, nu-i așa? sunt croite ele însele pe un specific străin spiritualității noastre. Sunt, de multe ori, fără o preluare critică a mesajului, preluate neschimbat și otova - de la cap la coadă - forme, curente, mesaje extranee, manifestări ori mișcări aproape neinteligibile și care tind spre entități eclatante, alienate, de factură mecanicist-robotizantă a personalității individului, în care tradiția indigenă, suferința, amprenta sufletului, cea psihică și creativă sunt cras nesocotite, dacă nu eliminatre cu
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-a venit să glumească, să facă teatru și demonstrații. De ce, dacă i-a luat coarnele și forțele și pretențiile, l-a mai lăsat - cum zic Sfinții Părinți - numai cu vârful cozii? L-a lăsat pentru că este necesar să ne șlefuim cu orice chip în atacurile lui, să ne definim pe noi, să cunoaștem mai bine marile adevăruri. El este un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea greșeală a oamenilor
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
aruncă o privire și își făcu cruce. Ioane, du-te și-l cheamă repede pe părinte, să citească, că aici nu-i lucru curat. Fugi! Fugi mai repede! Ca și cum n-ar fi fost deajuns, Ion se mai împiedică o dată, în coada hârlețului, dar se ridică mai iute decât căzuse și, făcându-și semnul crucii, dispăru, bolborosind cuvinte neînțelese, după poarta cimitirului. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă!" Nici bine n-a ieșit Ion pe poartă că deja o mulțime de gură
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
până la marii bani și domnitori. Băltărețu e om de jos, dar averea pe care a adunat-o îl face important. Se deplasează în butcă cu bronzuri și poleeli, dinainte și de-a stânga caprei vizitiului, cu două sirene aurite, cu coadele încolăcite”. Se spune că „Scrisorile lui Ghica”, în afara „Scrisorile către V.Alecsandri”, despre care Alecsandri spunea:”Oaspete iubit, el va veni să ia loc în familiile române spre a le povesti cu graiul său limpede, vesel, plăcut, câteva scene de la
DE DOUĂ ORI PRIM-MINISTRU ÎN VREMEA LUI AL. I. CUZA ŞI, TOT DE-ATÂTEA ORI ÎN VREMEA LUI CAROL I de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367483_a_368812]
-
TUDORAN CARMEN TANIA GRIGORE CATERINA SCARLET CRISTINA ȘTEFAN IOAN BERGHIAN OANA-FELICIA GHEORGHE ROBERT TOMA ADAM ARMINA FLAVIA IULIANA LINTE ADRIAN GRAUENFELS MĂDĂLINA ROTARU MELANIA BRICIU Autori de proză: MARIANA ZAVATI GARDNER PAUL BLAJ CRISTINA ȘTEFAN ELISABETA IOSIF MELANIA BRICIU SORIN COADĂ SEBASTIAN ȘUFARIU LUMINIȚA ZAHARIA Autorii selectați sunt consacrați, membri USR sau ai altor asociații de creație din România, cu volume single, premiați, sau cu certe perspective în literatura contemporană. 2. 40, VERSURI, AUTOR SORIN MICUȚIU Este al doilea volum de
LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREŞTI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367549_a_368878]