4,343 matches
-
simțit umilit de parcă mi-ar fi turnat cineva conținutul unei scrumiere În cap. De ce?... Poate pentru că mi-am dat seama că mă intersectam undeva cu EL, cel pe care-l căutam. Afară, soarele strălucea tot mai puternic și ușa se colorase parcă În verde. Umbra mi se proiecta În paralel cu canapeaua și umărul mi se suprapuse peste brațul celălalt, iar capul nu mi se mai vedea deloc. — Da, așa e. Părerea mea este că ai fugit de acasă. Soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi injurii cu „ba pe pizda mă-tii!“, paznicul cu bulan de la poartă, îngăduindu-mi-se astfel să pot ieși din incinta spitalului și cumpăra ce doresc de la magazinul de vis-à-vis. Doream chiloți bărbătești, cu prohab, și caiete cu papagal colorat pe copertă, unde îmi țineam jurnalul din ce în ce mai intim. Adeverința se află în prezent la criticul literar Alex Ștefănescu, dăruită lui cu ocazia unei vizite făcute mie la Socola, cu promisiunea ca va apărea în a doua ediție a Istoriei Literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
sau politicienii, dar din alte motive. Vocea poporului este, de cele mai multe ori, savuroasă, clară, răspicată. Spune lucrurile pe care jurnalistul imparțial nu și le poate atribui sau asuma. Așadar, jurnalistul le permite oamenilor să vorbească, știind că astfel își va colora intervenția într-un ton mai plăcut, poate, pentru telespectatori. Am menționat anterior pericolele unei transmisiuni în direct din mijlocul mulțimii. De obicei, oamenii în mijlocul cărora te afli vor să îți vorbească, să se exprime, să se facă auziți, așadar a
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
definitiv o idee. Să ducă la bun sfârșit un proiect. Să termine o ilustrație. Diminețile îl găsesc cu creionul în mână. Evident, nu-i place nimic și-l doare capul. Câte o coală e făcută cocoloș. Desenele norocoase vor fi colorate mai târziu, cele nefericite se întorc în sertar, rugându-se să nu se sufoce până când le va scoate din nou la lumină, animat de alte idei. „Uneori nu este nevoie să călătorești decât cu mintea pentru ca stelele să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
peisaj și coloristica lui, ci mai cu seamă referințe pozitive despre ființele ascetice, despre ortodoxia poetului ... “Îngerii săi sunt prelungiri ale lumii fenomenale, ieșiți poate dintr-o lungă contemplare a zăpezilor...Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia... Sunt în opera d-lui Voiculescu destule poeme pe temeiul cărora să-l putem socoti, fără să ne
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
care încheagă o melodie de o armonie și încărcare emoțională fără seamăn. Fibre intime din Dora tresar atunci când recunoaște melodia : "Al treilea impromptu al lui Schubert ! De unde a știut oare că îl ador pe Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doispre-zece ani, era înfloritoare. După ce trecuse prin tunsoarea "zero", părul auriu, îi devenise bogat, buclat și strălucitor. Hrana oarecum completă pe care mă străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ele, distanțându-le și mai mult. Vorbiră pe băncuța de sub vișin, fructele erau date în pârg, din când în când Elena își ridica părul roșcat cu brațul și-și ștergea gâtul de transpirație cu o batistă albă, brodată. Avea unghiile colorate cu roșu. La plecare, în poartă, Elena i se așeză în cale și întrebă gâtuit: Tu ești sigură măcar cât de cât pe tine, știi tu, cu examenele astea pe care le ai de dat? Și, la negarea mută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau pline de expresii populare, de formulări ciudate dar așa cum le folosea, rostite de ea păreau a fi firești. În mod voit își colora vocabularul cu cuvinte picante, avea impresia că discutând astfel se apropie mai mult de oameni, de capacitatea lor de înțelegere și receptare, că rupe barajul ce-o separă pe ea, o intelectuală fină, de restul lumii. Uneori când era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin intens mâna, dând capilarelor transparență. Pleoapele i se lasă grele, învinse de încordare. Stă nemișcată și fără de gânduri până când brațele îi amorțesc și încep să o doară, să devină prea grele. Sare atunci din pat, își smulge de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru a-mi proteja propriile dorințe și capricii, ci pentru a-i ajuta pe cei care nu au cum să se ajute singuri. Dar cum? Timpul trecea În timp ce ascultam bâzâitul liniștit al nopții de vară. Iar când lumina s-a colorat Într-un gri rozaliu și păsările au Început să se agite, am inventat un plan. Capitolul douăzeci Când am deschis ochii din nou, camera strălucea În lumina soarelui. Din cauza perdelei care abia acoperea geamul, lumina părea ușoară, ca albușul bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Însăși capul meu se transformase În sticlă. Cu o acuratețe care depășea tot ce-am trăit până acum, am descoperit că Îmi observ creierul pulsând. Senzația nu era deloc de neglijat. De pildă, ici-colo, lichidul transparent din jurul materiei cenușii se colora Într-o nuanță de violet, care mă făcea să-mi iamginez un alt fel de cap, ca un fel de coif cărnos. De asemenea, Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul țintelor de metal lovindu-se de abajur. Apoi se auzi un clicăit, colorând Întunericul Într-o galben palid. Era Inspectorul Manetti. Cred că trebuie să las un spațiu liber aici, ca să-mi exprim șocul. Dacă aș fi acordat măcar o clipă de atenție sigiliului rupt de la ușă, mi-aș fi putut da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era bunica Gülsüm, i-ar fi luat mult mai mult ca s-o descopere. Se Întâmplase ca, În ziua aceea, cele două să fie singure În living. Bunica Gülsüm era absorbită de udatul florilor, iar Asya În contemplarea ei pe când colora un clovn dintr-o carte de colorat pentru copii. — De ce vorbești cu florile? a vrut să afle Asya. — Fiindcă florile Înfloresc dacă vorbești cu ele. — Adevărat? a Întrebat Asya zâmbind. — Adevărat. Dacă le spui că pământul e mama lor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult mai mult ca s-o descopere. Se Întâmplase ca, În ziua aceea, cele două să fie singure În living. Bunica Gülsüm era absorbită de udatul florilor, iar Asya În contemplarea ei pe când colora un clovn dintr-o carte de colorat pentru copii. — De ce vorbești cu florile? a vrut să afle Asya. — Fiindcă florile Înfloresc dacă vorbești cu ele. — Adevărat? a Întrebat Asya zâmbind. — Adevărat. Dacă le spui că pământul e mama lor, iar apa tatăl lor, se Înveselesc și Înfloresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înfloresc dacă vorbești cu ele. — Adevărat? a Întrebat Asya zâmbind. — Adevărat. Dacă le spui că pământul e mama lor, iar apa tatăl lor, se Înveselesc și Înfloresc. Fără să mai Întrebe nimic, Asya s-a Întors la cartea ei de colorat. I-a făcut clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e mama lor, iar apa tatăl lor, se Înveselesc și Înfloresc. Fără să mai Întrebe nimic, Asya s-a Întors la cartea ei de colorat. I-a făcut clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ușilor Închise și cine, dacă exista cineva, rostea blasfemii la adresa Lui. Celui din cer orașul Îi părea probabil un model strălucitor de licăriri pestrițe, Împânzite În toate direcțiile, artificniște artificii explodând În mijlocul Întunecimii dese. În clipa asta modelul urban strălucitor e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o fată de opt ani, blondă, cu ochi albaștri din Thessaloniki Împreună cu mama ei, plângând amândouă după ce tatăl ei murise În Războaiele Balcanice; apoi se vede la Istanbul, e sfârșitul lui octombrie, proclamarea Republicii Turce moderne. Steaguri. Vede multe steaguri, colorate În roșu și alb, iar pe ele semiluna și steaua, fluturând În vânt ca niște haine abia spălate. Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
externe, Geoană poate urca teoretic până la cei 40% ai partidului de guvernământ, chiar dacă de mulți ani n-a mai călcat într-o piață, într-un tramvai, și foarte probabil, nici măcar pe trotuar. Aici eforturile sunt pe măsură: PSD l-a colorat politic definitiv pe Geoană, care a devenit peste noapte președinte executiv al organizației de București, dublându-l practic pe Dan Ioan Popescu. Iar opoziția se străduiește să-l delegitimeze pe Mircea Geoană ca pesedist, prezentându-l drept un oportunist, fost
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Ici-colo, șoapte timide despre îndepărtarea de oameni, mârâieli, aluzii, poate că cineva ar trebui să plătească. Dar nu urmează nici o măsură, nimeni nu e vinovat. Și nu e deloc sigur că revenirea la cârma partidului a fondatorului Iliescu mai poate colora PSD în „roșu“, în timp util. Comentatorii care s-au pronunțat după locale cred că șansa PSD-ului este doar posibilitatea ca Alianța D.A. să-și dea cu stângu-n dreptul. Nu din punct de vedere ideologic, cele două partide componente
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ieșit. În cele din urmă am dobândit. . . Veșnicia? Traducere: Olimpia IACOB Comentarii critice Cronică la volumul lui Stanley H. Barkan, Abecedarul Fructelor și Legumelor (Sofia, Bulgaria: AngoBoy, 2012) în PLR 41. "... Opera lui Stanley H. Barkan este accesibilă și lirică, colorată cu înțelepciune profundă și răsunătoare, amintind de Robert Frost. Această carte frumoasă, cu totul încântătoare, este o contribuție necesară, de bună seamă, la grădina poeziei, aflată într-o continuă creștere. Stanley H. Barkan merită, așadar, recunoaștere ca editor de carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
îndîrjită de a exista într-o viață vidată de sens (vezi "dialogurile" cu E.C.). Resemnat, va constata: "om fi greșit galaxia...". Dar tot poetul conchide glumeț-implacabil: De dus n-ai unde să te duci, necum să scapi". Raționalismul trufaș se colorează cucernic, într-o seducătoare formulă personalizată, cu, am văzut, răbufniri și nedumeriri aproape argheziene." Adrian Dinu Rachieru, Convorbiri Literare, august 2014, pg. 85 OVIDIU GENARU Ovidiu Genaru (în acte: Ovidiu Bibire) s-a născut la 10 noiembrie 1934 la Bacău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe celălalt de lângă tine. E un joc fascinant. Un du-te vino între aparență și esență, între adevăr și convenție, etc. Teatrul înseamnă energie și mister, e singura formă de artă vie, de comunicare directă. Teatrul îmi umple și îmi colorează viața. V.P.: Cu o privire demascatoare, vă rog să punctați care sunt disconforturile în cultura românească, așa cum le percepeți dumneavoastră? C.M.: Glumind, aș spune că mie, ca om de teatru, îmi plac măștile și mă încântă cele frumoase, cele expresive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Danemarcă decât vechea Danemarcă CHIAR AȘA Chiar așa: beau vin de lemn câinesc, mănânc pâine de zar mă încălzesc (de-a dracu'!) la focul gropii cu var mă bâlbâi, tușesc, cad mereu de acord înghit zoile cu demnitate de lord colorez marginile nopții, cioburi de zile Clanț! mă fotografiază îngerul (monstru mic pe senile) clanț! clanț! și a doua zi apar în reclamele luminoase pictat cu tot cu carne și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]