27,663 matches
-
corupție sau prin derapajele de la democrație, mi se pare un lucru grav. La fel de periculoase mi se par și judecățile partizane în funcție de interesele diferitelor grupuri ideologice din Parlamentul European. Nu aceasta este Europa pe care familia șefilor de stat din ultimul deceniu al secolului XX am visat-o. Nu aceasta este Europa pentru care peste 1.000 de români și-au dat viața în lupta cu trupele dictatorului Ceaușescu în decembrie 1989. Nu aceasta este Europa pentru care cetățenii României au îndurat
Emil Constantinescu demontează minciuna cu lovitura de stat într-o scrisoare către Barroso () [Corola-journal/Journalistic/43369_a_44694]
-
fi nu o dată reproșate, dar măreția lui Vilar tocmai de aici vine, din curajul de a nu fi făcut o unică și definitivă alegere cu prețul unei mutilări pe care, fidel crezului său, a avut tăria s-o refuze. Două decenii mai târziu, Antoine Vitez, plasat și el la aceeași răspântie, implicat cu aceeași responsabilitate și cu aceeași frenezie în destinele teatrului, se va prăbuși la rându-i, aidoma lui Vilar, cu doar câteva luni înainte de a împlini șaizeci de ani
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Dana Diaconu Letras Libres, singura revistă mexicană și latino-americană editată în Spania, publică, la împlinirea unui deceniu de la apariție, o antologie dedicată eseului literar. Sub titlul complet Suntem ceea ce citim. Zece ani de eseu literar în Letras libres 1, sunt reunite 28 de articole din perioada 2001- 2011, care reflectă concludent intenția editorilor de a „echilibra dialogul
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
Scheridan în eseul său despre activitatea de editor a lui Octavio Paz aduce, care, pe lângă mărturia implicării scriitorului, a eforturilor sale pentru menținerea calității și independenței revistelor Plural și Vuelta, conține și un istoric relevant al ziaristicii mexicane din ultimele decenii ale secolului trecut. Unitatea de ansamblu a antologiei, datorată consensului privind libertatea în creație și gândire, ca și criteriile estetice și socio-culturale în înțelegerea și evaluarea textului literar, lasă loc diversității. Cartea apare ca un caleidoscop al „privirilor încrucișate” cu
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
Javier Cercas, care sunt și profesori, de estetică și respectiv de literatură, pe tema artei romanului). Antologia revistei Letras Libres reflectă unitatea în diversitate a lumii hispanice și confirmă eficiența „dialogului între cele două țărmuri ale Atlanticului”, facilitat, în ultimele decenii, după cum precizează editorii, de intensificarea inițiativelor și „eforturilor editoriale” din ambele părți. În fond, articolele cuprinse în antologie sunt tot atâtea lecturi, întreprinse, pe baza unor afinități elective, în sensul complex al termenului, de apropieri și interpretări de natură a
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
Nicolae Manolescu Anii studenției mele (1956-1962, cu unul mai mult decât era firesc) pot fi considerați în ordine culturală o scurtă tranziție de la realismul socialist (pur și dur) la liberalizarea de la mijlocul deceniului șapte. M-am întrebat, nu o dată, mai târziu, în ce măsură am fost conștient eu însumi, foarte tânăr student al Filologiei bucureștene, de ce se petrecea în lumea literară. Contacte directe cu scriitorii n-am avut în acest timp. Citeam însă revistele. Și
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
aceea literară de odinioară, chiar dacă nu mai avem parte de ideologi și de cenzură, mă încearcă o teribilă nostalgie față de naivitatea criticului tânăr care eram cu o jumătate de secol în urmă. Nefrecventând personal lumea scriitorilor din primii ani ai deceniului de după absolvirea facultății, multe lucruri le-am aflat ulterior, fie din mărturii ale celor mai vârstnici, fie, după 1989, din cărți de memorii sau din jurnale intime. Lustrul la care mă refer mi-a apărut ca unul de tranziție încă
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
au fost elementele socialistorice, cum învățasem să le spunem la marxism, dar și cele personale, obnubilate, de obicei. Din ele am tras numeroase învățăminte. De pildă, că au existat forme publice de rezistență față de comandamentele jdanoviste încă înainte de liberalizarea din deceniul șapte. Sau că destui scriitori și-au păstrat cumpătul și au dovedit bun simț într-o epocă în care delirul ideologic părea, nu numai de rigoare, dar general. Lecția pe care am învățat-o a fost aceea de a nu
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
radiografie mai clară a Clujului literar de după 1955 și nici observații mai pline de bun-simț despre scriitori și literatura lor. Riscând în orice moment o percheziție și o confiscare, Victor Felea a notat totul cu extremă onestitate vreme de patru decenii. A contat, desigur, pe faptul că era un om discret, fără funcții, în afara celei de redactor-șef adjunct la „Tribuna”, nesupravegheat decât, cel mult, ca redactor al revistei „Steaua” în epoca maximei ei contestări de către oficialitate, aceea a directoratului lui
Un lustru de tranziție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4347_a_5672]
-
ofere, indirect, portretul psihologic, moral și estetic al scriitorului. Ea investighează, pe de o parte, mecanismele literare prin care un autor provincial, localist, nostalgic al unei lumi pierdute, neacomodat la valorile civilizației moderne, a reușit să fie, vreme de câteva decenii, una dintre efigiile prozei moderniste, un stilist de o frapantă originalitate, admirat și imitat ad nauseam. Pe de altă parte, studiul încearcă să determine în ce măsură acele caracteristici - văzute ca un triumf al onoarei, demnității, curajului și suferinței umane - mai spun
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
încă văduvite, mai ales la noi, de locul pe care ar trebui să îl aibă. Asemenea situații, cel puțin în istoria artelor vizuale din România, nu sunt singulare, și primele exemple la care mă gândesc sunt Avangarda sau Balcicul, marginalizate decenii de-a rândul tot din cauza unor considerente străine artei. Dacă ar fi să gândim în tipare, așa cum o facem adesea, o manifestare cu pictori stabiliți sau flotanți în Baia Mare în prima jumătate a secolului XX ar fi o poveste cu
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
Gheorghe, Covasna), premiat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 1980. Apărut într-un moment când romanul românesc, reprezentat la vârf de Marin Preda, Augustin Buzura, Constantin Țoiu etc., își propunea reevaluarea unei perioade istorice etichetate de critici drept „obsedantul deceniu”, Blazonul cu două lebede se sincronizează perfect cu tendințele acelei perioade. Tradus în limba română încă din 1990, inclus succesiv în planurile mai multor edituri (Kriterion, Cartea Românească), rămas în cele din urmă un proiect abandonat, romanul ar putea constitui
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Memoriile unor apropiați ai lui Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin (1870-1924), i-au permis lui Robert Service, profesor de istorie la Oxford, să scrie, cu mai bine de un deceniu în urmă, o nouă biografie a părintelui revoluției din 1917. Tradusă abia de curând în Franța (nu avem cum să verificăm dacă există și o versiune românească), cartea propune un portret inedit al lui Lenin, nici acela encomiastic al tradiției
Biografia lui Lenin () [Corola-journal/Journalistic/4219_a_5544]
-
Nicolae Manolescu Cu multe decenii în urmă, am apelat la o firmă specializată să-mi trimită un depanator pentru televizorul meu nounouț. Aruncasem eu însumi o privire în cutia de la spate și nu pricepusem nimic. Unde erau lămpile bine știute de la aparatele de radio Telefunken
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
Mișu Verea este legionarul convertit, Vasile Fătu, fost boxer, acționează după impulsul consacrat de fosta meserie, iar Petru Oniga părăsește strungul pentru Securitate. Emblematici rămân Volodea Sielberman, zis și Zilberică Ochide-Ș arpe, o reprezentare malefică a torționarului ideal din primul deceniu al instalării comunismului, și Nechita Kiforov, securistul de import, expert în problema rezistenței creștine. Pentru cititorii nefamiliarizați cu proza lui Dumitru Radu Popa, felul cum sunt redate biografiile poate părea superficial. De cele mai multe ori, scriitorul găsește potrivit să survoleze biografiile
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
ca un curent teluric, dintr-o lume de un realism riguros și scrupulos documentat al zilelor noastre, ca să ajungă la o serie de febrile întretăieri fantastice...”, scria în Spania, despre Visul, eseista „de mare influență” Mercedes Monmany, acum aproape două decenii. Participanții „la această execuție ineptă, mincinoasă” a lui Cărtărescu nu-și dau seama, probabil, că prin acțiunea lor confirmă, încă o dată, un adevăr vechi: spiritul autodistructiv și neîncetata terfelire a valorilor constituie o însușire tipic românească. Un premiu de proză
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
din credibilitate de-a lungul ultimilor ani în ciuda unor eforturi notabile. De asemenea, trebuie spus că imaginea de ansamblu a teatrului românesc nu arată foarte bine în sensul că, dacă este să comparăm cu ceea ce s-a întâmplat în primul deceniu după 1989, teatrul este într-un regres atât profesional, cât și ca imagine. Instituțiile teatrele se luptă mai mult pentru premii și regizorul a ajuns o persoană extrem de influentă, iar directorul nu mai are un cuvânt serios în ceea ce privește politica repertorială
Ce este dincolo de scandalul dintre Emilia Popescu și Ion Caramitru. ”Ar trebui să dea de gândit” () [Corola-journal/Journalistic/42408_a_43733]
-
destinul de rătăcitor singuratic. Dacă marinarul e, inevitabil, și o întrupare a lui Odiseu, Pandora ar putea fi o variantă - delicată, dar și stăpână pe sine - a zeiței Afrodita, născută din imaginația lichidă a celui mai mare dintre oceane. Peste decenii, inocent și casnic, destinul li se va împleti într-o conviețuire melancolică și înduioșătoare, în care nu mai subzistă nimic din tensiunea amoroasă a primei întâlniri. Hugo Pratt și-a înzestrat personajul cu o însușire demnă de admirat: capacitatea de
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
epocă de mari răsturnări istorice ca un visător („eu am trecut printr-un război mondial fiind preocupat de... războiul peloponeziac”), e greu de crezut, în schimb, că lipsa de ambiție sau vocația ratării l-au menținut mai bine de două decenii în fruntea unor instituții-cheie precum Televiziunea, Radioul sau ziarul „România liberă”. Înainte de toate, confesiunea lui Octavian Paler are valoarea unui testament. Căci cele mai frumoase pasaje privesc despărțirea treptată de orice deprindere lumească. Închis într-un apartament cu molii, scriitorul
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
cinci milioane, au acuzat o simptomatologie cu evoluție imprevizibilă: în faza acută au căzut într-o somnolenta de-a dreptul catatonica, pentru că apoi, după remisiune, sa ramana într-o apatie cronică, a cărei durată s-a întins pînă la cinci decenii (din 1917 pînă în 1969!). Subiecții erau conștienți, dar lipsiți de vigoare, complacîndu-se într-o pasivitate durabilă. Erau vii și totuși deteriorarea vigilentei mergea pînă la letargie psiho-motorie, amintind de semnele unui sindrom parkinsonian. Erau imobili, melancolici, fără simțul istoriei
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
și nici rău, măcar trăiau. Pe scurt, o homeostazie suportabila, grație căreia pacienții se împăcaseră cu implacabilul: știau că nu se vor mai vindeca și că L-DOPA nu era nici pe departe leacul magic pe care il așteptaseră atîtea decenii. Cei care s-au resemnat acceptîndu-si condiția au supraviețuit, dar cei care nu sau putut împăca cu ireversibilitatea răului s-au prăbușit psihic și au murit. Tot atunci, exaltarea medicilor provocată de minunea leacului pe nume L-DOPA s-a
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
îl reprezintă Galeria cu viță sălbatică din 1976, când autorul avea 53 de ani, care a impus un romancier de primă mână, făcând uitate un roman și un volum de povestiri destul de stângace atât literar, cât și ideologic de la finele deceniului precedent. Debuturile întârziate i-au cruțat și pe alții dintre scriitorii generației dinaintea noastră de compromisuri cu cenzura. Spiritul liberal al celui din urmă e pregnant în eseurile din anii 1970-1980, iar preferințele traducătorului merg spre scriitori ciudați și „reacționari
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
e cunoscută: ca atitudine, un artist poate fi ori spontan și energic (ca anticii), ori reflexiv, analitic, înclinat spre melancolie (ca modernii, în speță romantici). Intersecția nu e imposibilă. Dimpotrivă. La noi, Ion Vartic a publicat în urmă cu un deceniu un strălucit eseu despre Cioran, văzut exact așa, naiv și sentimental. De curând, Orhan Pamuk și-a adunat conferințele asupra artei romanului într-o culegere, Romancierul naiv și sentimental (tradusă anul acesta în românește de Rebeca Turcuș, la Polirom). Rapelul
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
23 August a reprezentat, până la căderea comunismului, Ziua Națională a României. De la “insurecție armată", evenimentul a fost redenumit “revoluție de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă". Timp de peste patru decenii, regimul comunist și-a asumat, pe nedrept, acest act istoric. Majestatea Sa, Regele Mihai I, a acordat un interviu, în 2005, jurnalistului Val Vâlcu, despre intrarea României în război, despre pregătirile pentru eliberarea țării și despre actul de la 23 August
Regele Mihai: 23 August, cea mai importantă zi din istoria modernă a României () [Corola-journal/Journalistic/42738_a_44063]
-
cioburi la întâlnirea ambasadorilor prieteni în Grecia antică, întregind astfel perfect un vas spart, așa se leagă povestea acestei țări, atât de străveche întru începuturile ei și totuși atât de nouă prin felul în care o descoperim astăzi, la două decenii și mai bine de independență binecuvântată. Dar iată ce inspirat vorbește despre ea Karlis Skalbe, un reputat scriitor leton (1879 - 1945): „Letonia e ca o sticlă de șampanie care a fost ținută timp îndelungat - 7 secole, în fond! - într-un
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]