5,380 matches
-
și-a lăsat-o să stea acolo. Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese acolo după ce plecase servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
explic Încă o dată cum de se Înmulțiseră atât de uluitor. Brusc, am devenit expert În natură. Așa Încât i‑am descris din nou săculețele acelea strâmte care spânzură din copaci și de pe stâlpii de electricitate. Asemenea unor ciorapi de nailon Întinși, cuiburile astea care adăposteau ouă se lungeau uneori până la vreo zece metri. - Adăposturile lor te duc cu gândul la casele de pe coasta de est, i‑am spus. - Hai să‑i cerem lui Nikki să facem un tur cu mașina, să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța cu ușurință la un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prospețimea grâului, care se pare că anul acesta este mai frumos ca niciodată, la pomii înfloriți, la sălciile pletoase care zâmbesc parcă soarelui, fiind printre primele cărora le-au dat frunzele, la berzele care deja și-au reluat locurile în cuiburile părăsite anul trecut. La Ivănești este zi de târg, lume multă, căruțe, țărani cu găini, rațe, curci, miei de vânzare, gălăgie, vânzoleală, de abia poți să te strecori cu mașina. În zona aceasta, joi este târg la Ivănești iar duminica
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trăiască zeci de ani. Mi-am amintit de acest aspect al satului meu natal fiindcă și mie îmi plac foarte mult guguștiucii care par chiar mai delicați la aspect decât porumbeii. Multă vreme o pereche de guguștiuci și-au făcut cuibul în cireșul din fața bucătăriei mele dar niciodată nu au reușit să crească pui fiindcă atunci când se coceau cireșele, copiii care se urcau în pom după cireșe stricau și cuibul. După vreo doi, trei ani în care tot au avut asemenea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
decât porumbeii. Multă vreme o pereche de guguștiuci și-au făcut cuibul în cireșul din fața bucătăriei mele dar niciodată nu au reușit să crească pui fiindcă atunci când se coceau cireșele, copiii care se urcau în pom după cireșe stricau și cuibul. După vreo doi, trei ani în care tot au avut asemenea eșecuri s-au mutat în teiul din fața dormitorului meu. Dimineața când cântau ei mi se făcea și mai somn și de aceea nu mai puteam de bucurie că am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
groaznic pe Katy care nu știa ce se întâmplă. Dar nici de data aceasta nu am avut noroc să am în preajmă o familie de guguștiuci fiindcă un vecin de la etajul patru căruia probabil nu-i plăceau, le-a stricat cuibul și i-a alungat. De atunci toți guguștiucii s-au mutat în teii din fața blocului vecin unde probabil au găsit condiții mai bune de viețuire și în timpul verii aud de departe cântecul lor în care își strigă mereu numele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și pentru a- i încuraja să rămână aici le-am pus zi de zi firimituri de pâine pe pervazul ferestrei de la bucătărie. Au venit să ciugulească, se uitau mirați la noi prin geamul bucătăriei, dar până la urmă și-au făcut cuiburile tot în altă parte. Se vede că există un fel de memorie colectivă transmisă cine știe cum, care le spune că aici sunt în pericol atât ei cât și puii lor. Cutia cu maimuțe - Omor premeditat Vecinul meu, Haralamb Gugui, pensionar cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea la clasa de electrotehnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i orice mișcare. Într-o zi s-ar răzvrăti din nou iar mie mi-ar fi foarte greu s-o știu alături fără să mă fi ales cu detașare și din toată inima. Numai la barza chioară Dumnezeu îi face cuib. Nu e cazul ei. În zilele următoare, după indicațiile primite, Iuliana coborî bolnava din pat și-o obligă la diferite activități. Sanda îi ținea isonul, micuța Aniela, zburdalnică și jucăușă, li se încâlcea printre picioare. Protestele vehemente ale Luanei, dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără ele. Era capabil de orice sacrificiu, numai să le întoarcă la el. Bărbații ridicau, când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
supus acestui tratament o lună, fie că ploua sau ardea soarele, până ce am fost în stare să parcurg traseul fără să mă opresc și să mă cocoț cu el pe crengile cele mai înalte, gonind coțofenele ce-și aveau acolo cuibul. În ziua aceea și-a arătat pasiunea care mi-a îngăduit mai apoi să trec mai ușor de bariera aversiunii lui față de scris. Cam la o sută de pași de casa părintească se ridica o movilă de ruine deosebit de înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lași aici pentru totdeauna? Am vrut eu curios să aflu. - Nu, când o să mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a început să scadă. Mi-a arătat cuiburi și vizuini, izvoarele unde se adunau cerbi, căpriori și mistreți să se adape, copacii cu zgârieturile urșilor. Când a trebuit să ne-ntoarcem, ne-am spălat la izvorul de sub stejar. Tot aici am făcut schimbul de jurăminte la cererea neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi, pe Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va fi martoră, a prorocit Rachti. Longobarzii credeau că acel copac ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Apoi, când îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și moare. Rămâne de folos doar pentru ciocănitoarea care îl găurește căutându-și hrana, precum și pentru bufnița și cucuveaua ce-și fac în el cuibul. Aici zace un trunchi de stejar, și eroul care era întemnițat în el va călări acum cu cel căruia lupul i-a mâncat mâna, cu marele rege cu un singur ochi și cu toți vitejii lui strămoși. Fie ca Heimdall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bătaia armelor. Unde mai punem că armele noastre erau puține: doar două spade și trei sulițe. Vânatul a fost pe măsură: câțiva iepuri, ceva potârnichi și prepelițe, pierzând mult timp, deoarece trebuia să ne pitim, să aflăm unde își aveau cuibul și să așteptăm seara ca să le prindem. Vara era pe sfârșite, și noaptea se făcea tare frig. Lupii și urșii nu erau deloc puțini. Așa că unul dintre noi trebuia să stea de pază în timp ce restul dormeau puțin și prost, treziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți sunt pelerini credincioși. Am sosit în ziua în care luna octombrie s-a făcut simțită printr-o chiciură înainte de vreme. Au fost luate prin surprindere până și berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te-am întrebat de relația ta cu tatăl tău, Se-ntoarce acum spre Andrea, întins la soare, Cu Andrea se întâmplă invers, el răspunde doar la vocea paternă! Marea calmă care se sparge pe țărm, printre stânci presărate ca niște cuiburi de vulturi case albe, adierea brizei ce vine până la noi pe terasă, eu stând la umbră și privind toate acestea cu sentimentul nelămurit că am mai trăit o dată totul, că acum nu fac decât să-mi reamintesc, Andrea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiecare noapte la cer și tu mă vei Învăța să merg cu motocicleta printre stele. Eu aveam deja picioarele și inima puse În ghips după trei ani de București. iar el se bucura că a găsit o vrăbiuță căzută din cuib, căreia putea să-i pună atele la piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, În realitate eram cu mult, mult mai bătrână. iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu mintea lui canadiană
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ei, făptura translucidă a lui, a străinului din țara gheții, mă va Întâmpina astă-seară cu brațele deschise. În umărul lui rotund și pufos, ca un sân rătĂcitor, ajuns prin cine știe ce peripeții la Îmbinarea dintre corp și braț, Îmi voi săpa cuib. Cât de mult mă bucur că ai ajuns ! Îmi va spune angalok-ul, Îmbrățișându-mă. Bine ai venit acasă ! Și ne vom pierde În dragostea particulelor solare pentru liniile magnetice ale PĂmântului. Arsaniit - aurora boreală. Cuprins 1. Adunarea și desfacerea norilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să ragă, să latre în semn de mare jale în urma necugetatei tale plecări. Sper că te-ai călătorit bine până la moșia matale Dârvari, mai ales că acum caleștile boierești merg taman ca o porumbiță ce se îndeamnă mai repede la cuibul ei. Pe la noi la palat treburile merg bine numai că toate cancelariile sînt pline burduf de învățăcei ce-și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
beți cu toții după pofta inimii. Și, cu aceste cuvinte, ieși grăbit și se Închise În apartamentele lui private. * * * Sub streșinile adunăturii de magazii ciripea un stol de rândunici. Deși soarele asfințea, adulții continuau să le aducă de mâncare puilor din cuiburi. Ar putea fi subiectul unui tablou, nu credeți? În camera unei clădiri aflate la o oarecare distanță de marea grădină, Saito Toshimitsu, un vasal superior al clanului Akechi, se Întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vindecându-se doar prin cuvânt. Starea de uimire în fața miracolului vieții înseamnă și frecvente întoarceri în copilăria plină de lumină și puritate. Scriind o poezie a luminii prin excelență, P.C. își va semnala preferința pentru această tonalitate încă din titluri: Cuib de lumină (1996), Lumină în amurg (1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
care autoarea l-a cules și studiat, cum se întâmplă în teza sa de doctorat, Transfigurarea fondului folcloric în nuvelele lui Gala Galaction (2001), care reia, într-o formă mult amplificată, o lucrare din 1996. SCRIERI: Albastrele ninsori, Alexandria, 1996; Cuib de lumină, București, 1996; Fantastic și folcloric în nuvelistica lui Gala Galaction, București, 1996; Lumină în amurg, București, 1996; Pulberi de stele, București, 1996; Cu stelele-n palmă, București, 1997; Lacrimi de stea, București, 1997; Miracol, București, 1997; Peregrin prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]