3,686 matches
-
cutanată, serozită, nefrită. Semnele generale sunt nespecifice. Febra este constantă, pot apărea scădere ponderală, astenie, fatigabilitate, anorexie. Manifestările articulare sunt cele mai frecvente (90% din cazuri) și constau în artralgii sau artrite. Sunt afectate în special articulațiile mici, simetric, fără deformări în general. Pot fi însoțite de mialgii, apariția de noduli subcutanați în jurul articulațiilor, tenosinovite, uneori deformări articulare reductibile (artropatia Jaccoud), rar afectare osoasă (necroza aseptică de cap femural favorizată de corticoterapie). Manifestările cutaneo-mucoase apar la 80% din cazuri și aspectul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
anorexie. Manifestările articulare sunt cele mai frecvente (90% din cazuri) și constau în artralgii sau artrite. Sunt afectate în special articulațiile mici, simetric, fără deformări în general. Pot fi însoțite de mialgii, apariția de noduli subcutanați în jurul articulațiilor, tenosinovite, uneori deformări articulare reductibile (artropatia Jaccoud), rar afectare osoasă (necroza aseptică de cap femural favorizată de corticoterapie). Manifestările cutaneo-mucoase apar la 80% din cazuri și aspectul lor stă la baza denumirii de lupus. Manifestarea clasică a leziunilor acute este eritemul "în fluture
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Ulcerele apărute la nivelul piciorului persoanelor cu diabet survin așadar într-un anumit context, pe un anumit teren predispozant. Examenul clinic complet aduce argumente solide care, interpretate corect, pot face deosebirea între cele două tipuri de leziuni. Piciorul Charcot reprezintă deformarea piciorului secundară neuropatiei diabetice, care produce relaxare musculară și ligamentară, afectarea oaselor și articulațiilor tibio-tarsiene. În apariția leziunilor caracteristice sunt implicate atât neuropatia senzitivo-motorie cât și cea autonomă, cu atrofia mușchilor interosoși și retracția aponevrozelor și tendoanelor, apariția degetelor în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
studiate la patologia fiecărui organ afectat. La nivelul extremităților, hematoamele se pot prezenta sub trei forme: 1. Hematomul circumscris (colecție sanguină) este o acumulare de sânge, delimitată de țesuturile din jur (fig.12.1). Clinic se manifestă prin apariția unei deformări de mărime variabilă. Formațiunea este renitentă, mai mult sau mai puțin fluctuentă, moale spre centru și înconjurată la periferie de un burelet mai dur. La palpare, se constată prezența crepitațiilor sanguine care sunt similare cu senzația produsă de strivirea între
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
tegumentului explică lipsa hemoragiei, ca urmare a hemostazei spontane ce urmează ruperii prin smulgere a vaselor de calibru mic. În acest mod se adună o serozitate formată din limfă și lichid interstițial, niciodată hemoragică. Colecția se constituie lent; determină o deformare modestă, iar lichidul nu se află în tensiune. La palpare se percepe fluctuența și se pune în evidență semnul valului. Revărsatul evoluează lent spre resorbție și este bine să se aștepte deoarece puncția evacuatore poate favoriza infecția, iar după evacuare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
noastră. Între cercetările care aparțin altui grup se stabilește o relație Încrucișată. Avem, pe de o parte, contribuția Eleonorei Nițescu, privind raportul scriitori/putere În Germania de Est, ilustrat prin exemplele Christa Wolf și Stefan Heym; pe de alta, analiza deformării istoriei În filmele lui Sergiu Nicolaescu, de către Dietmar Muller, și exaltarea suferinței sau luptei naționale În școala + literatura Iugoslaviei socialiste. Îndeosebi, acest studiu, care demonstrează cum istoria iugoslavă Începea să se destrame Încă din anii ’70 din cauza perspectivelor naționale contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că materialul sau articolul va opune rezistență condițiilor de testare care în caz contrar ar fi utilizate cu simulantul D. Se scufundă o probă de testare în ulei de măsline în condiții corespunzătoare. Dacă proprietățile fizice se schimbă prin topire, deformare, atunci materialul este considerat a fi nepotrivit pentru utilizare la această temperatura. Dacă proprietățile fizice nu se schimbă, atunci se utilizează testele de substituire folosindu-se noi probe. Capitolul 4 Teste alternative ale grăsimilor pentru migrarea globală și specifică 1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212040_a_213369]
-
lichefiate circulă în regim de restituire. Structurile care dețin butelii pentru gaze petroliere lichefiate sau gaze sub presiune, pentru care operatorii economici au eliberat documente prin care se confirmă imposibilitatea comercializării respectivelor bunuri materiale, datorită uzurii excesive, nesiguranței în exploatare, deformării etc., vor întocmi documentele de declasare și casare a acestora. Deșeurile rezultate se vor valorifica în conformitate cu prevederile dispozițiilor legale aflate în vigoare. Odată cu documentele de declasare se va propune valorificarea lor ca deșeuri nedezmembrate, interzicându-se casarea de către unitatea gestionară
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214672_a_216001]
-
Artur Porumboiu, „Golful sălbatic”, CRC, 1977, 51; Sorin Titel, Roman de analiză, RL, 1978, 5; Lucian Raicu, „Erezii marine”, RL, 1980, 39; Alex. Ștefănescu, Poesia omnia vincit, TMS, 1981, 4; Eugen Simion, „Anamorfoze”, RL, 1983, 11; Costin Tuchilă, Formă și deformare, LCF, 1983, 18; Daniela Bistriceanu, „Anamorfoze”, TR, 1984, 24; Elvira Iliescu, Alunecarea lumii spre miracol, TMS, 1986, 7; Ulici, Lit. rom., I, 39; Dumitru Mureșan, Un roman parodic, VTRA, 1998, 4; Enache Puiu, Utopie și realitate, ST, 1998, 4-5; Grigurcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
ristic de pe frunzele de stejar în 8 linguri de grăsime vegetală solidă, timp de 30 de minute. Strecurați și răciți. Adăugați ½ linguriță de tinctură benzoică, amestecând bine. Masați pe zona afectată. Gogoșii de ristic de pe frunzele de stejar sunt niște deformări ale frunzelor. Liniment pentru dureri Adăugați 4 linguri de praf de gențiană la 4 căni de alcool pentru frecție. Lăsați la macerat 2 săptămâni, agitând zilnic. Folosiți ca ulei de masaj pentru durerile musculare. Liniment pentru rigiditate Adăugați câte 1
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
p. 7). Această formulă, aparținând unuia dintre cei mai reputați cercetători contemporani ai universului magic, sugerează ideea că aceste practici exprimă și ne ajută să Înțelegem limitele sistemelor sociale și ale modelelor culturale: unele lucruri nu pot fi traduse fără deformarea evidentă a semnificațiilor, dintr-o cultură În alta. În plus, Bruce Kapferer consideră că actele magice au atât rolul de a modifica natura, cât și de a exprima și a comunica anumite aspirații individuale sau de grup: ca și riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana Ilie se desparte, motivat, de opiniile lui Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comică se descoperă pe sine într-o postură ridicolă, prin contemplarea unui alter ego care impune autocritica, autoparodia și autoridiculizarea, ca manifestări ale comicului în stare pură. Tehnica autoreflexivă este bazată pe procedeul exagerării caricaturale, a îngroșării trăsăturilor și a deformării acestora cu efecte rizibile. Despre comicul caricaturii, Bergson spunea: "Oricât de regulată ar fi o fizionomie, oricât de armonioase ar fi trăsăturile, oricât de suple ar fi mișcările, niciodată echilibrul nu va fi absolut perfect. Se va intui întotdeauna umbra
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi o fizionomie, oricât de armonioase ar fi trăsăturile, oricât de suple ar fi mișcările, niciodată echilibrul nu va fi absolut perfect. Se va intui întotdeauna umbra unui rictus care se anunță, desenul unei posibile grimase, pe scurt, o deformare preferată în care să se transforme cât de curând natura. Arta caricaturistului este de a sesiza aceasta mișcare ușor imperceptibilă și de a o face rizibilă tuturor ochilor, mărind-o [...] Arta sa, care are în ea ceva diabolic, relevă demonul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al receptorul avizat, mai exact, între convențiile recognoscibile de gen, conținut sau stil și maniera deformată în care acestea sunt prezentate. Importantă este și valența satirică a parodiei. Întrucât presupune un proces biunivoc, de analiză și de critică implicită prin deformare, denaturare, inversiune, coroborare, colaborare etc. grefate fie asupra unui text literar, fie asupra unui stil social de comportament, parodia se intersectează în privința finalității critice cu satira. Fie că exploatează prestigiul meritat al unei opere, fie că, dimpotrivă, subminează un succes
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică a timpului nostru 101, parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune păstrarea schelăriei, a construcției originare și modificarea substanței acesteia în scop satiric, fie pentru a supune atenției un conținut aluziv care se servește de celebritatea formei inițiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
naivitate grosolană. În realitate însă, considerăm că urma intențională nu poate fi negată nici în cazul grotescului, a cărui emergență se datorează tocmai exagerării, a "îngroșării", a căutării excentricităților, a tendinței de a întrece măsura cu orice preț. În grotesc, deformarea caricaturală extremă împinge comicul spre zonele oripilantului, receptorul fiind simultan îngrozit și forțat să râdă la descoperirea insuportabilului antagonism care confruntă rizibilul și monstruosul. Dincolo de râs, grotescul provoacă o stare apăsătoare, de neliniște în fața derizoriului spectacol al hazardului din alternanța
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făclie de Paște sau Păcat"2, sau cea de "realism ironic"3 propusă de V. Fanache, sunt în măsură să satisfacă progresiv nevoia de definire cât mai exactă a conversiunii mimesis-ului caragialian dinspre simpla oglindire și ilustrare a realității înspre deformarea presupusă de stilizarea extremă. Atunci când plasa universul estetic caragialian sub semnul realismului ironic, al cărui atribut "conferă oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de sensuri, îndoindu-se de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi fără presă." 137), culminând cu o ilariantă deformare a expresiei "a tăia nodul gordian" în "Ai tăiat gardianul?"138 Precursor al lui Gh. Brăescu în privința comicului de esență cazonă, Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
substanțele esteticii clasice, realiste și naturaliste deopotrivă, poartă însă drept marcă specifică, celebra formulare a lui Paul Zarifopol: "caricatural, dar perfect verosimil"29. Esența artei caragialiene constă, așadar, în raportarea la realitate prin îmbinarea strategiei maximei stilizări cu cea a deformării caricaturale în măsură să surprindă esențialul. Sugestivă pentru acest ideal estetic ilustrativ pentru atitudinea lui Caragiale față de realitatea devenită obiect al meșteșugului artistic, este parabola din Câteva păreri: D. profesor este un om foarte rău și are un nas foarte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amare, ca în schița Grand Hotel ‹‹Victoria română›› și în monologul 1Aprilie, grotescul lui Urmuz duce caricatura umană la absurd. Miraj de oglinzi care distorsionează agravant imaginile, grotescul presupune, în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin deformare"129. La Urmuz însă, hiperbolizarea, excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod paradoxal creatoare și nu escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci la o radicală reducere a lor la absurd, prin dislocare și anamorfozare extremă. Această ducere la extrem este, așa cum am văzut, responsabilă pentru amplasarea tuturor formelor comicului urmuzian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]