5,945 matches
-
VI, Iacob din Sarug), unde se întâlnește o psihologie măsurată și discretă, o învățătură dogmatică completă, o morală străbătută de la un capăt la altul de iubire. De altfel, această tendință "practică" nu va dispărea niciodată și ea va găsi adepți convinși printre cei mai mari dascăli duhovnicești ai Răsăritului.“ Definiții ale religiei Emilian Vasilescu arată că religia este "un ansamblu de credințe, sentimente,reguli morale și rituri provenite din conștiința indivizilor sau a colectivităților, ce se află în legătură cu o ființă supremă
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
bine. Am vrut doar... să mă liniștesc un pic. O, Doamne, Connor, a fost un coșmar. Începe să-mi tremure brusc vocea, ceea ce e total ridicol, fiindcă acum mă aflu În perfectă siguranță. La un moment dat, am fost ferm convinsă că am să mor. CÎnd am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de cîteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cît de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fost acum o mie de ani ! spune Lissy cu un aer superior. Nu i-ai spus niciodată lui Simon că sperai să te ceară de nevastă... — Ba nu speram ! spune Lissy, colorîndu-se vizibil. Ei, bine, OK, poate că da... — Ești convinsă că tipul ăla cu față tristă, care stă În apartamentul de lîngă noi, e Îndrăgostit de tine... — Ăsta nu e un secret ! spune, dîndu-și ochii peste cap. — A, da ? Să-i spun, atunci ? Mă aplec un pic, spre fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Să nu spui nimănui. Să nu spui nimănui. Să nu spui nimănui că azi-noapte ai avut o Întîlnire cu Jack Harper. Nu că aș avea de gînd să spun cuiva. Dar, cînd ajung a doua zi la serviciu, sînt aproape convinsă că o să-mi scape fără să vreau. Sau că unul sau altul se va prinde imediat. Vreau să spun că sînt destul de sigură că mi se citește pur și simplu pe față. Pe haine. Din felul În care merg. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea. Iar eu am crezut că e pe bune - fiindcă Îmi doream din suflet să cred asta. — Tu chiar ești convinsă că totul n-a fost decît o stratagemă ieftină ? Lissy Își mușcă buza. Evident c-a fost o stratagemă, spun printre lacrimi. M-a urmărit peste tot pe unde m-am dus, s-a uitat cu atenție la tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa pînă mîine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adîncul sufletului, sînt de fapt o feministă convinsă, răspunde Jemima. Noi, femeile, trebuie să ne apărăm drepturile. Știi, Înainte de a se mărita cu tata, mami a fost prietenă cu un cercetător științific, care a lăsat-o efectiv cu ochii În soare. S-a răzgîndit cu doar trei săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu mai sufăr după el. Azi mi-a stat inima doar o singură dată, cînd mi s-a părut că-l văd pe hol, dar mi-am revenit destul de repede. Astăzi Încep o viață nouă. Sinceră să fiu, sînt destul de convinsă că e posibil să dau peste un tip drăguț chiar diseară, la spectacolul de dans al lui Lissy. Vreun avocat Înalt și zdrobitor de frumos. Da. Și el va veni să mă ia de la serviciu cu mașina lui absolut superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu mucuri de țigară și dincolo de privirea clară un basorelief într-o curte sub un felinar, și-a dat limpede seama că era momentul să plece. În copilărie, cât nu căuta și scotocea în fiecare dulap și debara din casă, convinsă că va găsi intrarea secretă către celălalt tărâm! Brusc avu aceeași senzație de zid și țevi de apă caldă din fundul cămării de pe hol, după ce în sfârșit o golise de tot. Adio, trecut blând al omenirii. Rochia are un fermoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei de Fier a fost scurtă și plictisitoare, iar din punct de vedere educativ atât de nesatisfăcătoare, încât Jones s-a văzut nevoit să-i șoptească: — Majoritatea comuniștilor convinși au sânge evreiesc sau oriental, nu-i așa? — Poftim? făcu ea. — Bineînțeles că-i așa, zise Jones. Se înțelege de la sine, conchise el și destul de tăios o pofti să ia loc. Unde era George Kraft? El stătea printre ascultători, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe șoseaua care ducea spre port. De acolo, cam de prin dreptul stânei, plecau barcazurile spre Ghiolul Negru de la Lintițaru. Acolo, în Ghiol, venea din când în când sorbul care te ducea la Chiru din Baltă de unde, mai toată lumea era convinsă de aceasta, veneau toate evenimentele importante din istoria județului. Cel puțin de la colectivizare până la Revoluția de la Județeană, așa se credea, toate întâmplările mai deosebite erau, într-un fel sau altul, legate de Chiru din Baltă. De aceea, când Goncea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-l cuprindă pe Pătrășcanu ca un fel de mantie ocrotitoare, drăgăstoasă, fâlfâia un mare steag roșu, cu stema Partidului Comunist Român, așa cum fusese adoptată la Congresul al IX-lea al partidului, din 19-24 iulie 1965, Focan nu era însă convins că pictura va fi apreciată de cei de la Uniune, în conducere fiind încă mulți dintre oamenii lui Alexandru Drăghici, cel care executase ordinul lui Dej de ucidere a lui Pătrășcanu. Maestrul însă făcuse cu un an înainte portretul directorului Institutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de amenințările fotografului Vasilică Urdinare. Acesta deschisese un studiou de înregistrări video după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să-i filmeze toți puternicii județului. Numai Goncea îl ignora. Urdinare credea, era ferm convins, că nu era chemat doar pentru că-l lucrase romancierul. Din răzbunare ticăloasă. În 1974 Urdinare îi luase soția romancierului. Fuseseră arestați amândoi cu trei ani mai înainte, pentru o înscenare de atentat la morala socialistă. Urdinare făcuse rost de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ecou și se temea de el. Burtăncureanu nu mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când auzea doar pomenindu-se numele solomonarei. Mai făcea și trei pași la stânga, doi înainte, alți trei la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aia. Era exact ca aia pe care o pusesem de demult în schița cu care debutasem, Lumina veșnicului răsărit. Combăteam acolo misticismul, popii, mitropoliții, tot ce răspândește opium la popor. Sincer, că sunt ateu la conștiința mea. Marxist și dialectic convins. Am citit și conspectat și tot ce ne învață tovarășul Ceaușescu despre religie în societatea contemporană. Am abonament și la Albina! Dar acum... Nu i-au făcut nimic. Nici măcar la spital nu l-au băgat. L-au ținut doar trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu putea decât să tragă un semnal de alarmă, ba nu, două-trei semnale de alarmă într-unul singur: - Salvați-vă pe voi ca să-i salvați pe ceilalți! Vreau să spun: citiți! Studiați! Scrieți! Cercetați! Descoperiți realitatea din jurul vostru și fiți convinși că nu e așa cum v-ați închipuit. La acest curs de management veți afla lucruri care vă vor șoca, lucruri care vă vor zgudui din temelii credințele. Căci nu ați venit aici să vă încălziți spiritul. Ați venit să ardeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dacă Greuceanu își prevăzuse moartea, de ce n-o evitase? De ce toată mascarada asta cu texte notate pe obiectele din institut? Știa oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică în toată istoria, doar niște episoade demente relaționate cu chiu cu vai. Mă pregăteam să plec, când ochii mi-au căzut pe un mic compartiment aflat deasupra pragului ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mâinile în șold, zicea că femeia asta nu poate să doarmă, aveți grijă, și pe urmă pleca. Tanti Silvia se întorcea în pat, oamenii se întorceau la chef. După un sfert de oră se întorcea și polițistul, de astă dată convins, adică ne dăduse o șansă, dar de acum ni s-a înfundat, eu mă duceam nu știu unde, și peste o jumătate de oră (cel mult), muzica reîncepea. Așa că în momentul în care s-a luat curentul m-am gândit că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
schimburi, nemulțumit până nu le vedea pe fiecare cu o mătură în brațe. De obicei, aceasta era treaba lui, pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că, odată ce Margery se pornea, nu trebuia decât să întreții focul discuției cu câte o întrebare când și când. — Exact. Urmă o scurtă pauză. — Cum ți s-a părut? — A, s-a descurcat de minune, zise Margery. — Nu pari prea convinsă. Am mai turnat niște cafea în cești. — A, păi... Margery oftă. — E competent, nu vorbă. Dar îi lipsește scânteia. Știi, cei mai mulți regizori din țară sunt numai pe jumătate creativi. Sunt oameni cu facultate, deștepți, pot învăța cum să „prindă“ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu mâinile la spate, albă ca varul. Cu pantalonii ei pană cei bej și eșarfa cu model de leopard semăna cu Gene Tierney 1, într-unul din filmele din anii patruzeci, care tocmai a descoperit un cadavru și care e convinsă că oamenii or să creadă că ea a comis crima. Tierney avea tendința să nu fie prea expresivă, în timp ce Violet - ei bine, ar fi fost o dovadă de cruzime să spunem că exploata la maxim resursele histrionice ale situației, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că - adică, n-ar trebui să...? — Trebuie o mână de femeie, zisei eu cu hotărâre, luând-o pe Violet pe după mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dispoziție, replică Hazel, făcând totuși un pas mic în spate. — N-are nimic. Nu vreau să te deranjez. Dar e ceva foarte personal... Am lăsat cuvintele să plutească în aer. A urmat o tăcere îndelungată, apoi Hazel s-a lăsat convinsă, cu un oftat, și s-a dat la o parte, făcându-mi semn să intru. Era un apartament tipic pentru locuințele sociale, prost proiectat și împărțit în cât mai multe cămăruțe posibil. Ușa de la intrare dădea într-un hol central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele râului Napuari. — Râul Napuari e la Vest , le arătă el; trebuie să vă întoarceți pe canal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ascundea la Malibu, oferind o bere înghețată cu spumă, pe care o aducea de pe un iaht ancorat la distanță. Și el știa asta. „Toți“ bărbații știau și, cu toate astea, toți bărbații stăruiseră cândva asupra unei asemenea fotografii, lăsându-se convinși că acela era visul vieții lor. Un vis de o secundă: clipa cât i-ar lua fetei să cadă din săritură; timpul cât i-ar trebui soarelui să se ascundă și berii, să înceteze să mai pară înghețată. Vis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]