3,776 matches
-
punct Timp efectiv de lucru: 50 min. LUCRARE SCRISĂ LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ PE SEM. AL II-LEA Testul nr. 26 SUBIECTUL I (4 puncte) Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Când vei putea să ții, fără durere, cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată, o pasăre va arunca spre cer inima-i subțire ca pe o săgeată. [...] (Dorin Tudoran, Tânărul Ulise) 1. Precizează un antonim și un sinonim al cuvântului tânăr. 2. Transcrie două imagini poetice diferite. 3. Interpretează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
țărilor acestora și neamului moldovenescu și muntenescu și câți sunt și în țările ungurești cu acest nume, români și până astăzi, de unde suntu și de ce seminție, de când și cum au descălecat aceste părți de pământu, a scrie multă vreme la cumpănă au stătut sufletul nostru. [...] A lăsa iarăș nescris cu mare ocară înfundat neamul acesta de o samă de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la vedere felul neamului, din ce
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
este cea, cum se spune, rușinoasă, dar sănătoasă: fuga de experimentul aplicat socialului. De aici nu înseamnă că nu ar fi excepții în legătură cu experimentul în științele sociale. Acesta însă are legitimitate limitată la cazuri de patologie individuală, când este în cumpănă viața, ca în cazul bolilor acute, dar aplicat cu o regulă de aur: consimțământul. Nu este de conceput cu atât mai mult această excepție în cazul situațiilor ce cuprind colectivități, și oricum este de neadmis tratamentul asupra ideilor considerate anormale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu ipostaze divine: trei ursitori ciobani sau trei ursitoare ciobănițe. Imaginea trinitară a Sorții în mitologia română (similară zeiței Bendis la greci, zeiței Hecate la romani și Artemis la greci) simbolizează același substrat mitic indo-european al răscrucii destinului uman, de cumpănă și alegere. Mitul urselor, de exemplu, prezintă două variante rituale ale ursirii: a. cea în care activitatea lor se desfășoară succesiv în primele trei nopți de la naștere; b. cea în care toate ursele își îndeplinesc activitatea doar în cea de-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în loc". Când cei doi ajung într-o pădure pe unde trecea un pârâiaș și soarele clipește în loc, se opresc, își fac o "surlă pentru a se adăposti", apoi, "aduc pe lume doi copii negri cum e piperu și viteji ca cumpăna pământului". În timp ce copiii ajung într-un castel cu 360 de odăi, mama lor mai naște o fetiță care vrea să meargă după frățiorii ei. Băieții îi interzic fetei să deschidă o ușă fiindcă "va fi rău de tine", dar fata
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
stăpân: "dacă te duci cu ea la pășune, tu să nu-i spui nimic vorbe murdare că vaca rămâne gravidă." În pofida avertismentului, vaca, după ce a fost înjurată, părăsește satul și merge în munți unde naște un fecior înzestrat cu "puterea cumpăna pământului". Blestemul mamei are repercusiuni asupra traiectoriei vieții copilului. Astfel, "se pomeni împărăteasa că prunca-i plânge în pântece..., iar împăratul se înghesui cu urări care mai de care, însă copilul tot nu tăcea. Și nu știu cum se făcu că, ieșindu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
principiul analogiei: obiectele simbolice care se pun vor transfera copilului calitățile: sănătate, frumusețe, noroc. Iată că norocul este doar o părticică din "scrisa" sau "data" copilului, lucru care apare mai clar în basme, unde norocul și mintea sunt puse în cumpănă dreaptă. "Prin țara Hațegului, moașa, singura care poate apăra pe copil de toate lohoanele și boglodatele (dihăniile spurcate), aude cum ursesc ursonile în cele trei zile după naștere, când, pentru primirea lor, se pregătește o masă cu sare, pită și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
reprezentări poetice semnificative. 3. Nu voia să poarte singur povara unei asemenea responsabilități. 4. teme: cunoașterea/aspirația spre cunoașterea totală; existența ca înlănțuire de ci cluri existențiale/ succesiunea viață- moarte; motive literare: elanul vital, cugetătorul, soa rele, apele primordiale, călătoria, cumpăna. 5. dimensiunea spațială: urcând din soaren soare; prin săli orgolioase; umede caverne; în Pământuri; vaste porți. 6. Multiplele antiteze din textul poetic citat au rolul de a reliefa opoziția viață-moarte, de a accentua diversitatea contrastivă a lumii fizice (călătoarea undă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
final alcătuiește o secvență cu valoare concluzivă (semnalată și prin adverbul astfel), care reunește toate liniile tematice ale poeziei: aspirația spre cunoașterea totală, creația, viața și moartea. Eul liric apare întro dublă ipostază. Ca eu cunoscător, se raportează la Înalta Cumpănă a rațiunii, dar, purtat de elanul cunoașterii, aspiră spre sferele înalte ale cunoașterii totale, necuprinse de minte vreodată. Ca eu creator, se definește prin înălțarea din Pământurile realului spre ritmuri nepământene. Metafora porților vaste sugerează ideea că elanul creator deschide
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
deopotrivă la condițiile igienico-sanitare și de viață ale bolnavilor, dar și ale angajaților. S-a impus în fața colaboratorilor într-un mod firesc și natural câștigându-le stima. Nu a fost numai Director, ci și Dascăl, sfetnic, ocrotitor în momente de cumpănă și mentor. A călăuzit părintește pașii în profesie și în viața familială a subalternilor, a fost exigent și generos în același timp; înainte de orice i-a învățat pe aceștia să-și dăruiască munca și viața fără preget îngrijirii bolnavilor pe
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
obligă la părăsirea casei din curtea Goliei. El nu recunoaște însă autoritatea Protoieriei, astfel că în această perioadă apar în presă două articole, Misiunea preotului la sate și Jesuitismul în România, semnate Preotul I. Creangă. Anul 1872 este unul de cumpănă în viața lui Creangă. Este anul când pierde funcția de cleric și drept urmare este destituit și din învățământ, lumea sa zdruncinându-se din temelii. Nu avea locuință, avea un fiu, pe care îl înscrie în școala militară pe baza unui
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
comentatori cu autoritate pun la îndoială chiar și caracterul Dtr al textului Ier 11. Nu este ușor de analizat nici Ier 31 în care expresia „noua alianță” are o valoare incertă. În orice caz ea va fi utilizată frecvent la cumpăna dintre mileniile I î.C. și I d.C.: să luăm ca exemplu comunitatea de la Qumran, care se autodefinea comunitate a „noii alianțe” sau biserica de la început care păstrase această expresie în special în discursurile euharistice ale lui Isus (Mt 26
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cinstit și întreg", adăugînd și "lipsa totală a oricărei femei în sensul adevărat al cuvîntului" precum și preoții care sunt "porci, bețivi, criminali și hoți". La această inventariere de coșmar se alătură însă și voci mai autorizate și recunoscute pentru dreapta cumpănă a judecății critice cum este cea a lui Eugen Lovinescu: "Teatrul lui Caragiale e un izvor de apă tulbure în care joacă o pulbere de necurățenii", înfățișează "o colecție de imbecili, de imorali", peisajul uman fiind "întristător ca un spital
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
contextul internațional favorabil, și-a concentrat eforturile pentru modernizarea societății românești și realizarea dezideratului național de constituire a statului unitar. Cercetarea istorică din ultima jumătate de veac a elucidat, cu claritate, aceste interferențe, evidențiind înnoirile produse în societatea românească la cumpăna dintre secolele al XVIII lea și al XIX-lea, pe care le-a apreciat ca adevărate revoluții în domeniile demografic, agrar și industrial. Revoluția demografică, specifică acestei perioade cu toate limitele care decurg din stadiul de dezvoltare a societății românești
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
natură, pentru a deveni absolut. Finalitatea "salvează" totuși omul, conferindu-i specificitate, prin faptul că evoluția existenței-ca-energie dobândește sensul omului. Ca și la Kant, omul, ca scop final al existenței lumii, are statutul unei unități de existență ce ține în cumpănă natura și Absolutul. Numai ținând seama de Absolut putem înțelege "locul natural" al omului potrivit perspectivei personalist energetice. Absolutul nu este cerut direct de aplicarea determinismului prin finalitate. Prin program, C. Rădulescu-Motru, ca de altfel și Kant, exclude Divinitatea din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
asemenea, pe structura formală a determinismului prin finalitate și el semnifică un moment intermediar în evoluția personalizată a energiei. Unitatea sa, în individ sau popor, strânge laolaltă toate momentele unui nou destin al omului, confirmându-i acestuia buna așezare la cumpăna condiționatului și Necondiționatului. Tot-odată, unitatea sa este relativ stabilă; finalitatea o scoate din sine și o constrânge să evolueze către o nouă unitate, cea a personalității energetice. "Tipul", ca intermediar, este multiplu și, prin urmare, poate fi gândit ca o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
violenți, de Nietzsche: mântuirea ca re-umanizare și învierea ca act mântuitor. Atingerea condiției de creator face din om un fel de coincidentia oppositorum, pentru că el strânge în existența sa, pe lângă această condiție, și condiționarea naturală. Omul nu se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, ca ipostazele personalității din filosofia lui C. Rădulescu-Motru, ci în identitate totală cu polii existenței. E drept că se află în această poziție numai legiuitorul, pe când omul obișnuit, "mul resentimentului", fiind consumatorul "alorilor eterne", migrează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-i nici renunțarea la propria natură sau identificarea cu ea, nici deicidul. Prin acest topos antropologic, filosofia lui Nietzsche dezvăluie un model de reconstrucție a umanului diferit de cel din filosofia lui C. Rădulescu-Motru. Omul personalismului energetic se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat. Apropierea lui de unul dintre poli înseamnă apropiere și de celălalt, așa încât este cu putință o apropiere infinitezimală de ambele capete, dar nu este posibilă identitatea acestor trei momente (omul, condiționatul natural și Necondiționatul). Vocația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
al existenței (nu scop "natural", în limbaj kantian, adică nu împlinire a unei finalități naturale, ci existență specifică ce pune între noi hotare mersul însuși al naturii). În ordine ontologică, personalismul energetic oferă o "imagine" în care omul apare la cumpăna axei ce unește polii existenței, iar energetismul o "imagine" în care omul este o formă de energie și nimic mai mult, în care omul se confundă cu condiționatul natural. De aici decurg și diferențele privind conceperea omului ca ființă socială
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cuprinde, ca o variantă bine individualizată, personalismul energetic. Este acea variantă care, mai bine decât cea a lui Ch. Renouvier, conservă și aspecte formale ale filosofiei lui Kant. S-ar părea că personalismul energetic, așezând omul în acest rost, la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, antropomorfizează. Dar, mai întâi, posibilul antropocentrism nu presupune antropomorfizare; în plus, centrul reprezentat de om nu se află "peste tot și nicăieri". C. Rădulescu-Motru îl limitează cât mai mult cu putință, iar ceilalți constituenți ai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalism și de energetism (mai cu seamă de primul) în intenția comparării modelelor lor explicative, a "postulatelor" proprii discursului lor și a unei imagini antropologice "finale" pe care o îngăduie fiecare. În privința acestei imagini, "omul" personalist energetic se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat (Absolut); el nu este în identitate cu nici unul dintre cei doi poli ai existenței (cum este în energetism, cu condiționatul natural, sau în personalismul renouvierist și mounieris, cu Absolutul), nici cu ambii deodată (cum este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dobândește sensul datorită transmutării lui în orizontul umanului; de aceea el apare, mai întâi, ca universal uman. De asemenea, re-cu-noașterea-de-sine nu cere distrugerea însoțitorilor existențiali ai omului (condiționatul și Necondiționatul), nici așezarea omului într-un loc privilegiat (chiar locul de cumpănă între polii existenței, locul în care se află omul, potrivit personalismului energetic, nu este unul privilegiat), ci doar asumarea "destinului", cum ar spune stoicii, sau chiar Heidegger, fapt care implică libertatea de-a-fi; este vorba, așadar, de o cale prin care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umană, este absolută în sine, dar relativă, condiționată, așezată alături de alte reconstrucții filosofice. Privită în sine, în absolutul ei, această filosofie are ca fapt definitor modelul de ontologie a umanului, potrivit căruia omul, dimensionat cosmic și istoric, se află la cumpăna între condiționatul natural și Necondiționat. Privit în contextul filosofiei românești sau, mai larg, în cel al filosofiei contemporane, personalismul energetic își dezvăluie și limitările, unele metodologice, altele de conținut și chiar de realizare în modelul ontologiei umanului, deplin sub aspect
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mai diferite colțuri ale lumii. Distanța nu ajută întotdeauna, fiindcă multe dispute culturale au o dimensiune informală și vernaculară greu de urmărit de pe alt continent; dar „exercițiul distanței”, distanțarea empatică, favorizează, pe de altă parte, judecata critică. Poate că dreapta cumpănă și luciditatea aduse de cartea lui Mark Lilla în interpretarea câtorva episoade celebre de „tiranofilie”, despre care au curs deja râuri de cerneală, vor contribui cumva la orientarea și modelarea „războaielor culturale” românești, îndemnându-i pe războinici să se concentreze
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
peceți, Iarba verde de acasă, Împușcături sub clar de lună, Râul care urcă muntele (1977) ; Trepte spre cer, Ediție specială, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Doctorul Poenaru, Avaria, Revanșa, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună (1978) ; Drumuri în cumpănă, Clipa, Ciocolată cu alune, Un om în loden, Falansterul, Vacanță tragică, Ultima frontieră a morții, Speranța, Omul care ne trebuie (1979) ; Cine mă strigă ?, Probă de microfon, Bietul Ioanide, Rețeaua S, Al treilea salt mortal, Burebista, Casa dintre câmpuri, Labirintul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]