5,880 matches
-
ceva: o țară combinată, cu imagini încete și tremurătoare ca fumul de țigară, extrase din perioada interbelică și aduse, cu tot cu oameni și clădiri, în sufletul meu de copil și adolescent comunist. Un desen nesigur, supraimprimat delicios în memoria mea afectivă. Dulapul cu vechituri; Pif-urile cu eroi invulnerabili și aventuri din alte epoci; țigările „Papastratos“ (furate pentru hărțile misterioase și colorate de pe spatele pachetului); podul cu bancnote umede și roase, mari cât carnetul de note, pe care se răsuceau niște cifre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
naștere a lui taică-meu: 11 ianuarie 1943. Cât despre Colossus, realiza operațiuni matematice (în special de calcul probabilistic) de-o mie de ori mai rapid decât orice mașinărie existentă la vremea respectivă. Avea niște tuburi electronice imense, cât un dulap de mari, care-l ajutau să-și tragă curentul și să-și miște pârghiile și rozetele. Ca să nu se supraâncălzească și să ia foc, englezii instalaseră pe pereții încăperii câteva zeci de ventilatoare, care-i pompau aer cu schimbul. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
miere și gălbenuș de ou, peste care se turna lapte fierbinte; făcea bine la tuse) sau sifonul (nu lichidul acidulat, ci sticla cilindrică sau octogonală ce-l conținea; la Moroieni, era folosită-n bătăile colective de la cârciumă). Mai dispăruseră din dulap căciula „cu bună-dimineța“ (n-am știut niciodată de unde îi vine numele; Ceaușescu avea una, la fel Brejnev și Iliescu) și basca universală (plată, cu moț sau bumb; toată lumea purta, de la pionieri la uvrieri, parcă le crescuse o țâță-n vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcea comerțul cu vechituri, apărea tot la costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe revere: nu te verifica nimeni, în afara orelor de serviciu. Nu sufeream costumele, dar, la ocazii, scoteam ce trebuie din dulap: Maria se îngrijise să-mi completeze garderoba. Mă sufocam în ele, cravata mă strangula, iar umerii apăsau ca niște epoleți de fontă. Nu spun că n-arătam bine, n-aveam mutră nici de papițoi, nici de activist, dar parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a fost o invazie de șoareci în depozite. Au intrat cu miile și-au început să roadă la dosare: sentințe civile, decizii penale, amenzi, ordine judecătorești. Pe toate le-au ros. Au ajuns și pe rafturi, s-au băgat în dulapuri, au făcut praf arhiva. Prin 2001, i-a trăznit cuiva ideea să scape de șoareci. Așa că s-a deplasat la adăpostul de-animale din Mamaia și-a venit de-acolo cu vreo treizeci de pisici proaspăt depuse de madam’ Bardot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintre ei m-a și luat de gât, și nu ca să-mi verifice ganglionii.“ „Asta crezi tu că ai văzut. În realitate, casa-i la locul ei, în picioare, bine mersi. Până și Brutus e-n sufragerie, doarme liniștit pe dulap.“ „Nu te cred.“, am protestat, „E-o imensă tâmpenie ce spui. Pe Brutus eu l-am dus cu mâna mea la «Hanul cu Tei».“ „Știi că am view-cam-uri instalate peste tot în casă?“, a zâmbit Mihnea. „Știu.“ „Și că filmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Păreau toate acolo, le recunoșteam fără probleme, până și pubela se-afla la locul ei, cu Brutus tolănit pe capac. I se zărea și coada, zvâcnind în ritmul viselor. „Mă rog...“, a mai lăsat Mihnea de la el, „Nu era pe dulap.“ „Și urmele de pe gât?“, am insistat, „Au apărut din senin sau te pomenești că sunt tot o iluzie? Și, apropo, de ce umblă Rapotan și Penciu după tine?“ „O să vă spun eu mai târziu de ce...“, s-a eschivat Mihnea. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ghips. Ele fac toată diferența. Dormitorul meu exploda de Pif-uri, mingi de fotbal și haine aruncate pe jos. Când Maria a venit prima oară la mine, îmbrăcată și mai și decât la Facultate, le-am împins pe toate într-un dulap. Maria, curioasă, s-a uitat peste tot, după care a deschis dulapul. Pe lângă ce v-am spus, mai creșteau pe-acolo o grămadă de nimicuri, vechi și indispensabile: cearșafurile familiei (cu găurile inerente produse de trecerea timpului), niște căciuli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotbal și haine aruncate pe jos. Când Maria a venit prima oară la mine, îmbrăcată și mai și decât la Facultate, le-am împins pe toate într-un dulap. Maria, curioasă, s-a uitat peste tot, după care a deschis dulapul. Pe lângă ce v-am spus, mai creșteau pe-acolo o grămadă de nimicuri, vechi și indispensabile: cearșafurile familiei (cu găurile inerente produse de trecerea timpului), niște căciuli de blană (învelite în plastic și levănțică), nasturii lui taică-meu (închiși într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numărat), niște chiloți chinezești (vă jur că nu erau ai mei!), prosoape (tot chinezești, aspre, dar grozave, luau toată apa de pe corp), o brichetă (nefuncțională, am încercat-o de mai multe ori), un samovar (da, intră și-așa ceva într-un dulap!), un carnet CEC învelit într-un prosop mai mic (așa se feresc obiectele prețioase de hoți; mai e și varianta cu gaura sub parchet), niște pijamale dungate, spitalicești (nu râdeți: orice bun român păstrează câteva în dulap), o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa ceva într-un dulap!), un carnet CEC învelit într-un prosop mai mic (așa se feresc obiectele prețioase de hoți; mai e și varianta cu gaura sub parchet), niște pijamale dungate, spitalicești (nu râdeți: orice bun român păstrează câteva în dulap), o cutie cu șuruburi. Pe scurt, dacă intrai în dulap, treceai din dormitor direct în magazie. Nici Alice n-ar fi reușit mai bine, cu pălărierul ei cu tot. Bineînțeles că toate deosebirile astea ne-apropiau, și dacă Maria ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prosop mai mic (așa se feresc obiectele prețioase de hoți; mai e și varianta cu gaura sub parchet), niște pijamale dungate, spitalicești (nu râdeți: orice bun român păstrează câteva în dulap), o cutie cu șuruburi. Pe scurt, dacă intrai în dulap, treceai din dormitor direct în magazie. Nici Alice n-ar fi reușit mai bine, cu pălărierul ei cu tot. Bineînțeles că toate deosebirile astea ne-apropiau, și dacă Maria ar putea să-și spună propria poveste (ca Doamna T., și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
descurcaseră ei cumva, ca noi toți. Oamenii păreau harnici, activi, săritori. Munceau de dimineața până seara și, când se întorceau de la lucru, se-apucau de meșterit prin casă. Mereu se nimerea ceva de reparat, o priză defectă, o ușă la dulap, un frigider mort peste noapte (prin ’89, când se lua curentul, te așteptai să găsești dimineața o baltă de apă pe hol). Prin băi, dădeai peste fel de fel de obiecte ciudate: damigene, copăi cu făină, saci de cartofi, cazane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Arthur și Placid et Muzo) și montam gadgetul, mă întorceam la plasticul învelișului. De-abia acolo începea nebunia. Mă bucuram de-o întreagă colecție, strânsă cu grijă și întemeiată pe-o legătură tactilă aproape afectuoasă. Țineam toate ambalajele într-un dulap, puse deoparte, să nu se piardă sau să se deterioreze, ca băștinașii din Congo cu pungile de Mars. Aproape le iubeam. Voluptatea declanșată de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt băgând mâna pe sub fustele și rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lungeau în pânzele de BBC (un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și unele, puține ce-i drept, în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri de haine, o firmă, sufragerii decapotabile, cu geamuri enorme, sticle de șampanie, sexul bărbaților ținut între aceleași două degete care-acum răsuceau creta colorată. Le întâlneai doar pe Calea Victoriei, lângă marile magazine, subțiri, nervoase, țăcănindu-ți pe retină cu tocurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl știau pe de rost. Se preda la școală, la „Citire“, îl urmăreai la televizor, de 30 decembrie, cu pupături pentru tovarășul și tovarășa Ceaușescu, se practica oriunde nimereai, dar mai ales la scara blocului; trebuia doar să scoți din dulap bățul cu flori colorate de hârtie. Colegii de joacă făceau bani buni, sorcovindu-i pe vecini. Eu ratasem ocazia, pentru că, la sfatul competent și-autoritar al lui Doru, modificasem ușor versul trei: „Sorcova, vesela/ Să trăiți, să-mbătrâniți/Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mazărea și friganelele, ziua și noaptea (prăjitura cu ½ vanilie și ½ cacao, nu ciclul cotidian), rufele albe și cârligele din lemn, globurile de Crăciun puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de pătrunjel și țelină, oul frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la capac, boul și vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor. Detectivistica stârnea valuri de plăcere. Simțeai tensiunea căutării, urmată de intensitatea descoperirilor și-a pipăitului: cearșafurile din dulap, reci și-apretate, noptiera părinților, un balon alb glazurat cu pudră (care, ulterior, s-a dovedit a fi un prezervativ), revista „Neckermann“, o păpușă cu gene lungi, curbate, cutia goală de „Chicklets“, parizerul pané (roz, contorsionat, ascuns sub capacul tigăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca un fier de călcat bâzia permanent în bucătărie (trucul îi aparținea domnului Dinu, să creadă hoții că a rămas cineva acasă). Domnul Dinu controla eficient terasa, cămara, precum și distribuția de curent, gaze și apă în locuință: borcanele se aliniau, dulapurile fuseseră baricadate din timp cu pungi, ziare și sticle goale (nu se știa niciodată la ce foloseau, dar nu strica să ai câteva zeci prin casă). Robineții erau verificați, să nu picure, două siguranțe zburaseră de la panoul electric, iar becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mica noastră familie inexistentă, dar vie și optimistă, se rodase, între Robani și Dinulești se stabilise un acord trainic și rezistent, prin paginile căruia cerneala, sângele și spermatozoizii circulau liber, constant, încrezător. Din Pajura, Maria își cărase câteva cărți, un dulap cu pulovere și pe Domnul Pumpi. Domnul Pumpi era un urs gri, adus din Germania, cu-o cicatrice cusută pe burtă. Avea doi ochi mici și negri, ca două afine, și niște lăboanțe compacte, plușate rotund. Domnul Pumpi fusese tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
identități (cum procedam la început, eu purtându-i vestuțele, ea îmbrăcând cămășile mele lungane), știam pe de rost alinierea tricourilor, pantalonilor și puloverelor, pe culori, materiale și anotimpuri. Contemplam rafturile cu lucruri și stări comune, cu mult înainte să deschid dulapul sau uneori chiar ochii. Replicile se repetau blând, nimeni nu le mai ținea socoteala. Când alunecam primăvara în câte-un magazin de pe Calea Victoriei și răscoleam împreună prin lăzile cu reduceri, îi spuneam resemnat Mariei: „Mai ai un pulover pe verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doamna Ioana le lustruia cu ziare, cum se obișnuia pe vremuri. Doar cărțile mele rămâneau nemișcate, o teamă religioasă și instinctivă o oprea să le tragă afară din rafturi; le descopeream neatinse, lipite, cu praful dormind pe cotoare. În afară de noptiere, dulapul cu pulovere și-o icoană cu Sfântu Vasile, dormitorul nostru mai conținea o comodă, două noptiere, un aspirator și-un aparat de gimnastică. Noptierele cădeau drept, în unghiuri simple și ascuțite, cu aspect minimalist. Vechile noptiere ale bunicului Vitalian, rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschideai grilajul, te împiedicai de-un motor de Isuzu. Lângă el, fiecare vecin pusese câte ceva la păstrare: un sac cu ciment, două fotolii, placaje, un monitor de calculator ars, o canapea, un closet, niște anvelope uzate. Instalasem și noi un dulap mic, de bucătărie, nu ocupa mult spațiu. În rest, totul părea normal, mai ales noaptea. După 7 dimineața, nu se mai putea dormi: începea concertul claxoanelor și-al alarmelor auto. Te năuceau mai ales alarmele pe nouă tonuri, care schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare: geamurile se închideau, colțurile parchetului erau îndesate cu vată și bucăți de ziar, draperia trebuia crăpată, iar mobilierul îndepărtat din dormitor. Rămânea doar strictul necesar: ferestrele și dulapul de haine cu patru compartimente. Până și patul fusese demontat și înlocuit cu un cadru metalic și două saltele urcate pe-o somieră. Doar așa Maria se liniștea. Însă teama ei cea mai mare, aceea de-a nu ști cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mergeau înainte. Când interveneau rutina sau plictiseala, inventam vieți paralele și identități imposibile, care, după ce ne făceau să râdem în hohote, sfârșeau inevitabil în pat. Evadarea era consimțită, nimeni n-o mai putea numi trădare. Ne declaram rolurile, scoteam din dulap vestimentația sau cumpăram ustensilele necesare, pregătind pas cu pas întâlnirea și tachinându-ne din altă cameră, fiecare cu replicile și costumația lui, până când ațâțarea devenea insuportabilă și, nemaiavând răbdare, trânteam ușile și ne întâlneam pe terenul de mijloc al holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]