4,111 matches
-
Cluj care a avut sucursală la Reghin. No, a spus, cred că era doctorul Mengele: „A, specialist În vinuri, foarte bine!”. Când ne-am dus mai Încolo... Că după aceea ne-au dus Într-o baracă unde trebuia să ne dezbrăcăm de toate hainele, numai pantofii ne-au rămas, și am făcut baie, ne-au tuns, ne-au ras și ne-au Îmbrăcat În haine vărgate, ca la Închisori. Apoi ne-au dus Într-un lagăr. Auschwitz avea mai multe lagăre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
speli cămașa? Imposibil! Într-un an de zile, până la eliberare, eu am făcut duș o singură dată. Iarna - Încă era iarnă - ne-au dus Într-un alt lagăr ca să facem baie, de fapt mai mult ca să dezinfectăm hainele. Ne-am dezbrăcat, s-au legat hainele și s-au dus la dezinfectare. Noi intram În baie și era apă caldă, ceva incredibil. Ne-au lăsat vreo 10 minute, după care ne-au scos afară, că hainele nu erau aduse, nu erau dezinfectate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acele băi erau o baracă cu dușuri, pe care puteau lăsa și apă, dar și gazul ucigaș, depindea de ce fel de transport introduceau acolo. Pe noi ne-au dus la baie, tot așa, Într-o sală mare, toată lumea să se dezbrace, numai pantofii rămân... Ne-au băgat și ne-au tuns complet, peste tot, și pe urmă baie, duș, și am ieșit așa, fără ștergare, nimic, fiecare a primit câte o cârpă, câte o rochie, să zic așa, după care iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo pe pământ, au adus ceva... mâncare... A, pardon, asta am uitat să vă spun, revin. Deci după ce ne-au spus să mergem În stânga, ne-au băgat Într-o sală mare, mare de tot și ne-au spus să ne dezbrăcăm la piele - numai pantofii puteam să-i păstrăm - să mergem să facem duș, să ne spălăm. Ne-am bucurat că, după atâtea zile de mers fără apă, fără nimic, ne puteam spăla. Dar ce s-a Întâmplat acolo: ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mureau leșinau, iar leșinul Însemna moarte. Dacă leșina cineva, toți ceilalți se așezau pe el și atunci Îl sugrumau. După aceea, când vedeau oamenii din vagoane că nu mai vorbește, nu mai respiră sau respiră puțin, era pe moarte, Îl dezbrăcau. Ca să se Îmbrace mai bine Împotriva gerului. Așa am mers 7 zile și 7 nopți, iar când am ajuns la Buchenwald, din 140 am rămas vreo 72 - restul au leșinat, apoi au pierit. I-am aruncat afară din vagon, pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vi se pare inuman, absolut inuman să-l nenorocești pe altul ca să supraviețuiești tu. Dar nu o făceam dinadins, nu o făceam conștient - asta era situația. Că n-aveai ce să faci cu un om leșinat sau pe moarte. Îl dezbrăcai și-l aruncai afară. Ăsta era tribunalul supraviețuitorului. Toți trei am ajuns la Buchenwald și Încă vreo jumătate din cei 14.000. Ne-au dezbrăcat... Eu aveam acolo... lucram cu scânduri, mi se infectaseră aceste două degete și aveam puroi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
situația. Că n-aveai ce să faci cu un om leșinat sau pe moarte. Îl dezbrăcai și-l aruncai afară. Ăsta era tribunalul supraviețuitorului. Toți trei am ajuns la Buchenwald și Încă vreo jumătate din cei 14.000. Ne-au dezbrăcat... Eu aveam acolo... lucram cu scânduri, mi se infectaseră aceste două degete și aveam puroi, foarte urât, trebuia să taie... Și În frig, În ger, știți ce Înseamnă... Și am ajuns În fața soldatului SS. Era o baie, o baie mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne salvează. Dar, din contră, ei au urgentat să fim duși. Ceilalți au venit prin aprilie, pe la sfârșit, iar noi În martie. Acolo am văzut foarte mulți țigani și copii mici. Ne-au dus pe un teren unde ne-au dezbrăcat și s-a făcut o selectare. Până acolo am fost cu părinții. Am fost selectat Într-un grup de copii mai dezvoltați (eu aveam 13 ani), ne-au pus Într-o baracă, au aruncat pe noi niște lichid, au spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru că Horthy a fost debarcat pe 15 octombrie 1944 de către extremiștii maghiari, Garda de Fier de acolo, care câteva luni au făcut ravagii, au omorât În dreapta și-n stânga, foarte mulți evrei au fost uciși, au fost duși la Dunăre, dezbrăcați În pielea goală și Împușcați acolo, În apă -au fost mii de victime. M-am dus la această mătușă, care nu m-a recunoscut, că eram Într-o uniformă americană. În sfârșit, cu greu m-a recunoscut, m-a invitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
asta se pierde; dar dacă eu și așa sunt Însărcinată și mă duc dincolo, să iau pruncul de la ea. A venit altul, a smuls pruncul de la mine și l-a pus pe șine. Când am văzut, Doamne! Și copilul era dezbrăcat, că În vagon era foarte mare căldură, și mi se pare că mama copilului l-a dezbrăcat. Cum să pui copilul pe șine? Am luat-o pe mama la braț, am căutat-o pe sora mea, dar n-am găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de la ea. A venit altul, a smuls pruncul de la mine și l-a pus pe șine. Când am văzut, Doamne! Și copilul era dezbrăcat, că În vagon era foarte mare căldură, și mi se pare că mama copilului l-a dezbrăcat. Cum să pui copilul pe șine? Am luat-o pe mama la braț, am căutat-o pe sora mea, dar n-am găsit-o niciunde. Am ajuns la Mengele. Nici acum nu Îmi vine să cred. Eram la braț cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de drepți ore Întregi. La un moment dat s-a auzit că a sosit Mengele și a Început selectarea, cu primele blocuri. Când a ajuns la al treilea sau al doilea bloc de la baraca respectivă, s-a ordonat dezbrăcarea. Așa dezbrăcați goi-pușcă, În poziție de drepți, l-am „așteptat” pe Mengele să ajungă la baraca noastră. Deținuții au format o coloană pe 5 rânduri, iar În fiecare rând erau În jur de 150-200 de inși. Așa s-a Întâmplat și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să decurgă fără probleme. Celor sortiți pentru camerele de gazare li s-a spus că primul lucru după zilele petrecute În vagoane este să facă o baie. Grupul respectiv a fost dus În vestiarul „băii”. Au fost rugați să se dezbrace, să pună hainele pe cuiere și să nu uite nimeni numărul cuierului, ca să-și găsească haina după baie. Lumea s-a dezbrăcat, a fost introdusă În „baie”. Ușile au fost zăvorâte și din dușuri, așezate la Înălțimi considerabile, În loc de apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este să facă o baie. Grupul respectiv a fost dus În vestiarul „băii”. Au fost rugați să se dezbrace, să pună hainele pe cuiere și să nu uite nimeni numărul cuierului, ca să-și găsească haina după baie. Lumea s-a dezbrăcat, a fost introdusă În „baie”. Ușile au fost zăvorâte și din dușuri, așezate la Înălțimi considerabile, În loc de apă a țâșnit gazul mortal. Cu totul altfel s-a petrecut cu cei care, după sosire, au ajuns În lagăr și au primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să plec din Auschwitz-Birkenau și m-am prezentat la un comando de muncă, oriunde, numai să scap din acest loc plin de suferințe și amintiri Îngrozitoare. Am fost admis și, Înainte de transport, conform obiceiului, eram duși la baie. Ne-am dezbrăcat, veșmintele le-am lăsat În vestiar. Hainele scoase de pe noi erau duse la etuvele de deparazitare - cu toții eram plini de păduchi. Răvașul, scrisorica, mare cât o jumătate de palmă, am băgat-o În gură. Nu m-am așteptat ca În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat, În lagărul de muncă apare scarlatina. Comandantul lagărului era un polonez - deținut. Deci apare scarlatina În baracă. Era nenorocire, că eu nu avusesem scarlatină și nu eram imun. Neamțul ne controla de două ori pe zi. Trebuia să te dezbraci până la brâu. Dacă aveai pete te scotea. Erau duși cu mașina - credeam că-i duce la spital, dar, de fapt erau lichidați. Nu mai ieșeam nici afară, eram ținuți În baracă zi și noapte, tot timpul. Eram În carantină. Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
stat În lagărul D? - O lună și ceva. Atunci am auzit de tata, de la cei pe care i-am mai găsit acolo, evrei din Târgu-Mureș. Au Început selecțiile. Eu Îmi amintesc de trei selecții. În Zigeunerlager, cu Mengele. Venea, te dezbrăcai și se făcea selecția: care nu mai era bun de muncă, după considerentele lor... Eu, care eram mic, nu eram bun de muncă. De aia am și rămas acolo - până În ianuarie, când au evacuat lagărul. Și atunci au Început selecțiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noaptea - a doua zi m-au luat: „Spune, toată viața ta o știm”, zicea un consilier (era un titlu al lor, consilier juridic al Siguranței). Înconjurat de bătăuși, nici nu a vrut să audă că n-am făcut: m-au dezbrăcat de pantofi, mi-au băgat un par pe sub picioare și, cu tălpile În sus, a Început bătaia - aveau vână de bou... Ei, am zis eu că nu am să țip, dar am țipat și am leșinat. Asta a fost prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când am sosit, m-am dus la baie. Acolo era apa. - Unde era baia În lagăr? - Cam În fundul lagărului. Nu la intrarea principală. - Și ați străbătut Întregul lagăr? - Sigur că da. Și În fața băii era o curticică, unde ne-au dezbrăcat În pielea goală. În noiembrie. Am stat acolo vreo două ore. Goi. Și atunci ne-am frecat unul de altul, am stat cu spatele unul la altul, am făcut un grup din ăsta..., că bătea vântul. Eram tineri. Am scăpat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Noroc că nu am stat decât două nopți. După aceea ne-au dus iar la baie, și acolo ne-au băgat În aceste blocuri. Din păcate s-au dărâmat... În orice caz, aici am primit o Îmbrăcăminte ceva mai bună. Dezbrăcați, ne-au dat cu un dezinfectant, o unsoare contra scabiei și, aveai - nu aveai râie, trebuia să te ungi Împotriva scabiei (râde). Pe urmă Îți dădeau o pijama... Ne-au tuns, sigur. Acolo nu mai erau păduchi decât foarte rar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
general beau apă din reflex, că cine știe dacă... Dacă nu ai apă, dacă nu ai mâncare, dacă ești plin de păduchi, dacă ți-e frig tot timpul, dacă nu poți să mergi, că nu ai cu ce, dacă ești dezbrăcat... mai trebuie altceva? Au făcut cardită reumatică, de era să o pățesc. Am și acum o boală de inimă care de acolo se trage... - Ce v-a ajutat să supraviețuiți, spre deosebire de alții, care au murit acolo? - Aș mai spune ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și am ajuns la un lagăr, Feldafing, care lua numele celei mai apropiate localități - dar nu era În localitate... - Dacă am putea reveni la Dachau, această tundere era... - În barăci... În barăcile pe care scria: „Frizerie”. - De acolo ați plecat dezbrăcați la duș? - Goi la duș și goi Într-o altă baracă, așteptarea hainelor. - Cum arăta lagărul Dachau? Dachau era foarte mare. Știu pentru că l-am vizitat de două ori după război. Acum trei ani am fost ultima dată. Era un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost dați jos jandarmii, iar În locul lor au venit nemții. Au fost dați jos feroviarii maghiari și au intrat feroviarii nemți. Și atunci am auzit o conversație Între trei feroviari maghiari: „Pe ăștia Îi duc undeva În Polonia, unde-i dezbracă În pielea goală, rămân numai bocancii și pe urmă nu știm ce fac cu ei...”. Și atunci am zis: „Domnule, dacă găsesc ăștia ceasul ăsta, măcar să nu-mi ia ceasul”. Am aruncat ceasul afară din tren. Pe gemulețul ăla mic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Aici nu te Întâlneai, ca deținut, cu SS-istul decât atunci când te descărca și te selecta la prima selecție și În fiecare dimineață, când se făcea apelul. - Ce impresie v-a lăsat prima zi? - Înfiorător a fost când te-au dezbrăcat În pielea goală și ți-au dat haine de deținut. Ăsta a fost un prim pumn. Al doilea - când ai văzut că nu poți să-ți mai vezi familia; decât pe taică-tău, dacă, Întâmplător, a rămas cu tine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să fie mecanici. O chestie, În paranteză fie spus, foarte interesantă... Cum verificau nemții, În cinci secunde, dacă ești sau nu mecanic. Îți poți imagina o metodă ca să verifici un om pe care nu l-ai văzut niciodată, care este dezbrăcat, În câteva secunde, să zicem trei sau cinci secunde, dacă este sau nu mecanic? Nemții au găsit o metodă extraordinar de simplă. Un subofițer avea În mână un șubler. Și Îți spunea să măsori grosimea degetului mare. Dacă vedea că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]