3,588 matches
-
În anii următori, existența spinului electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
spinului electronului a fost acceptată, ca moment cinetic "intrinsec", diferit de momentul cinetic "orbital" (acesta din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
de spin" formula 31, care poate lua două valori (de exemplu "plus" și "minus"), în funcție de proiecția spinului pe axa 3; ea poate fi scrisă în baza formula 19 sub forma Presupunând că este satisfăcută condiția de normare din formalismul general al mecanicii cuantice rezultă următoarea interpretare statistică: formula 35 reprezintă probabilitatea de localizare a electronului în elementul de volum formula 36 în jurul punctului cu vector de poziție formula 37 și având proiecția spinului pe axa 3 egală cu formula 38 La fel, formula 39 reprezintă probabilitatea de localizare
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
numește "spinor". Experimentul Stern-Gerlach și analiza făcută de Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au pus în evidență faptul că electronul (de masă formula 44 și sarcină electrică formula 45) posedă un "moment cinetic" intrinsec formula 46 cu care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de valoarea formula 49 corespunzătoare momentului cinetic orbital este cunoscut ca „anomalia magnetică a spinului”. Corecțiile relativiste indică formula 50 în excelent acord cu determinări
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
la Paris pentru specializare sub îndrumarea profesorului Paul Germain, în domeniul mecanicii fluidelor și magnetoaerodinamicii și a profesorului Henri Cabannes, specialist în teoria cinetica a gazelor și în mecanică teoretică generală. S-a precupat și de probleme legate de mecanica cuantică și de teoria relativității (1962).
Ion I. Cristea () [Corola-website/Science/329388_a_330717]
-
Yu R., Kulik SP, YH Shih, și , și raportat la începutul anului 1999, este o elaborare a implicând conceptele avute în vedere în . Acesta a fost conceput pentru a investiga consecințele specifice ale experimentului bine-cunoscut al fantei duble din mecanica cuantică, precum și consecințele inter-corelării sau cuplării cuantice . În experimentul de bază al fantei duble, un fascicul foarte îngust de de la o sursă care este destul de departe pentru a avea fronturi de undă aproape perfect paralele este direcționat perpendicular spre un perete
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
și , și raportat la începutul anului 1999, este o elaborare a implicând conceptele avute în vedere în . Acesta a fost conceput pentru a investiga consecințele specifice ale experimentului bine-cunoscut al fantei duble din mecanica cuantică, precum și consecințele inter-corelării sau cuplării cuantice . În experimentul de bază al fantei duble, un fascicul foarte îngust de de la o sursă care este destul de departe pentru a avea fronturi de undă aproape perfect paralele este direcționat perpendicular spre un perete perforat de două orificii paralele - fante
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
informații indirecte despre calea pe care un foton se deplasează cu "adevărat", atunci când trece prin dispozitivul cu dublă fantă. În acest proces ei au aflat că prin controlul căii luate de unul dintre fotonii dintr-o pereche de fotoni inter-corelați cuantic se controlează în mod inevitabil calea luată de fotonul-pereche cuplat (geamăn). În plus, în cazul în care fotonul-partener (pereche) este trimis printr-un dispozitiv cu dublă-fantă și, astfel, interferează cu sine, atunci în mod foarte surprinzător, primul fotonul se va
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
interferează cu sine, atunci în mod foarte surprinzător, primul fotonul se va comporta, de asemenea, într-o manieră coerentă ca și cum ar fi interferat cu sine, chiar dacă nu există nici un dispozitiv cu dublă-fantă în cazul său. Într-un experiment de ștergere cuantică, se face un aranjament pentru a detecta prin care dintre cele două fante trece fotonul, dar, de asemenea, se realizează experimentul în așa fel încât această informație poate fi "ștearsă", după ce evenimentul a avut loc. În practică, această "ștergere" a
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
atunci când un foton din pereche are o polarizare de un anumit fel, cu certitudine celălalt va avea polarizarea perpendiculară pe primul (complementară). Având polarizări complementare dar nedeterminate și deci neputând fi distinși, fotonii din pereche vor manifesta fenomenul de cuplare cuantică, stările lor fiind inter-corelate. Datorită inter-corelării cuantice instantanee la distanță, eventualele informații aflate despre starea unuia dintre fotonii cuplați vor furniza informații precise despre starea celuilalt foton (prin complementaritate). Fotonul care va fi măsurat și care va furniza (cu întârziere
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
polarizare de un anumit fel, cu certitudine celălalt va avea polarizarea perpendiculară pe primul (complementară). Având polarizări complementare dar nedeterminate și deci neputând fi distinși, fotonii din pereche vor manifesta fenomenul de cuplare cuantică, stările lor fiind inter-corelate. Datorită inter-corelării cuantice instantanee la distanță, eventualele informații aflate despre starea unuia dintre fotonii cuplați vor furniza informații precise despre starea celuilalt foton (prin complementaritate). Fotonul care va fi măsurat și care va furniza (cu întârziere) informații despre celălalt, va fi foton-MARTOR întârziat
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
detectoare și coincidența lor este măsurată la un moment T2 ceva mai târziu. Graficele sunt incluse într-un material ce poate fi accesat la următoarea adresă web http://arxiv.org/abs/quant-ph/9903047 Acest experiment de radiere întârziată a alegerii cuantice ridică întrebări cu privire la timp, secvențe temporale, și, prin urmare, pune în discuție ideile noastre uzuale de timp și secvență de cauzalitate. În cazul în care un factor determinant în complicata parte de jos a aparatului determină un rezultat în partea
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
obiecție rezonabilă, cu toate acestea problema este rezolvată prin emiterea a câte unui singur foton la un moment dat. În lucrarea lor, Kim și ceilalți explică faptul că noțiunea de (principiul incertitudinii) este unul dintre principiile de bază ale mecanicii cuantice. Potrivit , nu este posibil să se măsoare precis atât poziția cât și impulsul unei particule cuantice, în același timp. Cu alte cuvinte, poziția și impulsul sunt complementare. În 1927, Niels Bohr a susținut că particulele cuantice au atât un comportament
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
un moment dat. În lucrarea lor, Kim și ceilalți explică faptul că noțiunea de (principiul incertitudinii) este unul dintre principiile de bază ale mecanicii cuantice. Potrivit , nu este posibil să se măsoare precis atât poziția cât și impulsul unei particule cuantice, în același timp. Cu alte cuvinte, poziția și impulsul sunt complementare. În 1927, Niels Bohr a susținut că particulele cuantice au atât un comportament ondulatoriu cât și un comportament de particulă, dar pot manifesta doar un singur tip de comportament
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
de bază ale mecanicii cuantice. Potrivit , nu este posibil să se măsoare precis atât poziția cât și impulsul unei particule cuantice, în același timp. Cu alte cuvinte, poziția și impulsul sunt complementare. În 1927, Niels Bohr a susținut că particulele cuantice au atât un comportament ondulatoriu cât și un comportament de particulă, dar pot manifesta doar un singur tip de comportament, ceea ce împiedică manifestarea caracteristicii complementare. Această complementaritate a ajuns să fie cunoscută sub numele de dualismul corpuscul-undă al mecanicii cuantice
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
cuantice au atât un comportament ondulatoriu cât și un comportament de particulă, dar pot manifesta doar un singur tip de comportament, ceea ce împiedică manifestarea caracteristicii complementare. Această complementaritate a ajuns să fie cunoscută sub numele de dualismul corpuscul-undă al mecanicii cuantice. Richard Feynman credea că prezența acestor două aspecte, în condiții care împiedică manifestarea lor simultană, este misterul de bază a mecanicii cuantice. Potrivit lui Kim și celorlalți, "Mecanismele actuale care impun complementaritatea variază de la o situație experimentală la alta." În experimentul
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
împiedică manifestarea caracteristicii complementare. Această complementaritate a ajuns să fie cunoscută sub numele de dualismul corpuscul-undă al mecanicii cuantice. Richard Feynman credea că prezența acestor două aspecte, în condiții care împiedică manifestarea lor simultană, este misterul de bază a mecanicii cuantice. Potrivit lui Kim și celorlalți, "Mecanismele actuale care impun complementaritatea variază de la o situație experimentală la alta." În experimentul dublei-fante, opinia generală este că această complementaritate aparent face imposibil de a determina prin care fantă trece fotonul, fără ca, în același timp
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
a lui Scully și Drühl a eludat problema perturbării produse ca urmare a măsurării directe a fotonului, în conformitate cu Kim și ceillalți , Scully și Drühl "au găsit o cale de a ocoli obstacolul incertitudinii poziție-impuls și au propus o radiere (ștergere) cuantică pentru a obține informațiile „căii urmate de particule”, fără a introduce diferențe mari necontrolate de fază care să perturbe interferența". Scully și Drühl au constatat că nu există nici un model de interferență atunci când se obține informația despre calea urmată de
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
despre calea urmată de foton, chiar dacă această informație a fost obținută fără observarea directă a fotonul original, dar că, dacă se "șterge" cumva informația despre calea urmată, este observat din nou un model de interferență. În ștergerea întârziată a alegerii cuantice discutate aici, modelul de interferență există, chiar dacă informația despre calea urmată este ștearsă la scurt timp DUPĂ ce fotonii semnal au atins detectorul primar. Cu toate acestea, modelul de interferență poate fi văzut doar retroactiv, numai după ce fotonii întârziați au fost
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
datele suprapuse din fotonii de semnal din cele patru fluxuri care reflectă stările „fotonilor-martor întârziați” de la cele patru ecrane de detectare distincte. De fapt, o teoremă demonstrată de Phillippe Eberhard arată că dacă ecuațiile acceptate ale teoriei relativiste ale câmpului cuantic sunt corecte, niciodată nu ar trebui să fie posibil să se încalce experimental cauzalitatea utilizând efecte cuantice (a se vedea referința care tratează problema, subliniind rolul probabilităților condiționale). Cu toate acestea, există cei care perseverează în încercarea de a comunica
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
patru ecrane de detectare distincte. De fapt, o teoremă demonstrată de Phillippe Eberhard arată că dacă ecuațiile acceptate ale teoriei relativiste ale câmpului cuantic sunt corecte, niciodată nu ar trebui să fie posibil să se încalce experimental cauzalitatea utilizând efecte cuantice (a se vedea referința care tratează problema, subliniind rolul probabilităților condiționale). Cu toate acestea, există cei care perseverează în încercarea de a comunica retroactiv. Unii fizicieni au speculat despre posibilitatea ca aceste experimente să poată fi modificate într-un mod
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
cadă în spirală spre nucleu, ciocnindu-se cu el într-o mică fracțiune de secundă. Cea de-a doua problemă a fost că modelul planetar nu putea explica emisiile și spectrele de absorbție ale atomilor care au fost observate. Teoria cuantică a revolutionat fizica la începutul secolului al XX-lea, atunci când Max Planck și Albert Einstein au postulat faptul că energia luminoasă este emisă sau absorbită în cantități discrete cunoscute sub numele de cuante. În 1913, Niels Bohr a încorporat această
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
, sau reprezentarea Fock, numită și cuantificarea a doua, este o descriere a stărilor unui sistem de particule identice, utilizată în mecanica cuantică și teoria cuantică a câmpurilor. Ea reprezintă o alternativă la produsele de funcții uniparticulă simetrizate (pentru bosoni) sau antisimetrizate (pentru fermioni). Acestea sunt înlocuite prin operatori de creare și anihilare, definiți în 1927 de P.A.M. Dirac pentru un gaz
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
, sau reprezentarea Fock, numită și cuantificarea a doua, este o descriere a stărilor unui sistem de particule identice, utilizată în mecanica cuantică și teoria cuantică a câmpurilor. Ea reprezintă o alternativă la produsele de funcții uniparticulă simetrizate (pentru bosoni) sau antisimetrizate (pentru fermioni). Acestea sunt înlocuite prin operatori de creare și anihilare, definiți în 1927 de P.A.M. Dirac pentru un gaz de fotoni și
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
alte stări nu se află nicio particulă. Numerele de ocupare pot lua valorile 0, 1, 2, ... pentru bosoni dar numai valorile 0 și 1 pentru fermioni; evident, formula 14 Formalismul include cazul special N = 0, care nu are sens în mecanica cuantică nerelativistă, dar este omniprezent în teoria cuantică a câmpurilor, în urma proceselor de creare și anihilare de particule la energii relativiste; starea Fock respectivă, numită "starea de vid", este notată cu simbolul formula 15 Ansamblul acestor funcții constituie o bază în spațiul
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]