6,546 matches
-
toate semnele, să devină ceva însemnat, dacă nu chiar un sfânt. Dacă aceasta, plus îndatorirea de a deveni poet erau specialitățile sale, Doru fu întrerupt din ambele, vineri după-amiaza, de sosirea unui mic grup de profesori aparținând Liceului său, "Pipera", dascăli anunțați și invitați, probabil, chiar de către colega lor într-ale profesiei, madam Nicolici. Cei trei slalomară printre cetele de gură cască, pătrunseră în zona mai rarefiată a străzii Perone, porțiune pe care băgătorii de seamă nu se încumetau încă s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe grobian. Ho diábolos își descheie, după un timp, copcile fulgarinului. 398 DANIEL BĂNULESCU stângace și despre care Sinistratul ar fi putut pretinde, dacă ar fi fost prins la strâmtoare, că-s o eflorescență a travaliului său poetic. Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un egal (cel mai tânăr dintre ei, Vărzaru, ștampilîndu-l și cu sărutul lui Iuda), depărtându- se apoi tustrei, slalomând printre pâlcurile tot mai îndesite ale turnătorilor și ale gurilor cască, împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mărginită cu teatrul. Acum însă a terminat jocurile copilărești, deși adesea, tentat de minge, se prindea în vârtejul amintirilor cu zbenguielile de rigoare. Singura deosebire era faptul că acum era licean și știa din povestirile celor mari că va avea dascăli minunați și renumiți în orașul lor. Neli, prietenul lui mult mai mare, îi împuiase capul cu profesorul de franceză din liceu care avea o metodă de predare ultramodernă, însă de neconceput pentru el. Sălceanu nu își obliga elevii să învețe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de rușine. Tradusese din lirica franceză și era de asemenea iubit ca dramaturg, scriind piese de teatru care se jucau cu succes în turneele din țară sau străinătate. Își imagina că toți profesorii din liceu sunt aidoma cu acest minunat dascăl. Așa și erau majoritatea, dedicați; își transmiteau admirația față de materia predată, elevilor. Simțea de multe ori, nerăbdarea celui de la catedră, emoția chiar, pasiunea de a-și expune lecția și reflex intra în acel ritm înalt al cunoașterii, încât n-avea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aștepta să fie atât de lungă și pur și simplu i-au sărit ochelarii de pe nas. A rămas așa uimit cu fițuica nesfârșită atârnând în mână nezicând nimic. Stani i-a cules ,,dioptriile,, de pe jos în timp ce râdea în hohote iar dascălul a spus surprins: - Trebuie să o pun la expoziție așa fițuică nu am mai văzut! Stelică a vrut să recupereze măcar mijlocul rolei, dar profesorul l-a invitat afară din sală. Deci avea două boabe, dacă mai pica la o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cuantumul nervos este imens și trebuie să ieși oricum din această debandadă inerțială. De cele mai multe ori este un singur lucru care te face să uiți, de aceea Stani a evitat să devină profesor. Nici acum nu își explică cum unii dascăli reușeau să se entuziasmeze în fața unui rezultat exact, probabil rezolvat de nenumărate ori, de aceleași lecții, probleme pe care le știau atât de bine, de aceleași formule și de aceea erau unele ore plicticoase și altele minunate, iar notele, Stani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
răvășească. În toți acești ani a spus cu mândrie ,,Am terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit fugitiv ci numai de acele clipe, ore minunate și de neuitat ce le-a petrecut împreună cu dascălii și colegii iubiți. Lumea își schimba în permanență culorile, unduirile înșelătoare ale vremurilor, în zgomotul fascinant al apelor doar silueta masivă de pe mal, a liceului Mircea, rămâne neclintită! - Un sfârșit O zi Sfârșitul lui iulie pe autostrada București- Pitești, Kilometrul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fiul în brațe. Avea o privire blândă și glasul cald și adânc. Citea din evanghelii, desfăcea foile cu degetul cel mic, închidea pe rând cărțile cu îmbrăcăminte grea de aramă și copci de argint, spunea rugăciunile pe dinafară, aștepta răspunsurile dascălilor ascunși în umbra stranelor și arunca lanțul cădelniței spre mulțime. Fierul suna limpede ca niște clopote mici, totul era numai un fum parfumat. O voce de bărbat cânta alături, se auzea tușea seacă a lui Grigore, și ginerele văzu verigile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce zice! 100 Stere le-a arătat odăile spoite atunci, albe, cu perdele și preșuri, din zestrea nevestei. Meșterii lăudau: - Bună treabă, la mai mult! Să vă dea Dumnezeu noroc! Sosi și preotul, adus de Grigore, tot în trăsură, cu dascălul, cărând cazanul sfințit, de aramă, al bisericii. -Lau poftit la căldură, împreună cu ajutorul lui, de ținea evangheliile. Erau amândoi roșiî de frig, veniți după drum. Cârciumarul le-a dat câte un rachiu. Aglaia a încropit apă pe mașină, a așternut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumpărate de naș. Le-au aprins, și un fum frumos mirositor s-a răspândit împrejur. Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului. Părintele avea o voce dulce și caldă. Lumina feștilelor juca în firele rare din barbă, argintii și întunecate. Dascălul, subțire și palid, dădea, alături, răspunsurile, pe alt glas. Stere abia se ținea să nu plângă de bucurie, privindu-și din când în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile sălbatice ale gropii, aduse de nevoiași, crude în lumina subțire, albăstruie a lăcașului. Sub bolțile largi de piatră se auzeau corul și clinchetul cădelniței preotului. Pe preșurile moi, abia călcau pașii dascălului, care stingea luminările arse până la coadă, făcând ceara ghemotoc în palmă. Babele băteau câte trei cruci mari, pravoslavnice, cădeau în genunchi la icoane, rostind îndelung rugăciuni vechi, știute numai de ele, sărutau podoabele altarului și se trăgeau către naos, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
roșu, să nu i se descleșteze mâinile împreunate pe piept, în care u pusese un ban de argint, pentru vama morții. Azi ești, mâine, gata-n patru scînduri! Afară se lăsa seara. Una din vecine plecă la biserică, să cheme dascălul și să-i aducă drapelul. Din capul străzii soseau cetele de copii din groapă. Se alergau, stârnind praful în urma lor. Întunericul căzuse repede. În curte se adunaseră vreo cinci babe, venite să-l privegheze pe răposat. Văduva scosese câteva bănci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
năucă de cap. Abia a avut timp un ceas, două să se odihnească. La cimitir -lau pornit a treia zi pe Gogu. Dricul a sosit numaidecât după prânz. Cioclu au cărat sicriul până la poartă. Au venit și popa Metru cu dascălul. Un copil a luat crucea și aplecat înainte. În urma dricului plângea Florica, între Aglaia și Lina. In spate pășeau rudele, frații mortului, unul Ghenadie, cu nevasta și cu copilul, unul Iracle, de era jandarm, și cel mic, Costel, chelner la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i, că, de-au făcut strâmbătăți, au plătit, pentru că nu se află bucurie nedesfătată de griji..." După înmormîntare s-au întors la casa văduvei, la praznic. Florica a destupat câteva damigene de le avea pregătite. Popa a gustat un pahar, dascălul unul. Au spus încă o dată "Dumnezeu să-l ierte" pe răposat și au plecat. La masă rămăseseră vecinii, cu Aglaia, Tilică, nevasta lui Stere și vreo câțiva zidari. Babele, și ele în capul mesei. Lângă văduvă ședeau frații lui Gogu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăuntrică de toate - și să ai argumente contra singurătății! Calea lui Buddha e croită pe măsura muritorilor... Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul lumii mari surâzi vieții. Căci el n-a cunoscut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
blândă; numai în împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceață amărâtă de îndoieli. El este un evreu învățat, pribegit din Spania în Polonia, unde însă, neputând fi învățător public, pentru că rămăsese în legea lui, fusese chemat de Domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. Călugărul Dan e unul din școlarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtășește toate îndoielele, dar și toate descoperirile lui tăinuite. Înțeleptul evreu se uita cu oarecare curiozitate la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un om ca el într-o păpușă ușoară, în această mască de ceară a mea? Se înțelege... Alt bărbat s-ar simți măgulit, el... nici măgulit nu-i... Știe că i se cuvine amor și mă-ntreabă numai, precum un dascăl pe eleva lui, amicabil însă destul de rece; "Adevărat vorbești? " O altă femeie, mai mândră de frumuseța ei, ar fi ieșit vânată de mânie și jignită de moarte din casă. Nu se oferă o femeie spre a fi refuzată. Ea? Era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine - în școală la ele văd că suntem umbre fără voință, automați cari facem ceea ce trebuie să facem și că, pentru ca jucăria să nu ne dezguste, avem această mână de creieri care ar vrea să ne dovedească că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca el într-o păpușă ușoară, în [într-] această mască de ceară a mea? Se înțelege... Alt bărbat [Altul] s-ar simți măgulit, el nici măgulit nu-i... Știe că i se cuvine amor, și mă-ntreabă numai precum un dascăl pe eleva lui, amicabil însă destul de rece:.. Adevărat vorbești? " O altă femeie, mai mândră de frumuseța ei, ar fi ieșit vânătă de mânie și jignită de moarte din casă. Nu se oferă o femeie spre a fi refuzată. Ea? Era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Eu, din contra, care văzusem figura frumoasă a acelei fiice a pământului, a acelui înger blond, eu îl visam zi și noapte, și mi se părea că atuncea când îngenuncheam la o icoană neagră de lemn din biserica noastră, când dascălul murmura în strana lui rugăciuni într-o limbă veche și mai mult slavă, pe când preotul în altar își înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! mi cădea!... potcapul ° dracului! Cu totului deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque * p[e] popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa, aceeași vorbă despre el - și amândoi aveau drept
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă, afară de aceea el zicea că popa nu știe carte. Și popa, aceeași vorbă despre el - și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălul nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te pazească Dumnezeu. Pîn-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea des[c]urca, apoi încurca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zicea că popa nu știe carte. Și popa, aceeași vorbă despre el - și amândoi aveau drept. E drept că, pe lângă părintele, ce s-atinge de-ale trupului dascălul nu era nimică. Pune-ți pe genunchi o pălărie și vezi pe dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te pazească Dumnezeu. Pîn-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea des[c]urca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. - Buchilat! striga popa din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de unde, pre era scurt, numai scădea * că un dop de plută. Popa l-ar fi rupt bucăți dac-ar fi avut ce rupe, dar așa... unde lovea i se părea că nu dă-n nimica, așa de nensemnat era sărmanul dascăl. Am mai putea scrie un capitol [cu] subtitlul: Cum părintele Ermolachie a crezut a face îndestui onorii *, spre a releva * fel și formă în care acest venerabil om a-ncercat a bate tot satul pentru necinstea făcută, fără ca satul s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]