KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se uite la curtea înverzită. își vedea prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din urmă, își auzea cu groază tatăl venind, tram-tram, pe scări, cărîndu-și bicicleta. De obicei, Thaw îi alerga în întîmpinare. Acum o auzi pe maică-sa cum deschide ușa, apoi un murmur de voci consipirative, apoi pașii apropiindu-se de dormitor și maică-sa șoptind: „Nu-l lovi prea tare“. Domnul Thaw intra cu o privire severă și spunea: — Duncan, iar te-ai purtat urît cu mama ta! Ea se dă peste cap să facă mîncare bună și tu n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
bolnav, observă doamna Thaw. Unde te doare? — Peste tot. — Și cum te doare? — Nu știu, dar mîine nu mă duc la școală. — Ocupă-te tu, Duncan, îi zise doamna Thaw soțului ei. Mă depășește. Domnul Thaw își luă fiul în dormitor și-i spuse: — Duncan, tu ne ascunzi ceva. Thaw începu să plîngă și-i povesti despre ce e vorba. Taică-său îl strînse la piept și-l întrebă: — E mai mare decît tine? — Da. îCeea ce nu era adevărat.) — Mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
canal; acum era un labirint imens și întunecat prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să găsești ieșirea. Apartamentul lor era rece și în dezordine. în perioada războiului fusese închiriat unor străini, iar așternuturile și bibelourile fuseseră încuiate în dormitorul din spate. în timp ce mama și tatăl lui despachetau și schimbau lenjeria, el își trecu în revistă vechile cărți, găsindu-le plicticoase și copilărești. — Cît o să treacă pînă o să revenim la normal? își întrebă el mama. — Ce înțelegi prin normal? — Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
doar pe baza priceperii mele. Dar uită-te ce fac acum. Te-ai gîndit ce vrei să faci? Thaw medită. înainte dorise să se facă rege, magician, explorator, arheolog, astronom, inventator și pilot de nave cosmice. Recent, în timp ce mîzgălea în dormitorul din spate, se gîndise să scrie povestiri sau să picteze. — Doctor, spuse el ezitînd. — Doctor! Da, asta-i o treabă bună. Un doctor își dă viața să-i ajute pe ceilalți. Un doctor este și o să fie mereu respectat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prim pas. Ești bun la engleză și cunoștințe generale, dar nu stai bine la aritmetică, așa că trebuie să te ocupi exclusiv de aritmetică. Domnul Thaw își bătu fiul pe spate. Apucă-te de treabă! adăugă el. Thaw se duse în dormitorul lui, închise ușa, se trînti pe pat și începu să plîngă. Viitorul pe care tatăl lui i-l sugera i se părea total respingător. Școala Secundară Whitehill era o clădire înaltă și mohorîtă din gresie roșie, cu un teren de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
americane. Nu le cumpăra niciodată și avea curajul să se uite la copertele lor ademenitoare doar cînd în librărie erau alte lucruri pe care se putea preface că le studiază, dar uneori împrumuta cîte una de la școală și, în intimitatea dormitorului din spate, copia pozele cu oameni biciuiți și însemnați cu fierul roșu. Pozele le ținea între paginile cărții lui Carlyle, Revoluția franceză, pe care nimeni altcineva nu o deschidea. într-o seară, îngenunche lîngă pat cu pozele întinse în fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o puteau cunoaște fără s-o influențeze. Nimic din ce citise mai tîrziu nu stabilea o legătură inevitabilă între iubire, sex și naștere, așa că nu-i trecuse prin minte că ar exista. Sexul îl descoperise cînd stătuse ghemuit pe podeaua dormitorului. Era atît de dezgustător, că trebuia să i te dedai în secret și să nu scoți o vorbă față de alții. Se hrănea din vise crude, ajungea la apogeau printr-un jet de gelatină care-l lăsa slăbit și singur. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să spună „Revino-ți!“. — Are una din crizele lui de șuierat, dar are pastile pentru asta. — Ei bine, cred că trebuie să se ducă la culcare imediat ce ajungem la hotel. La hotel, domnișoara Maclaglan îl conduse la etaj, într-un dormitor mic, curat și cu tapet floral. Se dezbrăcă încet, scoțîndu-și un pantof și uitîndu-se apoi zece minute pe fereastră, amînînd din clipă în clipă efortul de a-l scoate pe următorul. Afară era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vorbele lui nu transmiseseră sensul dorit de el. Mai făcu o încercare. — Bărbații sînt niște plăcinte care se coc și se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Babe băgăcioase, zise Ruth. — Sînt bine intenționate, spuse domnul Thaw tolerant. Numai că nu știu să se exprime cum trebuie. Doamna Thaw a venit acasă cu o ambulanță și a fost culcată și bine învelită într-un pat mare din dormitorul din față. Avea voie să stea seara lîngă foc, și curînd se întremă, așa că cei doi copii începură să se certe cu ea fără să se simtă vinovați. Thaw aduse acasă desenele terminate ale Cărții lui Iona. Le luă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se așteptase toată viața să-l audă din nou. Două zile după aceea, cînd Thaw și Ruth se întoarseră de la școală, ușa le fu deschisă de domnul Thaw. — Mama voastră dorește să vă spună ceva, spuse domnul Thaw. Intrară în dormitor. Domnul Thaw rămase în ușă, urmărindu-i. Patul fusese mutat la geam, pentru ca doamna Thaw să se poată uita pe stradă, iar ea stătea cu fața îndreptată spre ei și li se adresă timid: — Ruth, Duncan, cred că foarte curînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
dimineții de sîmbătă. Cu o noapte înainte, doamna Gilchrist de la parter și doamna Wishaw din apartamentul de vizavi au stat în living, așteptînd, și nu s-au clintit cînd Thaw s-a dus la culcare. Domnul Thaw a rămas în dormitor, ținîndu-și nevasta de mînă. Cînd s-a trezit Thaw, lumina se filtra printre perdele și vecinele plecaseră; atunci a știut că mama lui a murit. S-a dat jos din pat, s-a îmbrăcat, a mîncat un castron de fulgi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de artă, iar materialului îi lipsea integritatea bronzului sau lutului. Atinse fruntea cu vîrful degetului și simți os rece sub piele rece. Această aglomerare de țesuturi moarte nu era fața mamei lui. Nu era fața nimănui. în zilele de dinaintea înmormîntării, dormitorul s-a împregnat de un miros mucegăit-dulceag, care s-a răspîndint și în alte locuri ale casei. Au pus sub sicriu purificatoare de aer, din acelea de prin toalete, dar nu s-a schimbat mai nimic. Marți, preotul de la biserica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spună o anecdotă despre el. A fost bine primită. După aceea s-a întors împreună cu tatăl lui în mașina cuiva. Acum ploua tare. Se gîndi ce plăcut ar fi cînd o să se întoarcă acasă, să se așeze lîngă focul din dormitor și să bea ceai cu maică-sa, apoi își aminti că era imposibil. Domnul Thaw a dorit ca cenușa nevestei lui să fie împrăștiată pe un deal care dădea spre lacul Lomond, acolo pe unde se plimbau în zilele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sau dumneata viitorul lui Duncan“. Așa că am telefonat la școala de artă și le-am spus că-ți dau voie să te înscrii. — Mulțumesc, a zis Thaw, și plecă din cameră. Peste o clipă, domnul Thaw intră la el, în dormitorul din față, și-l găsi îngenuncheat lîngă pat cu fața vîrîtă în cuvertură. Gemete reținute veneau dinspre fața lui înfofolită, iar spatele i se zgîlțîia spasmodic. Ce s-a întîmplat, Duncan? întrebă domnul Thaw contrariat. Nu vrei să mergi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
brînză pe o felie de pîine de secară și zise: Asta n-o înțeleg. Capul Rimei se agită printre valurile de păr blond risipite pe pernă. Fără să-și deschidă ochii, murmură: — Continuă povestea. CARTEA A DOUA CAPITOLUL 21. Copacul Dormitorul din față era plin de praf, perdelele murdare, cărțile și hîrtiile erau puse peste pieptenii din baga și cutiile cu agrafe de pe măsuța de toaletă. Pe peretele de lîngă pat era prinsă o fotografie cu ramă neagră a fostului rege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se jucau pe stradă. După o vreme, o auzi pe Ruth ducîndu-se la toaletă, robinetele curgînd și apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se jucau pe stradă. După o vreme, o auzi pe Ruth ducîndu-se la toaletă, robinetele curgînd și apa trasă. Ea privi în dormitor o clipă și zise suspinînd: — Duncan, m-ai lovit. Nici nu știi cît de tare m-ai lovit. — îmi pare rău, spuse el cu răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
răceală. El nu se putea gîndi decît la pata cenușie de pe tablou. Răceala și indiferența se răspîndiseră în el ca o pată. Mai tîrziu îl auzi pe taică-său venind și murmurul conversației din living. Domnul Thaw deschise brusc ușa dormitorului și-l întrebă: — Duncan! I-ai dat lui Ruth un pumn în stomac? — Da! Ne-am certat. — Uite ce, Duncan, mă bucur că ești pregătit să te aperi, dar nu trebuie să lovești niciodată o femeie în stomac. — îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din dreapta? strigă Drummond. Da. — Adă-l aici și nu atinge nimic altceva. Thaw se întoarse în haosul din bucătărie. — Scuze, spuse Drummond, ar fi trebuit să-l iau eu, dar mama m-a pus să jur că nu intru în dormitorul ei. îmbracă-te în el. E bun pe post de robă. — Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă un baston cu măciulie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și se duse în bucătărie, se spălă la chiuvetă, se îmbrăcă, le dădu apă și cașcaval șoriceilor din ladă și făcu sul desenul pe care-l executase noaptea trecută. în drum spre ușa din spate, își aruncă o privire în dormitor. Janet nu mai stătea la picioarele patului și se vedea o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
liniște. îl conduse apoi prin întuneric pe o scară îngustă, care scîrțîia, deschise o altă ușă, o închise în spatele lor, atinse un buton și el văzu atunci lumina trandafirie a unei veioze cu abajur de satin roz. Erau într-un dormitor intim de la mansardă, cu tavanul înclinat. Femeia aprinse un radiator, își scoase haina și se așeză pe pat uitîndu-se la el. Thaw începu să se dezbrace. Ceva mai tîrziu, ea i se adresă cu o voce brusc suspicioasă: — Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să se apere de lumina puternică, părea un cîine uriaș. Cu greu ajunse acasă. înăuntru, se ghemui pe carpeta din fața șemineului și-și lipi pumnii de fruntea care-l durea. După o vreme, simți cum carpeta se ridică, merge în dormitor și-l răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului trup, care zăcea cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]