3,745 matches
-
pe care i-ați asasinat și compromis însușindu-vă faptele lor eroice și realizările lor". Putem înțelege, la limită, că a căutat să pună mîna pe viața altora, asta s-a mai văzut. Mai putem înțelege că a mizat pe complicitatea pasivă a celor mulți, căci dacă nimeni nu este voluntar pentru teroare, puțini sînt cei care i se împotrivesc. Dar este peste puterea noastră de a înțelege cînd îi vedem pe acei bărbați, pe acele femei purtîndu-se de parcă s-ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
râsul și de a crea, prin umor, o legătură mai directă cu cititorul. Impresia de oralitate, despre care s-a discutat, este susținută mai curând de aceste intervenții în text ale povestitorului, prin care autorul reușește să creeze o anumită complicitate între cel care povestește și cel care citește sau ascultă basmul: „Ce or fi isprăvit ceilalți draci nu știm, dar acestui de la pădure nu i-a mers bine în acea zi.” (Povestea lui Stan Pățitul, p.206), „Acum să ne întoarcem
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
univers secund construit pe temelia libertăților oferite de scriitor (situațiile artificial-ipotetice introduse în roman, finalul deschis etc) și, nu în ultimul rând, libertatea personajului, care, departe de a fi doar un artificiu de construcție menit să slujească succesul unei eventuale complicități autor-cititor, exprimă poate, cel mai bine, la modul metaforic evident, ideea de libertate a individului aflat în fața propriului destin care se construiește și se destramă succesiv. Ordinea în care sunt activate mecanismele acestor „libertăți” nu este neapărat relevantă, dar urmează
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
-și asuma rolul în cel mai simplu mod cu putință, obligându-l, într-un fel, să se transforme dintr-un eventual lector pasiv într-un potențial lector activ, care să participe la crearea universului ficțional. Și de aici până la presupusa complicitate autor-cititor nu mai este decât un pas. Scriitorul devine „personaj” al propriului roman, lăsând impresia că poartă un dialog deschis cu potențialul cititor, dispus să intre în jocul ficțiunii romanești. Este însă numai o impresie...pentru că, de fapt, autorul își
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Sebastian! Dar nu e prima bizarerie din viața-mi colcăindă de ciudățenii!... Și cum și eu țin jurnal, cam de 35 de ani, și cum am publicat o parte din el în șase volume, pesemne e vorba și de o complicitate sau solidaritate diaristică. Volumul actorului însă aduce și foarte multe informații pe care nu ai de unde să le culegi. Iată, spre exemplu, o însemnare despre cum a fost arestat, prostește, popularul actor Mitică P. Apoi, o relatare despre niște actori
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
douăzeci de poezie, șapte de proză, cincisprezece de eseistică (fără să includem îngrijirea unor opere de Tasso, Goldoni, Campanella), asupra activității de critic militant, de fondator a trei reviste de poezie care au căutat și caută să străpungă cercul de complicitate ce anihilează meritata vizibilitate a unor poeți autentici, să reținem în privința bibliografiei sale critice nume ca Sapegno, De Mauro, Moravia, Saviane, Bevilacqua, Sansone, Pontiggia, Risi, Stella, Siciliano, Pasolini, Spagnoletti, Reina, Specchio, Palazzeschi, Valli, Cordelli, Cucchi, Raboni, Repaci, Luzi, Maraini, Spaziani
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să guste magia moleculelor. Simțea nevoia să-și lămurească înainte de toate o dilemă proprie: natura sau cărțile, scrisul sau viața, rugăciunea sau lectura? Simțea în inimă ceva ca un cheag; rumega în minte vorbele Starețului auzite la spovedanie și revedea complicitatea cu care don Terentio îi împrumutase sau dăruise acele cărți. V Tommaso apărea doar la ceasul de rugăciune obștească sau la ceasul mesei; rămânea tăcut, dus pe gânduri, absent ca o ființă aflată departe și cu totul întâmplător în mijlocul unor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au vorbit îndelung despre soarta Bisericii și despre cea a oamenilor, și e scris negru pe alb că fra' Tommaso i-a dat confratelui său multe sfaturi. Adevărul va ieși la suprafață și-atunci și tu vei fi acuzat de complicitate, drept care ne vom întoarce să te luăm din satul tău să-i ții de urât fiului pe rug. De la Geronimo Inchizitorii n-au reușit să scoată nimic, chiar și capcanele anume întinse se sfărâmau în fața seninătății răspunsurilor cizmarului, în fața încrederii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al III-lea al Spaniei și monseniorului Querengo, perorându-și cauza, informându-i asupra stării sale de sănătate și a condițiilor de detenție. Scrisorile, firește, pentru a ieși din temnițele secrete, luau căi piezișe cu înșelătorii demne de mari prestidigitatori. Complicitatea, legea tăcerii, favoritismul înfloreau în umbra turnurilor carcerii cu o iuțeală pe care niciun paznic n-ar fi putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
își găsea liniștea, creierul i se limpezea și putea astfel să se elibereze de mulțimea de idei și gânduri, de opere și proiecte plănuite în tăcere și în așteptare. Putea să scrie, în fine, chiar dacă nu pentru vreme lungă; cu complicitatea unor nobili ce-l admirau, i se îngăduia să aibă cele trebuincioase scrierii operelor elaborate mental ani în șir. Datorită lecturii scrierilor despre magie, se convinsese că poate evoca, între acele ziduri întunecoase, puterile iadului gata să-l ajute; mulți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
alegerile parlamentare și veritabilele lupte de stradă care le-au urmat, după ce liderii opoziției au acuzat guvernul comunist de falsificarea flagrantă a scrutinului. Cu această ocazie președintele în exercițiu Vladimir Voronin a ținut să acuze din nou statul român de complicitate și a avertizat pe politicienii de la București să nu se mai amestece în treburile interne ale Republicii Moldova. IV Mărturii ale identității românești a locuitorilor dintre Prut și Nistru Rostul acestui scurt capitol cu rol de replică, concluzie în același timp
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de un bici din funii. Valoarea istorică a unui asemenea detaliu este secundară, întrucât s-a păstrat nonviolent, din moment ce cuvintele lui Isus sunt mult mai eficace decât efectele unui bici. Nonviolența nu este o atitudine pasivă în fața nedreptăților și nici o complicitate silențioasă cu asupritorii. Evanghelia ne sugerează să reacționăm în vederea neutralizării răului printr-o logică opusă celei care o inspiră: iubirea activă. Componenta esențială a acesteia este iertarea nelimitată a celui care ofensează, fără a omite însă denunțarea violențelor încurajate de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu sine și ce posibilități alternative rămân imanente în istorie. Teoria critică este esențialmente o critică a dogmatismului pe care îl găsește în modelele tradiționale de teoretizare. Această critică descoperă asumpțiile neexaminate care ghidează modelele tradiționale de gândire și expune complicitatea acestora cu condițiile sociale și politice predominante. A te rupe de modelele dogmatice de gândire înseamnă a "de-naturaliza" prezentul, după cum a spus Karin Fierke (1998: 13), a "privi din nou, dintr-o perspectivă nouă, la ceea ce presupunem despre lume
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ar fi Îndreptate asupra lor.) De hoții din casă nu te poți feri. Pentru că niciodată nu te ferești de cei de la care te aștepți mai puțin să-ți facă un rău.) Ori fură, ori ține sacul, e tot lotru. (Acceptarea complicității, pentru a face un rău repetat, este dovada unor disponibilități psihice asemănătoare. De aceea legiuitorul apreciază că: „Tăinuitorul este tot atât de vinovat ca și hoțul”.) Hoț pe hoț anevoie Înșală. (Îți trebuie, Într-adevăr, talent ca să poți Întrece un veritabil profesionist
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mult râvnit nu-l putem obține din vina noastră, orgoliul propriu rănit Încearcă să se disculpe, găsind acelui lucru o serie de lipsuri, defecte.) O mână spală pe alta. (Cei care se Înțeleg să acționeze pe ascuns Își șterg, În complicitate, urmele vinovăției lor.) Mi-a ieșit cu urciorul gol Înainte: o să-mi meargă rău. (Unii preferă să creadă Într-o astfel de prejudecată, deoarece În felul acesta Își pot scuza relativ ușor lipsa de inspirație sau nereușitele inițiativelor de peste zi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Ce să fac?/ Sufletu-l mototolesc/ Și-l fac cârpă ca să șterg/ Soarele copilăresc.// Cârpa sufletului însă/ Toată-i îmbuibată-n soare,/ Șterg mereu și-n zări lumina/ E din ce în ce mai mare". (Gluma II), care "subliniază atitudinea ludică a eului liric, complicitatea cu Universul, dar și faptul că regula jocului scapă controlului ființei, dăruirea totală a acestuia, cu trup și suflet, fiind o condiție intrinsecă a participării la jocul creație"60. Același limbaj ludic devine, totodată, o nouă formă a fragmentarismului deconstructivist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ștergîndu-se la ochi și respirînd adînc) Scuză-mă! Vera: Ai vomat? Mina: Da... Mi s-a făcut deodată rău. Nu știu de ce. Vera: Nu cumva ești însărcinată? Mina: Ce?... (rîde, apoi împreună cu Vera se veselește cu un anume soi de complicitate) Doamne, ce-ți poate trece prin cap! Vera: Crezi că-i chiar așa o absurditate? Mina: Din păcate, în cazul meu, da. (după o pauză mare) Am nevoie de el. Știu ce spui tu, și ce crezi tu... Și eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
numai că tribunalul ăsta personal a ajuns o ruină prin care rătăcesc, mînă-n mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist? Costache: (după o lungă pauză; deloc surprins, liniștit, poate puțin trist) Nu știu dacă am fost securist... sau dacă n-am fost... Dacă prin securist înțelegi un turnător, atunci eu n-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe o bucată de brînză... Am fost orbi și surzi pentru un salam și o decorație... Ăsta-i adevărul... Gh. P. unu: (încercînd o trecere spre haz) Eu n-am primit nici o decorație... Gh. P. doi:...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă..., fără acordul nostru, ba chiar mai al dracului... (pauză) Gh. P. unu: Dar eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vigilența. Supraveghetorul este un cititor experimentat, inițiat în interpretarea detaliilor; el deslușește pasiunea amenințată a îndrăgostiților care răzbătea „până și din tăcerea lor” (II, 8, v. 748). Iunia știe și ea că împăratul pândea „un gest care să ne trădeze complicitatea” (III, 7, v. 992) și că numai un tânăr naiv ca Britannicus îi putea reproșa iubitei lui, controlată îndeaproape de Nero, absența oricărui mesaj codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit o privire” (III, 7, v. 997) se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nesfârșitele amânări ale spectacolului, îi cerea să prezinte toate tăieturile la Iona: „Noi modificăm textul, dar să nu credeți că nu știm că voi jucați subtextul”. Iar subtextul e greu de controlat. Există o libertate funciară proprie actului teatral și complicității scenă-sală pe care el se bazează. Din acest motiv, puterea, prudentă, a practicat, în timpul fiecărui regim polițienesc, o supraveghere „activă”, grație agenților ei infiltrați în public, furnizori ai unor rapoarte ce confirmă, pe măsură ce arhivele se deschid, vigilența, cât și neobosita
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ființă atunci ("Poezia e altceva"). Poetul nu interpretează lumea, nu o redă prin proiecția eului asupra lumii și a trăirii ei nemijlocite; așa se explică impunerea livrescului ca un contact direct, într-o osmoză teribilă, încât poetul trăiește într-o complicitate sentimentală cu faptele livrești, cu imaginile și ideile invocate:"Beethoven într-o seară s-a așezat la clavir/ și a cântat furtunos arpegii suitoare a urcat/ și sus, pe notele de boltă cu ecouri ambigui -/ Și din când în când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de caracter izvorâte dintr-o insuficiență a educației în familie. Mamele ce-și lasă copiii în mâna instituțiilor pentru a merge la muncă ajung deseori să trateze tocmai deficiențe născute din această absență. Fără îndoială, este vorba aici și de complicitatea masculilor ce se bucură de mai multă libertate (mai ales prin diminuarea responsabilității) datorită completării veniturilor de către consoartă. Simt că aici e tulburat ceva din echilibrul la care tinde natura. * Sunt condamnat să reiau gestul lui Thales din Milet, de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
creat de ideologia comunistă (fără a-l acuza nicio clipă de vreun gen de apropiere față de această ideologie): vinovatul trebuie să-și facă autocritica. Este un exemplu de automatism, din miile posibile, pe care zecile de ani de propagandă și complicitate socială ni l-au creat! El presupune că o conștiință, respectiv cea a vinovatului, poate să-și schimbe în mod radical coordonatele și să ajungă la punctul de vedere al victimei, căindu-se pentru credințele (dar mai ales pentru actele
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nimic nou nu-ți vine odată cu fiecare rând, atunci actul de a scrie se transformă într-un simplu gest de orgoliu, ceilalți urmând a fi agresați de o contondentă mulțumire de sine. Cartea trebuie să poată institui și o discretă complicitate critică a cititorului față de autorul devenit personaj. Altminteri, ea va fi situată la înălțimea amvonului, posibilul său fiind proiectat numai în zona gesturilor de supușenie ale unor oameni pregătiți să înghită satisfăcuți sensuri ale existenței livrate de-a gata. Ratarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]