KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în intensitate.): Măi, a dracului! GRUBI (În culmea fericirii.): S-a putut. Vezi că s-a putut? BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Căzut în nostalgie.): Frumos mai cântă asta, dom’le! BRUNO (Oftând.): Ah, și când te gândești... GRUBI (Aproape plângând, dând roată în jurul gropii, printre gunoaie.): Să vezi ce-o să fie! Să vezi... (Plângând la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-o să se-ntâmple... Hi-hu! Sunt un prost! BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu e bine! Nu e bine! Am sărit peste atâtea... MAJORDOMUL: Lasă... BRUNO: Restul sunt detalii, firimituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MAJORDOMUL: Grubi! Mă auzi? GRUBI (De sus, îndârjit.): Las’ că mai auziți voi de mine! (Plasatoarele, mașiniștii, sufleorul, decoratorii, ceilalți oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în jurul gropii.) — Ce se-ntâmplă? — Ce vrea? — L-ați anunțat pe dom’ director? — O să cadă! — Ce naiba, dom’ne, doar pân-acu’ a mers destul de bine... — Tu-ți amintești că el a mai stat o dată, la odihnă, la Bușteni, cu nervii? — Uiii! Cade! Cade! — Unde-i șefu’ contabil? — Dă-l jos d-acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
De sus, îndârjit.): Las’ că mai auziți voi de mine! (Plasatoarele, mașiniștii, sufleorul, decoratorii, ceilalți oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în jurul gropii.) — Ce se-ntâmplă? — Ce vrea? — L-ați anunțat pe dom’ director? — O să cadă! — Ce naiba, dom’ne, doar pân-acu’ a mers destul de bine... — Tu-ți amintești că el a mai stat o dată, la odihnă, la Bușteni, cu nervii? — Uiii! Cade! Cade! — Unde-i șefu’ contabil? — Dă-l jos d-acolo, careva! N-are nimeni atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cine nu vrei și lași pe altul, care e mai bun, să aștepte... Ehe... Noi, de pildă, la început, n-am vrut să jucăm piesa asta: Vreau să spun... n-am înțeles nimic din ea și i-am spus directorului „dom’le, noi n-o jucăm!”... Uiii! Ce s-a supărat! Ne-a spus „știți voi a cui e piesa asta, mă!”... Și ne-a spus la ureche, la fiecare pe rând, a cui e piesa... Și atunci am jucat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și ieri! BĂTRÎNUL CU BASTON: Atunci precis e angajat. Dac-a cântat și ieri atunci precis e plătit și angajat și e clar. DOAMNA CU VOAL: Cine să te-angajeze pentru chestii din astea, să-ți poarte grija? Nu e, dom’le, e de capul lui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dar lume, lume era? DOAMNA CU VOAL: Ca și azi. BĂRBATUL CU ZIARUL: Și ce-au făcut? A făcut careva ceva? DOAMNA CU VOAL: Nu, pentru că v-am spus, ieri a cântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

glasul că să-l lase naibii în pace de boșorog cretin. Și-o apucase singur către casă. Boșorogul, după el. ─ Stai mă omule, stai oleacă! Ce să stau? Stai mă c-ai să te-mpiedici și-o să cazi! Nu caz dom’le! Ia pleacă d-aici! ─ Auleo, stai binișor. Ia, sprijină pomu’ ăsta. ─ Mata știi care-i lucrul ăl mai mare pă lumea asta? Știi matale? Hai, așa, zi, care-i? Costache Popa oftase ușurat. ─ Iubirea, nene! Iu-bi-rea! I-auzi! Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Supuse și muncitoare, femeile au făcut în sfârșit curat. Pe la patru fără un sfert, domnul ministru, care nu a uitat cum să vorbească cu poporul, le-a trimis cu covorul roșu, să-l întindă pe scări și până... Până unde, dom’ ministru? întreabă Nuța, care musai să știe întotdeauna la milimetru până unde trebuie săpat, măturat sau dat cu var. ─ Ei, până unde, zice Zenovia. Până colea, unde opresc mașinile, ce tot întrebi atâta? Cea de-a treia nu zice nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
echilibrul și să cadă cu capul în poala asistentei, al cărei păr vopsit vermillion strălucește pe fundalul cenușiu-spălăcit al holului ca mașina de pompieri nr. 5 dintr-o binecunoscută poezie inspirată de orașul New York. Alarma se pornește și ea. ─ Bine dom’le, da’ nu ți-e rușine? Da’ chiar așa? Da’ ce-ai vrea, să stea doamna doctor după tine? Nu vezi că ești pulbere? Așa se vine la doctor? În halul ăsta? Nu ți-e rușine de lume? Ia stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când te-apucă! Câtă nesimțire! Nu se poate măi frate așa ceva! Toți pacienții cad de acord că singurul loc unde tusea e îngăduită e mai încolo, pe culoar, spre capătul celălalt, unde-i laboratorul de analize. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
drum, da? O tăcere suspectă s-a lăsat în maxi taxi. O întrerupe un bărbat așezat pe unul din scaunele din față. ─ Cum adică să te recolteze, cucoană? Da’ ce, ești căpșună?! Auzi la ea, s-o recolteze! ─ Ce-ai dom’le cu mine? Ce-ți pasă dumitale ce vorbesc eu la telefon? zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică s-o recolteze din drum! Cum vorbești așa?! Da’ ce, suntem pe câmp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest atât de frumos din partea partidului și a conducătorului nostru mult iubit și stimat, domnul secretar general. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
tot o mai prelucrăm, chiar i-am zis așa, mai popular, că mă enervasem și eu, ce atâta opoziție, că, la urma urmelor, tot oase de creștin sunt. Tot de la suferință vine. Cum ați indicat și dumneavoastră. - Și ce vrea dom’le de-o ține friptă așa? - Zice că lipsește tija. Domnul... unchiul lui, zicea că avea o tijă în umărul drept. Îl bătuse opoziția în treijdoi, când a fost cu furtul urnelor, a scris și la gazete atunci, au vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce e făcută? Și omul nu e tot din mormântul lutului în care l-a îngropat?! Doar le cânți matale zi de zi la toți chestia asta. - Nu vorbiți cu păcat, dom’ maior. E datoria familiei să... - Ce datorie, bre, ce datorie? Are toate oasele? Are dinții? A avut și păr? Ce mai vrea? Să zică mersi că a venit dispoziția asta să-i dăm la familii și să-i reînhumăm, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Să semneze de primire și să mă descarc și eu. Și plecați și voi să-i faceți pogrijania. Așteaptă ăia la țară. Le-ngheață coliva ălora la cimitir, se consumă țuica și vinul, tot așteptând să vină pachetul. - Nu pot, dom’ Goncea. Nu pot, crede-mă. Dacă refuză, nu pot să-l conving să ia pe un altul. Sunt oseminte, doar, nu... E vorba de un om, suflet drept chemat la Domnul. Nu-i creștinește să... Goncea se așeză la biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi că inginerașu ăsta mai făcea fițele astea de le face acu’, cu tija și ghiventu’ care cică e lipsă de la inventar?! - Dom’ Afinoghiu nu i-a fost șef răposatului. Dom’ Băcănel era din partidul ălalalt. Erau la opziție la partide, pe vremea aia! S-au și bătut de câteva ori, la București. S-au contrat și aici, când a venit regele Carol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi că inginerașu ăsta mai făcea fițele astea de le face acu’, cu tija și ghiventu’ care cică e lipsă de la inventar?! - Dom’ Afinoghiu nu i-a fost șef răposatului. Dom’ Băcănel era din partidul ălalalt. Erau la opziție la partide, pe vremea aia! S-au și bătut de câteva ori, la București. S-au contrat și aici, când a venit regele Carol al doilea și a inaugurat silozul de tutun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
că se pricepea la chestii de-astea de popmpă și defilare. S-o fi și filmat, că aveau și tehnică. Da’ știa careva cine-i în sicriu? L-a văzut careva la ochi pă eroul ăsta de trecu? - Era necunoscut, dom’le! - Păi vezi? Da de unde știu io că ăla din ambalaj era erou? Poate nu știi că când a fost să se pornească toată ceremonia l-a ales la nimereală din porcoiul de oase sau ce-o fi fost acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
orfanul de tată căzut la datorie: „Ăsta-i tata.“ Sanchi, tată. Vrajă și propagandă de-a burghezimii. Specialiști la prosteala și derutarea poporului, ce să zic! - Era un simbol. Eroismul nepieritor al neamului. Cum scrie și la cărțile de istorie, dom’ maior. De-aia i-a și spus necunoscut. Să țină toți românii minte, ca un exemplu. - Întrebarea-i, a fost sau nu erou? Pă bune. Dacă l-a împușcat la nimereală? Dacă el tocmai vroia să defecheze la inamic? Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cafea, ciocolată, unt. Propagandă și la nemți, altfel nu se putea, dacă vroia să câștige războiul. Da’ uite că nu l-a câștigat, că noi am fost mai eroi și mai tare la patriotism și propagandă. - Nu vorbiți în deșert, dom Goncea. Era ceva înălțător, nepomenitor de răscolitor, doar cântări de slavă și de biruință s-a înălțat când a trecut trenul cu Eroul prin gară la Buzău. Simbolul neamului nostru mult încercat. Chezășluirea patriotismului care a făcut România Mare! Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
acasă. Nu putem face așa ceva. Ar fi un păcat prea mare. Memoria răposatului, pentru care a suferit atâtea în viață, totuși... - Păcat de cine? țipă dintr-o dată Goncea. Păcat de niște oase? Păcat de-un pumn de ciolane? Așa judeci dom’le bunăvoința noastră? Păcat zici?! I-auzi părințele, cine zice de păcat. Da’ nu-mi zici și ce-a făcut unchiul ăsta de-al lu’ mătăluță? Ce-a făcut domnul ăla de stă acuma în săculeț și așteaptă cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
maiorului. Goncea se înroșise. Căscase gura trăgând puternic aer. - Nu vă enervați, încercă să zâmbească vinovat inginerul. Mai putem aștepta. Cum am stat atâția ani fără unchiul, mai putem aștepta, până-l găsesc. Zău, nu vă enervați. - Ce să găsească dom’le. Nu ți-am spus? Gata! Lichidarea! S-a terminat cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
duminica, chestia asta. Noroc că e lumea calmă la noi și nu e cu misticismele și urmează documentele. Mai vrei să-ți spun părinte și altele pă care le știm de la istorie? Toate cum s-au adunat? - Cum se poate, dom’Goncea, se trase părintele speriat. Doar a fost anchetă, s-a stabilit că nu am participat la lămurirea pentru colectivă, nici cu vorba, nici cu fapta. Tovarășa Rela știe cum a fost situația. Doar dumneaei m-a scăpat. Ce americani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
intelectuali grupați în jurul sucursalei bucureștene din Sectorul de Mijloc a prosperei firme de privăți ecologice „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Jani avea un Trabant verzuliu. Fărmăcata apropape că-i azvârli fata leșinată în brațe. - Du-o, dom’ Cărămidă, pă viața mea, sări și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o. Ce mai fac? Goncea o trase de șorț: - Nu mai faci nimic, fă. Ești liberă și faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e ocupat acuma? Nu vezi că are musafiri?! Afinoghiu îi făcu semn că așa-i, poate să plece, nu mai avea nimic de făcut. - Da io mâine nu viu, chicoti femeiușca. Că mâine e sfântul Miai și Gavrilă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]