6,113 matches
-
UNDEVA, AȘA CUM LE MERGEA FAIMA FĂURITORILOR DE ARME CĂ SÎNT CAPABILI S-O FACĂ. DAR ÎN LOC SĂ SE ȚINĂ DE O PARTE, SE ÎNTORSESE. ÎN MOD DEMENȚIAL, REVENISE ȘI SE LĂSASE PRINS DE FĂURITORII DE ARME. ÎN CELE DIN URMĂ ÎNTREBĂ DISPERATĂ: \ ȘI CE S-A ÎNTÎMPLAT CU SECȚIUNEA ACEEA DIN PERETE? \ A ARS COMPLET DUPĂ CE PRINȚUL HEDROCK L-A AVERTIZAT PE CONSILIERUL ARSENALELOR, PETER CADRON, CARE-I CONDUCEA PE ATACATORI. SE ÎNTOARSE CĂTRE PRINȚUL DEL CURTIN: PRINȚE, POATE CĂ DUMNEATA IZBUTEȘTI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
minte că iar prinde bine fără să se fi gândit că săraca femeie nu avea cu ce să ajungă acasă și că acei bani i-a câștigat cu greu deoarece lucra în agricultură. Păgubita făcându-i-se milă de tânăra disperată a iertat-o, dar n-am iertat-o eu deoarece ea vroia mijloace mai ușoare de-a câștiga existența, având un salariu, nu avea scuze să-i ia ultimii bani la o sărmană. I-am făcut dosar penal, fiind condamnată
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
al carnagiului, Ernie Pike pune în discuție stereo tipul și simțul comun. Dușmanii nu sunt ceea ce par a fi, iar curajul este, adeseori, o chestiune de solidaritate și de perspectivă. Sacrificiul nu se naște în numele cuvintelor mari, ci traduce efortul, disperat, de-a fi alături de camarazii tăi atunci când aceștia au nevoie de tine. Istoria este așezată de Pike între oglinzi paralele și nimic nu scapă neexaminat de lentila morală măritoare. Între cei ce au învins și cei care au pierdut, linia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este Pratt, nici îndurare și nici speranță. Gringo Vargas și Corisco trăiesc, în egală măsură, cu gândul la moartea care nu va întârzia să apară - o moarte violentă și murdară, o moarte care nu face decât să întrețină flacăra revoluției disperate și brutale. La macumba du gringo este o tragedie tropicală a răz bunării. Spectrul lui Gringo Vargas revine în lumea celor vii pentru a căuta răzbunarea tovarășilor săi morți. Trădătorul vinovat de masacrarea revoluționarilor este o ființă care pare desprinsă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cere redată contextului de inflamare revoluționară și antiamericană : rasa străină ce devastează orașul și America de Sud este avatarul sângeros al unei dominații ce vlăguiește această parte de lume. Fulgii ucigași sunt un alt nume al continuei dominații exercitate asupra spațiului latino-american. Disperată, rezistența căreia i se alatură Salvo este cu atât mai eroică cu cât se îndreaptă împotriva unor inamici invizibili și coalizați cu lașitatea capitulardă a marilor puteri. Rasa vorace de marțieni a lui Breccia și Oesterheld distruge și reduce la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a cărui soartă nu se mai știa nimic. Undeva în adâncurile pământurilor care nu se supuse seră niciodată europenilor, se aflau cei care, luptând, refuzau să accepte domnnia președintelui-mareșal. Ca și acei picaros comandați de Alcazar, lupta lor era una disperată. Ajutorul Borduriei (a cărei stemă Tintin o recunoștea, reamintindu-și de aventurile sale trecute) sosise la timp. Răsfoind ziarele, Tintin nu-și putu reprima o tresărire. Într-una dintre fotografii, un chip familiar, cu mustăți tăiate după moda borduriană, îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dat să reîntâlnească umbrele trecutului de care nu se putea despărți. Într-o dimineață, pe cerul fără nori se desenaseră siluetele escadrilei de avioane republicane. Iată-i pe oamenii lui Malraux, strigau toți, cu acel entuziasm pe care doar speranța disperată îl poate hrăni. Pe Malraux, Corto îl descoperise în China, acolo unde amândoi scăpaseră cu viață din masacrele naționaliste și iată că sus, pe cer, Malraux își împlinea visul pe care i-l mărturisise lui Corto într una din serile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dincolo de propriile forțe, nu se va putea lua în considerație doar inima; judecata trebuie lăsată lui Dumnezeu. În fața unor astfel de destine, cu adevărat trebuie luat în serios acel „noi” din rugăciune, și să implorăm de la Dumnezeu, pentru necunoscuți și disperați, ajutorul de care au nevoie, ca ei să reușească să înfrunte încercările fără cale de ieșire, și să nu-și piardă încrederea în Dumnezeu. Desigur, putem adăuga rugăciunii respective din Tatăl Nostru: „Călăuzește-ne în ispită, pentru ca prin ea să
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
din sărite pe tata și eram foarte încîntat de eficacitatea mea. Aș spune chiar că într-o privință, pe care șovăi s-o judec, am înțeles de mic acest termen la modă în secolul nostru. Cu cât tata era mai disperat, cu atât însemna că eu eram mai eficient. Îmi măsuram succesul în reacțiile lui. Când turba și strângea pumnii, mă simțeam foarte aproape de victorie, adică de momentul când nu se mai putea stăpâni și începea să urle. Cine știe? Poate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă pedepsească. Mă uitam atunci în ochii lui cu dușmănie și ziceam: Da, mai fac". Îl sileam să mă bată din nou, în timp ce eu, ca să nu izbucnesc în lacrimi, îmi înfigeam dinții până la sânge în degete. "Te omor, striga tata disperat, te omor." Îl înfruntam: "Asta și vreau. Ca să intri la pușcărie". El mă privea lung și aproape mă înduioșa furia lui neputincioasă. Se congestiona la față, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mai zică nimic. Pățania lui Dinu a avut un efect ciudat asupra mea; mi-a insuflat o vitejie dementă. Vroiam acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un provocator, l-am poftit să nu mă împingă în păcat. Mai târziu mi-a părut rău. Directorul a ieșit la pensie și în locul lui a venit o brută căreia nu i-a plăcut mutra mea, deși am făcut eforturi disperate să-i intru în voie. De data aceasta a trebuit să-mi vâr bine în cap că și directorul și gardienii, care și-au schimbat dintr-o dată atitudinea față de mine, reprezentau în fața mea legea. Chiar când mă înjurau, mă înjurau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am ascuns într-o căpiță de fân. Cuibărit în ea, m-am liniștit și chiar am început să mă simt bine. Fânul mirosea puternic, mă amețea, mă făcea să mă doară plăcut capul. Deodată am auzit-o pe mama strigând disperată: "Daniel, Daniel, unde ești?" N-am vrut să-i răspund. Nu vroiam să mă scoată de-acolo. M-ar fi luat de mână și m-ar fi dus lângă bunicul mort și nu doream să-i văd din nou buzele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe mine să-l sărut pe bunicul și mi s-a făcut frică și scârbă. Pentru nimic în lume nu vroiam să mă ducă înapoi în casă. M-am ghemuit în fân și am tăcut mâlc. Mama mă striga din ce în ce mai disperată, cu spaima că mă pierdusem: "Daniel, Daniel unde ești?" Și a început să plângă. Dar nici plânsul ei nu m-a înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a mai vrut să se culce cu dulgherul, părăsindu-l, încît destinul se arăta dispus să se îndrepte spre un sfârșit care iartă totul. Numai că băiatul a dispărut după un timp, iar fata n-a rezistat și acestui șoc; disperată, dezorientată, scârbită, a ajuns curând o depravată. Un student i-ar fi dat atunci, în glumă, la un chef, porecla "Mefista", pentru că, zicea el, Mefista le propunea tuturor bărbaților care-i plăceau cât de cât un tîrg: să-i vândă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îndrăznesc mai mult fiindcă toată viața mă pregătise parcă anume să joc acest rol. Laura îmi povestise o întîmplare care fusese plină de învățăminte pentru ea: Am avut un profesor de matematici acrit de meseria lui. Era bolnav sau, poate, disperat. Fapt este că ne-a ținut niște cursuri deslînate din care nimeni n-a priceput nimic. Când s-a apropiat teza, am intrat cu toții în panică. Ne-am dat seama că nu știam nici măcar de unde până unde să învățăm din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătîndu-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același loc, fără să schițeze nici un gest. În cele din urmă noroiul l-a înghițit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și că vor fi cruțați, ei și familiile lor. În consecință, nu se simțeau încă obligați la nimic. Ciuma nu era pentru ei decât o vizitatoare dezagreabilă care într-o zi avea să plece așa cum venise. Erau speriați, dar nu disperați, și nu sosise încă momentul în care ciuma să le apară ca forma însăși a vieții lor și în care aveau să uite existența pe care putuseră s-o ducă până la ea. Pe scurt, trăiau așteptând. În privința religiei, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-un fel sechestrați sub un cer în care vara începea să-i frigă, simțeau lămurit că această recluziune le amenința întreaga lor viață și, la căderea serii, energia pe care o regăseau o dată cu răcoarea îi împingea uneori la acte disperate. Mai întâi, fie că era sau nu efectul unei coincidențe, tocmai din această duminică a început să domnească în orașul nostru un fel de frică destul de generală și destul de adâncă pentru ca să putem bănui că într-adevăr concetățenii noștri începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sunt prea departe." ȘI EXACT CEEA CE MAI RĂMÂNE DE EVOCAT ÎNAINTE DE A AJUNGE LA PUNCTUL MAXIM AL CIUMEI, ÎN TIMP CE FLAGELUL ÎȘI ADUNA TOATE PUTERILE PENTRU A LE ARUNCA ASUPRA ORAȘULUI ȘI A PUNE DEFINITIV STĂPÂNIRE PE EL, SUNT LUNGILE SFORȚĂRI DISPERATE ȘI MONOTONE PE CARE ULTIMII INȘI, CA DE PILDĂ RAMBERT, LE FĂCEAU PENTRU A-ȘI REGĂSI FERICIREA ȘI PENTRU A SUSTRAGE CIUMEI ACEASTĂ PARTE A EULUI LOR PE CARE O APĂRAU ÎMPOTRIVA ORICĂREI ATINGERI. ACESTA ERA MODUL LOR DE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din fericire, ea nu s-a mai extins ulterior, fiindcă se poate imagina că în acest caz ingeniozitatea funcționarilor noștri, dispozițiile prefecturii și chiar capacitatea de absorbție a cuptorului ar fi fost depășite. Rieux știa că fuseseră prevăzute atunci soluții disperate, ca de pildă zvârlirea cadavrelor în mare, și își închipuia lesne spuma lor monstruoasă pe apa albastră, el știa de asemenea că dacă statisticile ar fi continuat să urce, orice organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ziua în care a venit să-l anunțe pe doctor că serul era gata și după ce hotărâseră să facă prima încercare asupra băiețelului domnului Othon, pe care tocmai îl aduseseră la spital și al cărui caz îi părea lui Rieux disperat, în timp ce acesta îi comunica bătrânului său prieten ultimele cifre statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru toată lumea și că era drept să i se supună. Cât despre copil, el a fost transportat la spitalul auxiliar într-o veche sală de clasă în care fuseseră instalate zece paturi. Cam după douăzeci de ceasuri, Rieux a considerat disperat cazul său. Micul trup se lăsa devorat de infecție fără nici o reacție. Foarte mici ganglioni dureroși, dar abia formați, blocau articulațiile membrelor sale fragile. Era dinainte învins. De aceea a avut Rieux ideea să încerce pe el serul lui Castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]