5,695 matches
-
să lumineze, tot așa e propriu lui Dumnezeu să facă bine.” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete gnostice) Lumina purtată de Divinitate adună În spectrul ei toate „razele” valorilor, devenind Valoarea prin excelență. Iluminarea noastră derivă dintr-o bună situare față de Lumina dumnezeiască, față de Ființa dătătoare de Viață. Devenim „luminați” În măsura În care ne deschidem acestei lumini line, diafane, demiurgice. Dumnezeu poate să lumineze, iar noi avem nevoie să fim luminați. E o deosebire de esență Între cele două entități, ca de la emițător la receptor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cuplul nașilor funcționează ca un for corector, ca o sursă de Îndreptare ce luminează direcții și căi. Comparativ cu alte forme ale cuplajului formativ (profesor-elev, maestru-discipol), instituția nașilor mai are o calitate: este aureolată de harul divin și de normativitatea dumnezeiască. Ratificarea unei astfel de legături se face sub oblăduirea lui Dumnezeu. Chiar dacă se edifică pe o bază concretă, imanentă (intercunoașterea și apropierea sufletească dintre fini și nași), aceasta legătură Își sporește valoarea prin faptul că are permanent originea Într-un
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a dat Dumnezeu, „puținul” prin care mulțumirea primește, de fapt, sens. Fericirea este acea știință de a face din nimic un lucru extraordinar, din puțin un lucru important, din accident un miracol, din căderea unei frunze pe creștet o mângâiere dumnezeiască, din privirea unui prieten o pavăză și o sursă infinită de mângâiere a sufletului, din necaz o ocazie de Înviere, iar din bucurie o „armură” pentru Înfruntarea necazurilor ce vor veni. A ajunge la această condiție presupune activism, o stare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Înaltă, Încetând astfel să mai orbecăim și să rătăcim În jurul unor false valori, ce ne sunt puse În față, ne macină și ne dezorientează. Prin situarea dincolo de mintea (actuală), ucid răul (trecător) din mine pentru a mă oferi binelui suprem, dumnezeiesc. În felul acesta, putem Înțelege transformarea omului vechi În omul nou, pe care Îl anunță și edifică creștinismul. Recunoaștem ceea ce suntem la un moment dat nu tăcând, uitând sau negând trecutul, ci asumându-ni-l, În acord cu orizontul valorii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
putea corela ideea aparent paradoxală din Apocalipsă cu una dintre posibilele Învățăminte ale pildei fiului risipitor, asupra căreia nu Încetez să reflectez: nu Întotdeauna cel „bun” și „ascultător” al poruncilor date (fratele fiului risipitor) apare astfel și În fața judecății părintești (dumnezeiești). Sondarea sau chiar experimentarea unor stări tensionate, de limită, depășirea lor printr-o reconversie a ființei trebuie apreciate, În comparație cu o condiție de mijloc, echivocă, mediocră și lascivă. A respecta Întocmai și necondiționat conveniențele este un lucru bun, important pentru secvențele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
femeile - că Domnișoara dorește acest mariaj și Îi dă sfaturi În consecință. Abia atunci, nemaiținând cont de nimic, Domnișoara face dovada iubirii sale În fața lui Lauzun Însuși... dar cu câtă jenă și pudoare! Această fată plină de mândrie are candori dumnezeiești! Iar el nu renunță defel la sistemul său. Atunci când e absolut sigur că ea Îi va spune totul, nu vrea să audă nimic. O roagă să-și păstreze taina. Mi-a răspuns - scrie ea - că l-am făcut să tremure
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gest din frondă sau din dorința de a se da în spectacol. Se întâmplă așa pentru că i se pare incredibil că poate fi arestat. Ce trib de pe planeta Pământ și-a arestat preotul său, inițiat în toate tainele lumești și dumnezeiești? Omul despre care vorbim este sincer când protestează pentru că nu este un manager într-un stat modern ci este un preot în sălbăticia pădurii amazoniene. Este firesc ca acești oameni să spună că ne îndreptăm într-o direcție greșită. Până
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
petrece viața noastră. Tot ceea ce am construit a stat și stă sub semnul chinului și muncii intens și infinit asumate. Spaimele ne vor domina și sub semnul lor ne vom definii și asuma orice gest, orice gând, orice acțiune. Blestemul Dumnezeiesc a fost atât de puternic încât iată, abia acum după mii și mii de ani, doar o mică parte a planetei pământ a scăpat de sub spectrul și de grija foamei. Animalele stau sub spectrul pemanent al foamei și abia acum
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o căutare continuă a grației dumnezeiești, căreia D. i se abandonează, renunțând la simulacrele iluminării. SCRIERI: Călătorii de recunoaștere, Craiova, 1982; Legea și visul, București, 1987; Eu și lumina, Craiova, 1988; Cortina în fața mării, 1995; Sufletul, această ficțiune, București, 1999; Steaua lui Ion, Craiova, 1999; Orașul
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
uralo-altaice, care dau o hâdă viață divină codrului, așa legat, altfel, de neamul nostru.6 În religia românului, consideră Iorga, este și ceva general, universal, el n-a înțeles niciodată să-și ție un Dumnezeu pentru sine: lumea toată este dumnezeiască, dar este astfel pentru toți oamenii, fără deosebire. În credința acestor rurali, după secolul al III-lea, avem o lume de sate în nordul Dunării, va trăi mai mult acel Dominus Deus, acel Dumnezeu de sinteză al filosofilor decât Sabaotul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scaunul Episcopiei Râmnicului. Poliglot și cultivat, se remarcă prin intensa activitate de traducător, dar și prin dârzenia cu care apără drepturile românești în fața vremelnicilor cuceritori austrieci. Cele mai importante cărți traduse de el - Apostolul (1683), Orologiul (Ceaslovul) (1745), Sfânta și dumnezeiasca evanghelie (1746) - au fost tipărite în perioada 1683-1818 în șaptezeci și trei de ediții, în toate provinciile țării, fiind foarte răspândite. Limba simplă și armonioasă, corectitudinea traducerilor, accesibilitatea și marea lor circulație au făcut ca aceste texte să depășească mult
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
integrându-se în cadrul general al culturii românești și contribuind la unificarea și dezvoltarea limbii literare. Traduceri: Apostolul, București, 1683; Învățătură despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu, Damaschin episcopul și dascălul - traducătorul cărților noastre de
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
Singurele texte proprii ale lui C. sunt numeroasele prefețe la cărțile traduse sau tipărite prin grija sa. Pot fi urmărite aici generoase idei iluministe, între care intensa preocupare pentru răspândirea culturii. Importantă pentru dezvoltarea limbii literare este prefața-pastorală la cartea Dumnezeieștile liturghii (1834), unde, după un scurt istoric al limbii române, deplânge abuzul de cuvinte străine din vechile traduceri, care amenință însăși existența limbii noastre. Pledând pentru înlocuirea lor cu echivalentele existente în cronici sau în limba vorbită, el își pune
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Istoria Noului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Funie sau frânghie întreită, Iași, 1831; Iubitorul de înțelepciune, Iași, 1831; Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-zeu cuvântării hristianești a lui Platon, mitropolitul Moscovei, Iași, 1839; Besericeasca istorie a lui Meletie, I-IV, Iași, 1841-1843; Piatra scandelei, Iași, 1844; Pidalion, Mănăstirea Neamț, 1844; Indeletnicire despre
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
autorizației de tipărire la Blaj a acestei Biblii, alta decât cea de la București. Lui Samuil Micu i se datorează însă, în proporție covârșitoare, împlinirea acestui grandios efort de erudiție și de talent: la Blaj, în 1795, se tipărește Biblia adecă Dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un serviciu de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Biblia blăjeană de la 1795 a dominat limbajul creștin românesc până în pragul anului 1900, când încep să apară ediții de mare tiraj, tipărite de societăți care își au sediul mai ales în Marea Britanie, consacrate răspândirii Bibliei în toată lumea. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, tr. Samuil Micu, Blaj, 1795; ed. (Biblia sau Testamentul Vechi și Nou), t. I-V, Buzău, 1854-1856; ed. Sibiu, 1856-1858; Biblia de la Blaj. 1795, ed. jubiliară, coordonator Ioan Chindriș, pref. Lucian Mureșan
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
câteva însemnări autografe - comentarii explicative -, intervenții târzii pe text ale ierarhului moldovean) în numele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir va adnota de asemenea în marginea unui exemplar din ediția din 1688, moștenită de la părintele său, domnitorul Constantin Cantemir. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I. C. Chițimia, București, 1988; Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I-V, Iași, 1988-1997, XI, Iași, 2003; Biblia 1688, I-II, îngr. Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Iași
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
târzii pe text ale ierarhului moldovean) în numele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir va adnota de asemenea în marginea unui exemplar din ediția din 1688, moștenită de la părintele său, domnitorul Constantin Cantemir. Ediții: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I. C. Chițimia, București, 1988; Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I-V, Iași, 1988-1997, XI, Iași, 2003; Biblia 1688, I-II, îngr. Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Iași, 2001-2002. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit.
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
și secolele următoare, de către reprezentanții Bisericii, concretizându-se în câteva decizii ce stabilesc două categorii importante de texte: cea dintâi caracterizează corpusul de cărți recomandate credincioșilor spre citire și, mai mult decât atât, vrednice de a fi numite «Sfinte» sau «Dumnezeiești», iar a doua descrie cărțile bune, instructive și deci acceptabile, dar în nici un caz «sfinte». Rezumând, putem spune că textele din prima categorie nu doar că afirmă, ci și proclama și chiar celebrează credință Bisericii, pe când cele de rangul doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
când eu... am dat unui lemn suflet, puin-du-mi o parte de-al meu în el? E adevărat că trăiește numai pentru mine, că vorbește numai [în] mine, pentru că sufletul mieu propriu numai cu sufletul mieu propriu poate vorbi... dar e dumnezeiesc, fiind[că] ți-l gândești, e suflet în lira mea, fiindcă mi-l gândesc. (D-acolo se poate scuza și respectarea relicvielor, ți le cugeți sfinte și sunt sfinte). Tu m-ai iubit, dulce înger... O, lira mea, numai tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale micului și întunecosului său rival! Însă rivalul acesta era prietenul lui Pergoleze, și nobila-i inimă nu se răni nicidecum de triumful tovarășului său de învățătură. Cu toate acestea, zicea Pergoleze, pusesem eu în Olimpiada mea toată instrucția și dumnezeiescul foc ce îmi dăruise cerul, aceasta era cel mai frumos al meu vis, cugetarea mea, zâmbire îmbălsămită preste care eu îmi luam zborul către viitor și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al său glas cu al lui. Henrietta, împinsă de o putere căriia nu putea a se împotrivi, cântă cu dânsul; se auziră atunci două glasuri cerești ce murmura foarte dulce o muzică scrisă pentru îngeri. Nina, deșteptată de această armonie dumnezeiască, se sculă în uimire, crezând că se află în farmecul vreunei vedenii de noapte, dar nu cuteză să intre în camera fiului său. Locuitorii Sorrentei, ce venea de la sărbătoarea din Neapol, se opriră dinaintea casei lui Pergoleze ca să asculte acest
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și pe lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau cum puteau. Unii îngropau fără teamă în cimitire străine, neajungîndu-le cele proprii, pentru că și muriseră prea mulți de ai lor. Căutau ruguri străine, și unii, preântâmpinând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
liberez pe romei, ci să-i sting de pe fața pământului, căci așa vrea chiar Dumnezeu". Oftând din greu și cu ochii plini de lacrimi îi răspunse atuncea preotul, lipsit de nădejde: "Nici tu n-ai să ai parte de îndurarea dumnezeiască, pentru că nu vrei să te-nduri de un biet om care prin tagma sa preoțească stă înde-aproape relație cu Dumnezeu. Și capătul vieții tale s-au apropiat de tot și-ți vine nu în somnul blând al adormirii firești, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
regele Ungariei Bela IV(carele pentru sprijinul ce-i se dăduse era personal îndatorit la mare gratitudine), alesese zic în el o unealtă predestinată pentru lățirea credinței catolice și pentru menținerea primatului roman, carele se credea întemeiat prin nemijlocită revelațiune dumnezeiască. Urmașul său, Grigorie IX, urmând aceeași politică, s-adresă în privirea aceasta la același rege maghiar cu o cerere categorică. Ereticii și schismaticii creștini cari se zbat contra primatului au fost, zicea el, și sânt încă mult mai infideli decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]