27,125 matches
-
sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării celor o mie de Buddha, ce coboară din cer fiecare sub clopotul unei umbrele. Starea ei anterioară de perpetuă bucurie pare să-i revină, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vale, de la distanță, banca cea mai apropiată de balustradă părea locuită de copii, ei stăteau complet nemișcați, ca și cum ar aștepta declicul unei camere foto. Într-o grimasă colectivă, copiii, cu părul alb și ovalele fețelor distorsionate, cu gura expandată și colțurile ridicate înspre urechi, râdeau cu gurile arcuite, râdeau din ochii alungiți ca niște agrafe. Și, în nemișcarea lor, numai râsul se propaga de la unul la altul, ca o respirație. Tonuri de portocaliu, arămiu, galben și arareori verde se întrețeseau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o sursă nevăzută, aducea cu acele globuri de cristal din copilărie în care ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe albă, capul ușor lăsat într-o parte, acoperit de o beretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
disciplinați cu câte un bilet în mână: rândul pentru prima vez, secunda vez, pentru revizuirea operațiilor, rândul de "ora opt", unde se pun întrebări concrete entităților. Ierburile distribuite la farmacie sunt aceleași pentru toată lumea; o rețetă bizară conține într-un colț semnătura indescifrabilă a lui Joao, impregnată cu permisiunea entităților de-a lua ierburi. Cum se face legătura dintre pacient, bolile lui și cutia cu medicamente rămâne un mister pe care se pare că nu încearcă să și-l explice nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau nu pe oricine. Chiar dacă vizita ta la "Casa" nu va fi dintre cele înscrise în stele, îți vei întâlni aici liniștea, calmul și echilibrul spiritual care îți va fi lipsit înaintea acestei călătorii. Și aici, ca în oricare alt colț al lumii, funcționează liberul arbitru; poate ai sosit într-un moment în care nu erai pregătit, sau n-ai fost la maximul tău de potențial spiritual, sau poate că entitățile ce-au operat în ziua în care te-ai înfățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a lungul acestui periplu întortocheat și echivoc. Am rânduit o masă triunghiulară, pentru ca echilibrul să fie perfect, cu douăzeci de scaune și o bancă în formă de L, pe care să stea domnii Philip. Am plasat banca într-unul din colțurile mesei, pentru ca Sinele Mare și cu Sinele Mic să se poată privi față în față, mediați și ameliorați în același timp de imperturbabila Mască; ea va sta între ei. Un alt colț va fi ocupat de Maimuța Makonde, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
domnii Philip. Am plasat banca într-unul din colțurile mesei, pentru ca Sinele Mare și cu Sinele Mic să se poată privi față în față, mediați și ameliorați în același timp de imperturbabila Mască; ea va sta între ei. Un alt colț va fi ocupat de Maimuța Makonde, pentru a avea o perspectivă panoramico-lingvistică asupra mesei și pentru a se adresa fiecărui oaspete în limba lui maternă. În sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea va sta între ei. Un alt colț va fi ocupat de Maimuța Makonde, pentru a avea o perspectivă panoramico-lingvistică asupra mesei și pentru a se adresa fiecărui oaspete în limba lui maternă. În sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile Mării", cu un creion arlechin, viu colorat, ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din natură moartă cu flori de pe peretele vestic, acum tot perete vestic dar fără natură moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer senin, semn că, probabil, heruvimilor le-au scăpărat obrajii de palmele primite pentru obrăznicia de a fi privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau din borta vântului. Când trecea Ea. Privitul pe furiș, vorba după colț, tainele de sub plapumă, ocheadele la bijuterii, gândurile de a avea un TV color, un CD-Player sau o banală brichetă erau pentru retronostalgici. Ea era o retronostalgică, voia să cumpere 100 grame de salam, o jumătate de pâine, acum, în epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
duse instinctiv mâna la pieptarul rochiei și doctorul îndreptă razele Roentgen spre ea. După opacitatea ochilor, își dădu seama că lespezile de granit ale gardului ei nu fuseseră străpunse. Dimpotrivă, dalele se sudaseră și deveniseră lespede compactă, cam inegală pe la colțuri, semănând cu un rinichi uriaș, presat pe ea, dar de piatră. Și începu, cu acel cântăreț straniu din ea, să discute prin trahee, ca ventrilocii, despre oameni. Dacă ne gândim bine, cursul de consultanță pentru cunoașterea lumii și a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un crocodil dus în lesă de Mama. Și zmeiele copiilor fugeau cu sfoară cu tot spre înalturi, mingile se rostogoleau printre Ea: Mioara copil, Mioara adolescent, Mioara analist, telefon, disc, bandă magnetică, fir de telegraf, siguranță la postul Trafo din colțul casei. Ea era Totul! Cu atâtea cunoașteri de interior, de exterior, de înalturi, de adâncuri și, totuși, era ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca acela roșu al bicicliștilor. Traseul ei era pe oriunde, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar era frig în piața dusă de mână de Mama. Pe aleea cealaltă, prin mulțime, Mama era în brațele Mioarei, un trecător cumpăra roșii și Mioara 1 îl vedea pe bărbat cum se dezbracă încet, își așează hainele într-un colț și o trage cu forța pe vânzătoare. După ce o anihilează cu pumnii, o violează încet printre lăzile cu roșii trudite. Plin de sângele legumelor, bărbatul smulse cuțitul din jumătatea pepenelui expus pe tarabă și porni să tranșeze femeia începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pipăi și să urlu: ESTE! Timpul, acest balaur nevăzut, spiralează pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie aducea rămășițele timpurilor trecute ale orașului. Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera Mamei, prin vizetă sau odată cu pisica. Era prea puțin spațiu. Timpul, bătrânul, nu cobora la nivelul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bolnavi într-un pat, din cauza consumului excesiv de democrație, se oferă pâine-hibrid, între gumă și coca cu chintalul, în rafturile magaziilor de alimente tronează preparate: șobolani tocați în mațe de porc, găini bolnave, moarte prin refrigerare, câini jupuiți în loc de miei la colțuri de stradă, struguri din import cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie de inox cu spumă de la pisoarul cârciumilor poiana lui Iocan din Moromeții, unde se discută dimineața fotbal, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor de hexagon sferoid. Și celelalte fructe nu s-au lăsat mai prejos, stimulând astfel exportul de inventivitate, al geniului brăilean. Luna strălucea hexagonal pe apele de petrol ale Dunării. Iar turiștii umpluseră târgul uitat și de cartografi. Gândirea în colțuri a locuitorilor vechii cetăți de la Dunăre devenise o calitate mediatizată non-stop încât și broaștele țestoase din Insulele Galapagos au aflat cu stupoare de laboratorul care făcea concurență divinității. Târgul pierdut între 46o16''11' lat. N. și 27o58''44' long. E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă el. Când Luna se albise la față de oboseală, se încumetă și patronul cârciumii de doi bani să descuie lacătul. Îndreptă cu piciorul o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din mătase de porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot strânse mâinile consumatorilor precum Președintele Republicii, întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat colțul la vârsta matusalemică de 45 de ani, rata de viață fiind cunoscută aici cu media cuprinsă între 38 și 42 de ani. Cargobot făcea excepție, reușind să atingă 60 de coți, ca urmare a deselor întreruperi ale acestui nobil sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piețar și îi întinse o sticlă plată cu spirt. Cargobot, care-și pierduse demult simțul umorului, trase un gât, după care se uită, fără să mulțumească, spre tarabagiul care pleca spre piața plină de clienți. Ăsta peste o lună dă colțul! murmură el gâjâit, dar de ajuns de tare pentru a fi auzit de ceilalți. Dar de unde știi, mă? Știu și basta. Dar de tine știi? Cargobot ieși adus de umeri pe ușa scundă, atingând cu creștetul firma pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care-i vezi. Bine, dar sunt 8472, numără Ghiborț din ochi. Mda, alți 8472 stau în locul nostru. Adevărat, Domnule Mort! sări Mioara. Și noi suntem ocupați. Nu ni s-a întâmplat aceasta niciodată, am vorbit cu alți confrați din alte colțuri de moarte. Numai la noi în Brăila e ca la nimeni. Ăsta-i furt de personalitate, ocuparea abuzivă a spațiului privat, se pedepsește cu... de la... până la... spuse Cargobot, specialist în Codul penal. Fără acordul părților sau hotărâre judecătorească definitivă adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Câteva zmeie din coală albastră, praștii și parașute din batiste, căzură din canioane spre tufele cimitirului. Uite și capitolul I al viitorului meu roman. Vine peste noi, nu poate sta unde îi e locul zise Autorul, care apăruse dintr-un colț de noapte sau inventat de vreun greier. Și Autorul porni să citească. REPETENȚII ROMAN A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
călătorilor. Turiștii, care, după ce au băut apa de Dunăre, reveneau obsedant la Brăila, dar atunci se-mbolnăveau de munte, de tot ce nu includea cuvântul tren, fie albastre sau vișinii, potrivit sentimentelor pe care trebuiau să le transporte spre alte colțuri ale lumii, în timp ce șefii de la regională înscriseseră în grafice și numărul de destine călătoare atâtea împlinite, atâtea nu -, minutele de oprire pentru despărțiri definitive sau temporare, orele de întârziere ca urmare a dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cineva, cândva va săpa pe sub oraș și va găsi felia din jocul de puzzle al vremurilor. Uită însă un lucru: Va mai trăi să se găsească sau va trebui să caute altă metodă? Cu aceste gânduri, nu observă cum, la colț, cineva vindea pe ascuns unui străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe corp, lingouri într-o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să aibă istorie. Apăru Fane Legrade cizmarul și Sanda, soția sa. Era o scenă desprinsă parcă dintr-un manuscris cu foi rupte, pentru că fiecare apărea când mic, când foarte bătrân, mai puțin Sanda, umbră ștearsă fără chip, tăcută, într-un colț, cum fac de obicei umbrele. După ce le moare trupul, privesc viața și așteaptă. Cerșesc prin atitudine, ce pot face altceva? Nea Legrade bea și cizmărea modelele timpului: pantofi de nuntă, de copilărie, de înec, de salturi peste necazuri, de scufundări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]