27,244 matches
-
sistem, unde oricare gest de dăruire e interpretat cu ajutorul legii de fier a triplei obligații: cea de a dărui, cea de a accepta, cea de a Înapoia. Darul se impune oamenilor, fixează cu putere suverană rolurile de donator și de destinatar și, metamorfozându-i În persoane care fac schimburi, creează o legătură socială. În cursul desfășurării ceremonialului nunții, pomul sau mărul ocupă o poziție Însemnată: Pomul acesta se pune pe dinaintea nunilor și Însemnează că atât Însurățeii cât si familia lor să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să treacă mulți ani până când cei de la curtea regală să realizeze că orice scrisoare care ar fi putut conține un secret, cât de mic, era deschisă. Măiestria cu care spionii lui Ludovic reușeau să măsluiască sigiliile expeditorilor era uimitoare, iar destinatarii nici nu bănuiau că scrisorile lor ar fi fost citite. Regele dorea să fie la curent cu toate evenimentele și scandalurile din țară și de la curte, și, din acest motiv, citea cu nesaț toate fragmentele considerate de către miniștrii săi ca
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
derivat și unul format prin compunere. 2.Notează o coordonată spațială și una temporală. 3.Explică prezența virgulelor în structura: O, părinte,... 4.Comentează rolul expresiv al formelor verbale negative. 5.Menționează modul de expunere prezent în fragmente. 6.Precizează destinatarul ascuns sub apelativul părinte. 7.Scrie două elemente comune dramei și baladei populare din care s-a inspirat Lucian Blaga. 8. Prezintă motivul frământării personajului Manole. 9. Argumentează, prin două caracteristici, încadrarea dramei în expresionism, având în vedere: sursa de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
e mic, când se face mare își aduce aminte. (Marin Preda, Moromeții, vol. II) 1.Prezintă conținutul de idei al fragmentelor. 2.Notează antonimele cuvintelor: lesne, mic. 3.Indică modul de formare a cuvintelor: dintotdeauna, niciodată. 4.Identifică un posibil destinatar al mesajului de mai sus. 5.Explică rolul interogațiilor din cadrul fragmentului. 6.Precizează două trăsături ale modului de expunere prezent. 7.Evidențiază relația personajului Moromete cu proprii copii. 8.Exemplifică o trăsătură de caracter, așa cum reiese din citat. 9.Comentează
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
folosită cu referire la un anumit tip de alocutor, individualizat prin funcția sa într-o enclavă socială. Regulile specifice respectivului grup sunt însă netransparente pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
unor atribute sociale acceptate de ceilalți"7. Face conține două serii de dorințe: de a fi integrat unui grup (positive face) și de a-și păstra libertatea de acțiune și individualitatea (negative face). Politețea pozitivă urmărește să-l asigure pe destinatarul enunțului de o identitate de opinie, de gust sau de sentiment cu vorbitorul, deci de solidaritatea dintre interlocutori. Cea negativă, din contră, sugerează faptul că emițătorul recunoaște și respectă ideile, atitudinile și acțiunile destinatarului. Pe o axă a politeții, extrema
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
pozitivă urmărește să-l asigure pe destinatarul enunțului de o identitate de opinie, de gust sau de sentiment cu vorbitorul, deci de solidaritatea dintre interlocutori. Cea negativă, din contră, sugerează faptul că emițătorul recunoaște și respectă ideile, atitudinile și acțiunile destinatarului. Pe o axă a politeții, extrema înaltă o constituie protejarea negative face, iar la celălalt capăt se situează expresia directă, fără acțiune redresivă 8. Acest principiu al politeții dictează și selectarea formulei de adresare potrivite. În limba curentă, alegerea este
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
care definesc relația socială dintre partenerii de conversație. Contextul situațional are o importanță sporită, delimitând, în cazul locuțiunilor pronominale alocutive, recomandările politeții de norma de protocol. Distanța socială este o relație simetrică determinată de frecvența interacțiunilor dintre subiectul vorbitor și destinatar, de natura schimburilor care au loc între ei (schimburi materiale, de servicii sau pur și simplu conversaționale) și de relația dintre grupurile cărora cei doi le aparțin. Ea se traduce în termenii de apropiere sau depărtare. Cu cât această distanță
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Cu cât această distanță este mai mică, cu atât mai probabil este ca în timpul interacțiunii dorințele de tip positive face să fie satisfăcute reciproc. În schimb, puterea se definește ca o relație asimetrică 10. Acest factor privește gradul în care destinatarul își poate impune ideile, dorințele, deciziile în defavoarea vorbitorului. Cele două surse ale puterii sunt controlul material (de exemplu, în relația director-angajat) sau spiritual 11 (o persoană pe care vorbitorul o admiră pentru calitățile ei). Manifestarea cea mai pregnantă a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
și pronominale) între care există o corespondență evidentă. Din acest motiv, catehismele nu conțin decât una dintre cele două serii adresative, în general pe cea substantivală. Și alte domenii de activitate și-au construit sisteme de adresare proprii, în care destinatarul este desemnat prin funcția pe care o ocupă în interiorul unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția aceasta. În concluzie, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de politețe în secolul al XIX-lea21. Dumneavoastră, inițial utilizat numai pentru mai mulți referenți, l-a eliminat din vorbirea urbană pe dumneata. Acesta din urmă rămâne singurul pronume de politețe utilizat în comunitățile conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
a unor compuse, ci și în presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest sens, îl citează pe Erving
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
presiunea funcției pragmatice. Tocirea pronumelor prin uz cere găsirea unor formule cu un grad tot mai ridicat de politețe; o soluție o constituie adresarea la persoana a III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest sens, îl citează pe Erving Goffman 32, care observa prezența în
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
conversațiilor cu copiii. În cazul servitorului, locutorul devine nonpersoană; în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului, prin contrast. Adresarea la persoana a treia apare așadar în cazuri de maximă politețe, când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
contrar fiind rejectat ca mesaj nonvalid (noncooperant). În schimb, în Dacă mă iubești, mă lași în pace, neexistând o presupoziție declanșată de conector (relația de implicație este propusă la nivel asertiv), nu avem nici vreo implicatură convențională vizând acceptarea acesteia, destinatarul putând foarte bine să conteste faptul asertat, fără să conteste și validitatea mesajului ca atare ("Ba, te iubesc și-ți vreau binele, așa că nu te las în pace deloc"). 4.1.2.2. Implicaturile conversaționale generalizate sunt anulabile, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Florinei Ilis, ale Dorei Pavel - toate au o reală forță de impact, îți lasă gustul puterii și al hotărârii, nu al visătoriei bovarice, liliale, matern ocrotitoare (Dan C. Mihăilescu, citat în EZ, 08.III.2008), unde autorul optează pentru invitarea destinatarului la o alegere ad libitum între membrii unei clase de entități ("scriitoare române contemporane") pentru care este validă, pentru fiecare, predicația globală a întregului enunț - deci propune o perspectivă exocentrică, inclusivă 9 (care îl include pe alocutor) în locul celei egocentrice
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
prin contrast, criteriile preferinței limbajului mediatic pentru anumite tipare pragmasemantice de conectare în defavoarea altora. 5.1. La conversia tiparului copulativ către un tipar (fals) disjunctiv am făcut referire, în treacăt, mai sus (vezi 4.3), în legătură cu modalitățile de atragere a destinatarului într-o relație comunicativă mai pronunțat interactivă. Atât în (3) - supra - cât și în (4), (5), este evident că soluția disjunctivă este versiunea marcată pragmasemantic a unui enunț neutral, realizat prin conectare copulativă: (4) Din camerele de 4 stele nu
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
6), cele două texte având o încărcătură semantică similară (reprezintă, de altfel, amândouă, răspunsuri la aceeași întrebare, din aceeași anchetă), dar o retorică diferită (în (3), coordonat disjunctiv, se "pune în scenă" o alegere aleatorie, în care e antrenat și destinatarul: "Pe oricine ai alege din listă, e valabilă aceeași observație" - în timp ce în (6), coordonat copulativ, informația este prezentată neutral, din punctul de vedere strict al emițătorului, destinatarului revenindu-i simplul rol de decodificator în plan sintactico-semantic, cu efort de participare
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
disjunctiv, se "pune în scenă" o alegere aleatorie, în care e antrenat și destinatarul: "Pe oricine ai alege din listă, e valabilă aceeași observație" - în timp ce în (6), coordonat copulativ, informația este prezentată neutral, din punctul de vedere strict al emițătorului, destinatarului revenindu-i simplul rol de decodificator în plan sintactico-semantic, cu efort de participare minimal): (6) Citesc cu plăcere ceea ce scriu Ioana Pârvulescu, Adriana Babeți, Adriana Bittel, Ruxandra Cesereanu, Doina Jela, Smaranda Vultur, Magdalena Boiangiu, Sanda Cordoș, Irina Petraș și Tania
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
cu precădere conversiile discursive) preferă structurile "deschise", pe de o parte pentru maleabilitatea acestora (esențială pentru un discurs în continuă elaborare, sub presiunea timpului și a spațiului), pe de alta pentru sugestia de spontaneitate și naturalețe pe care o oferă destinatarului. 5.2.1.2. Observațiile de mai sus se aplică și în cazul lui nu numai... ci și, cu mențiunea că expectația care îi este atașată este mai puternică: elementele corelate ar trebui să fie nu numai diferite, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sol [...] ("Ziua", 12.V.2008). 6. Putem conchide, sintetizând cele de mai sus, că limbajul mediatic preferă conversia structurilor copulative neutrale (simțite ca "plate", neaducătoare de rating) către construcții marcate pragmasemantic, de două tipuri: disjunctive (care dinamizează discursul prin atragerea destinatarului într-o colaborare fictivă cu emițătorul în "descoperirea" activă a elementelor pentru care o anume informație este valabilă) și adversativ-copulative (care creează un cadru conflictual fictiv între expectațiile induse destinatarului și informația asertată). Recursul excesiv la atare procedee creează premisele
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
pragmasemantic, de două tipuri: disjunctive (care dinamizează discursul prin atragerea destinatarului într-o colaborare fictivă cu emițătorul în "descoperirea" activă a elementelor pentru care o anume informație este valabilă) și adversativ-copulative (care creează un cadru conflictual fictiv între expectațiile induse destinatarului și informația asertată). Recursul excesiv la atare procedee creează premisele pentru pierderea caracterului marcat comunicativ și chiar pentru desemantizarea parțială a conectorilor utilizați, care tind să devină simple variante stilistice clișeizate ale conectorilor substituiți. "CONDIȚIONALELE INDIFERENȚEI": STRUCTURI STANDARDIZATE ȘI HIBRIZI
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
deja. Dar, ca să vorbim ca în Parlament, "încă nu se dorește". (I. G. Pascu - TV "The Money Channel", 28.XI.2007). 4.5.2. Clișeul impersonal este folosit frecvent și de jurnaliști (în ciuda obligației lor profesionale de a informa complet destinatarii), precum și de persoane din afara domeniului publicistic: Se vrea și arestarea lui Ovidiu Tender. ("Libertatea", 25.II.2006) Nu se vrea să se afle ce e în aceste dosare. (Realitatea TV, 24.VIII.2006) Dacă se va vrea, măcar acum la
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
din capodoperele modernismului american sunt ascunse de pădurile din Pennsylvania); ca tehnică de construcție și materiale întrebuințate vilele autohtone zise "moderniste" sunt de o ființă cu oricare dintre vilele mai puțin "progresiste" dimprejurul lor; în fine, ca poziție socială a destinatarilor lor, ele sunt marginale (chiar dacă este vorba despre o marginalitate opulentă, la vârf, sau despre una etnică) și, deci, incapabile să inducă asupra societății vreo influență modelatoare. Este destul să ne suim pe vreun bloc mai înalt (și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
deja existente În teoriile anterioare ei (evident, cu unele delimitări, acolo unde este cazul); aduce În prim plan două caracteristici fundamentale ale comunicării: 1) caracterul ei ostensiv: fiecare enunț este adresat cuiva, are o Țintă clară (nu neapărat un singur destinatar) și 2) 8 caracterul ei predominant inferențial; În alți termeni, comunicarea Încetează a mai fi un simplu proces, garantat 100%, de aplicare a unui set de convenții semiotice prin care, la nivelul locutorului, un gând se codifică, iar la cel
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]