4,293 matches
-
nimfe." Dacă d-l Corot ar consimți să ucidă o dată pentru totdeauna nimfele cu care își populează pădurile, înlocuindule cu țărănci, l-aș iubi peste măsură.Știu că acestor frunzișuri delicate și acestei atmosfere înrourate și surâzătoare li se potrivesc creaturi diafane, visuri vaporoase. Tocmai de aceea sunt tentat să-i cer maestrului o natură mai umană, mai viguroasă."" ""Un tablou de Corot ne pune în contact cu suprema frumusețe umană: a trupului și a spiritului deoprotivă. El nu e nici un
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
fază, Origene considera că Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile ca ființă, ca prezență și activitate. Există însă o particularitate a concepției origeniene despre sfera de acțiune a celor trei persoane divine: Tatăl este creatorul, Fiul este răscumpărătorul
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
principiu” și cauză) generează sau dă naștere "logos"-ului sau Cuvântului, similar cu "Intelectul" plotinian și identic cu Dumnezeu-Fiul, a doua persoană a Trinității creștine. Dumnezeu este unul, simplu, desăvârșit. Logos-ul sau cuvântul conține în el însuși exemplarele tuturor creaturilor (recunoaștem aici din nou Formele platonice, înțelese însă ca idei aflate într-un Intelect divin - nous), în acord cu care acestea sunt create. Această interpretare va deveni foarte cunoscută în Evul Mediu, prin intermediul lui Augustin și - la Ioan Scotus Eriugena
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
aparent pune pe același plan generarea sufletelor individuale cu generarea celei de a doua și a treia persoane divine. Deosebirea este că Dumnezeu intră în relație necesară cu Fiul și Duhul (Spiritul) Sfânt, dar într-o relație contingentă cu celelalte creaturi. Altfel spus, creația este necesară dar relația dintre creator și creaturi este contingentă. Formularea în acest fel a doctrinei creației a dus la apariția altor dificultăți în înțelegerea doctrinei origeniene de către contemporanii săi. Putem observa că dacă a doua și
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
de a doua și a treia persoane divine. Deosebirea este că Dumnezeu intră în relație necesară cu Fiul și Duhul (Spiritul) Sfânt, dar într-o relație contingentă cu celelalte creaturi. Altfel spus, creația este necesară dar relația dintre creator și creaturi este contingentă. Formularea în acest fel a doctrinei creației a dus la apariția altor dificultăți în înțelegerea doctrinei origeniene de către contemporanii săi. Putem observa că dacă a doua și a treia persoană ale Trinității sunt considerate creaturi, acuzația de Arianism
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
dintre creator și creaturi este contingentă. Formularea în acest fel a doctrinei creației a dus la apariția altor dificultăți în înțelegerea doctrinei origeniene de către contemporanii săi. Putem observa că dacă a doua și a treia persoană ale Trinității sunt considerate creaturi, acuzația de Arianism la adresa lui Origene este una justă. O altă teză importantă a lui Origene este cea conform căreia creația este "ex nihilo", adică „din nimic”. La început Dumnezeu era singur, neexistând o materie primordială din care să creeze ființele
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
și forța lor, rezultând astfel o ierarhie a spiritelor ce populează universul: pe treapta cea mai înaltă stau cetele îngerești necorporale, urmează îngerii ce au în grijă mișcarea astrelor, iar la urmă se află oamenii, spirite închise în trupuri. Fiecare creatură își ocupă în această ierarhie un loc ales în mod liber. Sufletul uman este nematerial, dar închis într-un trup. Originea sa este acea de "spirit" descins direct din Dumnezeu, dar în momentul închiderii în trup, a avut loc un
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
ca un șarpe, se încolăcea în jurul rădăcinilor, păzind lumea celor morți. Pentru slavi, acest tărâm nu era unul respingător, ci dimpotrivă era pitoresc și armonios, după cum reiese din basmele slavone. Era un tărâm format din coline verzi unde trăiau multe creaturi fabuloase și unde sufletele celor morți păzeau turmele de vite ale lui Veles. În unele legende lumea cealaltă era imaginată undeva peste ocean, iar acolo se credea că migrau păsările iarna. În acest caz, această lume se numea Virey sau
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
apare în memorie sub forma unui tunel. Toate cazurile relatate în cartea "Viață după viață" scrisă de Raymond Moody caută să arate posibilitatea existenței vieții de dincolo și nu certitudinea ei, după cum recunoaște însuși autorul: Fantomele, strigoii și stafiile sunt creaturi fictive, a căror existență nu este dovedită. Ele nu au corp și se crede că sunt de fapt suflete ale oamenilor care au rămas, după moarte, pe Pământ. Acest lucru s-a întâmplat ori datorită unei morți brutale și a
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
au rămas, după moarte, pe Pământ. Acest lucru s-a întâmplat ori datorită unei morți brutale și a setei de răzbunare, ori din cauză că nu au beneficiat de un ceremonial de înmormântare, deci nu li s-a conferit odihna veșnică. Aceste creaturi datează de mult timp în istorie. În multe mitologii ele erau văzute drept creaturi malefice, răzbunătoare, cu intenții ticăloase. În mitologia japoneză, strigoii sunt violenți, capabili de răzbunări fizice teribile asupra dușmanilor care au mai supraviețuit. Uneori, aceste creaturi nu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
morți brutale și a setei de răzbunare, ori din cauză că nu au beneficiat de un ceremonial de înmormântare, deci nu li s-a conferit odihna veșnică. Aceste creaturi datează de mult timp în istorie. În multe mitologii ele erau văzute drept creaturi malefice, răzbunătoare, cu intenții ticăloase. În mitologia japoneză, strigoii sunt violenți, capabili de răzbunări fizice teribile asupra dușmanilor care au mai supraviețuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decât niște suflete pașnice, tăcute, docile, care pot fi uneori văzute. Poveștile cu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Aceste creaturi datează de mult timp în istorie. În multe mitologii ele erau văzute drept creaturi malefice, răzbunătoare, cu intenții ticăloase. În mitologia japoneză, strigoii sunt violenți, capabili de răzbunări fizice teribile asupra dușmanilor care au mai supraviețuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decât niște suflete pașnice, tăcute, docile, care pot fi uneori văzute. Poveștile cu case bântuite de fantome sunt elemente de bază în istoria acestor ființe supralumești. Se spune că în Marea Britanie, în special în Scoția, există cele mai multe locuințe
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
au și Castor și Pollux, ce devin stele, formând constelația Gemenilor. Deseori moartea este înfățișată în picturi și filme ca o ființă înveșmântată cu o pelerină neagră, ținând în mână o coasă cu care retează viața oamenilor. În engleză această creatură poartă numele de "death reaper" adică "spintecătorul morții". În epoca medievală, în timpul ciumei negre s-a dezvoltat reprezentarea morții ca un schelet sau mai multe schelete, ce dansează. Această alegorie se numește în artă "dans macabru". O altă personificare a
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
nu era mai mare decât un câine. Se hrănea cu ouăle altor dinozauri. Grație rapidității sale, fugea de îndată ce fura oul. Pterodactylul era o altă reptilă zburătoare, dotată cu aripi, dar nu avea pene. Era un prădător destul de agresiv. Toate aceste creaturi, dispărute de mult, au fost făcute din nou să se miște, dar, din fericire, numai pe pelicula de film, de unii cineaști cu fantezie. Cel mai recent film populat cu dinozauri este binecunoscutul “Jurassic Park”.
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
învățătura creștin-ortodoxă, spre a împărtăși îngerilor și oamenilor iubirea și bunătatea Sa și a-i ridica și pe ei la iubire, bunătate și desăvârșire. Ca urmare, El va avea mereu grijă de făptura Sa, cu atât mai mult cu cât creatura singură, fără ajutorul Său, nu va izbuti niciodată să își poarte de grijă. Această purtare de grijă cuprinde mai multe aspecte foarte importante. Astfel, există o creație continuă, prin care Dumnezeu ține lumea în existență - pentru că altfel aceasta ar dispărea
Proniere () [Corola-website/Science/302512_a_303841]
-
melodie face parte din demo-ul Satanic Rites lansat în 1983. El susținea că Euronymous înseamnă "Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să te ia acasă"". Eurynomos e de fapt o creatură legendară din mitologia greacă, mai exact un demon. Este de asemenea menționat și în Biblia Satanistă de Anton Szandor LaVey, unde este tradus în mod greșit Euronymous; de aici confuzia. După cum el însuși afirma, Euronymous era un adept al satanismului
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
sau de balaur. După Hesiod, este un monstru feminin, născut din cuplul Echidna-Typhon. Termenul himeră mai este folosit pentru a descrie orice monstru compus din mai multe părți de animal. Prima descriere a Himerei apare în Iliada lui Homer, "„o creatură de origine zească, nu umană, în față un leu, în spate un șarpe și o capră în mijloc, și scuipând un foc infernal.”" După Homer răutatea și ura Himerei față de alții este cauzată de Amisodaros, regele Cariei, care a crescut
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
Himerei era considerată de rău augur. Monstrul grecesc apărea de obicei înainte de producerea unor dezastre, cum ar fi: naufragii, furtuni violente și erupții vulcanice. Vergilius plasează Himera la porțile lui Hades împreună cu alți frați de-a ei și a altor creaturi monstruoase. Tărâmul regelui Iobates, Licia, era terorizat de către Himeră. Acesta îi ordonă lui Belerofon să o ucidă. Autorul cărții "Bibliotheca" descrie moartea ei astfel "„Belerefon a urcat pe Pegas, calul său înaripat născut din Medusa și Poseidon, și zburând sus
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
Bilbo Baggins de a căpăta o parte din comoara păzită de dragonul Smaug. Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate. Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade, majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un nou nivel de maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
parte din comoara păzită de dragonul Smaug. Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate. Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade, majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un nou nivel de maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate, în
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un nou nivel de maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate, în care multe dintre personajele și creaturile din capitolele anterioare reapar pentru a participa la conflict. "Hobbitul" reprezintă influența mai multor epopei (poeme epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv "Beowulf", poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui. În poveste apar teme
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Anduin din Câmpiile Vesele, dar a fost găsit cam prin 2460 de hobbitul Déagol care a fost ucis de Sméagol. Fiind renegat de către cunoscuți, Sméagol s-a ascuns în Munții Cețoși unde, fiind corupt de către puterea Inelului, a devenit o creatură slabă, pe nume Gollum. În 2841, cu un secol înainte de evenimentele din "Hobbitul", regele piticilor, Thráin al II-lea, a decis să se întoarcă în Erebor, dar a fost capturat și închis în Dol Guldur. Nouă ani mai târziu, Gandalf
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Kíli și Fíli), două tipuri de elfi, oameni, troli mâncători de oameni, uriași aruncători de bolovani, goblini răi din peșteri, păianjeni gigantici vorbitori din păduri, vulturi vorbitori uriași și curajoși, lupi răi aliați cu goblinii, Elrond cel înțelept, Gollum - o creatură ciudată care trăiește pe un lac subteran, Beorn - un om care poate lua forma unui urs și Bard Arcașul - un arcaș sumbru dar de onoare din Orașul Lacului (Esgaroth). Povestea începe din ziua în care hobbitul Bilbo Baggins un locuitor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
a recomandat pe Bilbo pentru această misiune, iar el acceptă să-i însoțească în aventură. În drumul spre Munții Cețoși, grupul este capturat de trei troli (Tom, Bert și William) chiar după ce Gandalf i-a părăsit. Vrăjitorul, cunoscând slăbiciunea acestor creaturi, le transformă în stane de piatră. În vizuina trolilor, compania a descoperit săbii, iar Bilbo primește un pumnal, pe care el îl poate folosi ca o sabie, din cauza dimensiunii sale mici, și o numește mai târziu Sting. Curând după aceea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
început sub influența textelor viitorului "Silmarillion". Povestea trecerii Munților Cețoși se bazează, inclusiv furtuna, pe vacanțele petrecute de Tolkien în Elveția în 1911. Cu ani în urmă, Tolkien a scris o poezie intitulată "Glip", iar în ea vorbea despre o creatură murdară cu ochi luminoși care mănâncă oase într-o peșteră, anunțându-l astfel pe personajul Gollum. Acțiunea capitolului are loc în Codrul Întunecat și este unul care evoluează în comparație cu versiunea publicării: trecerea râului și capturarea piticilor de către elfii care nu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]