3,954 matches
-
nu ar fi așa bolnavă, aș pleca de tot. Nu-i pot pricepe, nu știu de ce pot face asemenea măgării, pe neașteptate, deși eu nu am nimic cu ei. Dar nu-i voi ierta sub nici o formă! Am fost tare enervat în ultimul timp! Aș fi vrut să nu încep toamna cu meschinăriile filistinilor de pe aici. Sînt la școala de pe Sabasa! Nu-i pe gustul meu! Deh! Radu (Florescu n. red.) e la Suceava în aceste momente, chemat la "N. Labiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ziua de școală e pierdută. S-a făcut pe bănci o mizerie și-un praf, de au început copii să tușească, care mai de care. Ne înecam cu praful și mirosul de lână mucegăită. Doamna, Saveta Năstase (Putinica) s-a enervat tare pe noi și ne-a certat: Nu sunteți buni de nimic! Mă duc să aduc ajutoare! Îndată a venit cu elevii clasei a IV-a unde era învățător, soțul dânsei și ne-am înghesuit toți la scărmănat. Ce de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
artei (... ca artă!) și care se opintește din răsputeri să fie actuală (prin radicalism și sfidare), năucitoare, transformându-se într-o acțiune ciudată, grotescă, în așa-numit performance gestual-textual (sau... a-textual!), în provocație, în stare să excite sau să enerveze ascultătorul (cititorul?), impunându-i să ia oarecare hotărâri, să facă ceva acolo, în mintea lui, pentru a înțelege oarece din cele ce i se citesc. Îi cere ascultătorului / cititorului să se autoidentifice. Asta e: pierzând (sau renunțând la?) câte ceva din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la noi ceva plăcut. S-a deprins cu mâncăruri românești pe care le savurează. Îi place orezul cu lapte și pilaful. Are și dreptate: mama sa Îi dă orez fiert În apă, peste care toarnă lapte rece. Atunci Carolică se enervează, scuipă și strigă: no, no,Sandra. Vrea ce-i dă Sandra. Pe stradă e și familia Schmidt, de origine germană. Fata lor, Virginia, bună colegă și prietenă cu Sanda, care a Început s-o rupă binișor englezește. Se joacă Împreună
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cerut lui Maxim să le vorbească celor din cameră pentru a-i demoraliza, dar acesta a refuzat și le-a reproșat celor doi că sunt victimele propriei păreri despre sine și că vor fi uciși de către cei care îi folosesc. Enervați, l-au supus unei noi runde de schingiuiri. Puterea pe care și-o arogau agresorii s-a vădit și atunci când, la sfârșitul lui septembrie 1951, i-au cerut să facă declarații complete. Protestând că asemenea lucruri le va spune Securității
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Când se încrunta, te înspăimânta. Bărbia specifică tipului voluntar. Râdea arareori și râsul lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când îți da un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui, ca un ucigaș feroce. Mai era apoi și de o inteligență ieșită din comun și cu o memorie formidabilă. Își aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student în Pitești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în celulă, numindu-l 'mistic'. Aproape de Paștele din anul 1951, Zaharia l-a văzut plângând pe Ungureanu și l-a întrebat care e motivul. Răspunsul blând al lui Ungureanu, care i-a spus că plânge pentru durerea fraților, l-a enervat pe Zaharia: ' Cum, nu te-au bătut? Ia să-i faci tu o caracterizare și să spui despre alt mistic înrăit ca tine, de banditul Bordeianu, ce părere ai despre el?'. Ungureanu a răspuns simplu: 'Fratele Bordeianu este un om
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de perete, cerându-i să se 'țină pe cotonoage' dacă nu vrea să îl joace iar în picioare. Țurcanu îi cerea să dea detalii despre 'haremul surorilor de cruce', însă O. se încăpățâna să nu vorbească compromițător despre Mișcarea Legionară. Enervat de invocarea lui Dumnezeu, Țurcanu l-a lovit din nou, până când victima s-a făcut ghem la picioarele sale, după care l-a izbit de perete, cerându-i să recunoască motivul pentru care se întorsese din Germania. O. a refuzat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
clasa mijlocie. Ăsta a fost cel mai bun lucru făcut de Petre Roman. Asta e agenda anticomunistă pragmatică. Cu ce am fost sufocați tot timpul ? Cu agenda asta anticomunistă sim‑ bolică. E bună și ea. Și pe mine m-a enervat extraordi‑ nar faptul că din Academie nu fuseseră dați afară decât Ceaușescu și nevastă-sa, care fuseseră împușcați. Și toți ceilalți au rămas. Academia fusese clar o instituție poli‑ tică, epurată politic, în care nu puteai să intri decât dacă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
zic că Ponta trebuie felicitat că a adus un om de asemenea calibru, chiar dacă nu cunoaște România reală. Și totuși, această experiență pare ratată. A.M.P. : Da. Eu i-am luat partea domnișoarei Petrescu pentru că mărturisesc că m-a cam enervat corul acesta împotriva ei, pornit încă de când nu apucase bine să se instaleze... În plus, invidia în societatea noastră este foarte mare. Lumea a început imediat să-i strige : „Du-te de aici cu Harvardul tău cu tot !“ ș.a.m.
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acte, nu poți înțelege ce-i aia să cânți o melodie, să reciți o poezie, mă, nu zic de altceva, o poezie, nici p-aia n-o înțelegi, d-apoi nevoile unui artist. — Nevoile unui artist ? Nevoile unui artist ? ! se enervează și mai tare. Astea nu-s nevoi, Bibi, asta-i destrăbălare de-a dreptul ! Și nimic mai mult. Unde crezi că vei ajunge așa ? Cât crezi că va mai ține norocul, când tu risipești de parcă... De parcă ai avea o fântână
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic încruntat. — Ce, eu o să cânt ? E decizia ta. Dar și Sachi are drepta- tea lui, să știi. Numai că e cu risc. Dacă prinde, prea bine. Dacă nu... — Da, e cu risc, ce artă nu e cu risc ? se enervează și mai tare Pribeagu. Poate să iasă o mare varză și să nu prindă... Câte piese proaste nu apar în fiecare an ? Se duce și gata, vai, marele risc ! Ce, o să-ți pătezi cariera, domnișo- rule Cristian ? Or să te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
da, mă voi bucura nespus și mă voi umfla în pene de câteva ori, dar îmi voi strica și câteva zile sau poate chiar nopți. Pentru ce asta, în loc să-mi văd liniștit de viață ? — Domnule Vasile, uneori, oricât te-ai enerva, e bine, cred eu, să mai știi ce se gândește despre tine în lume. Și în alte cercuri decât cele în care vă învârtiți, unde totul e numai lapte și miere. Și așa au început, încă din primul minut, să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și zvonurile cu adolescente sau poveștile despre cum își pierdea toți banii pe jocuri sau în afaceri dubioase, cu tot felul de interlopi. Iar toate acestea a doua zi erau ca și uitate, Cristi nu se amesteca dezaprobându-le sau enervându-se din cauza lor, ba chiar le înflorea și mai tare în glumă. „Cu cinci ? Ultima dată parcă erau șapte, și n-aveam cum să văd dublu de la whisky, nu ? Ar fi însemnat să fie trei și jumătate.“ „Cum, m-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scad de la lună la lună, încercăm să vă propunem această schimbare înainte să fie prea târziu. Lumea nu mai ascultă tangouri și romanțe, pentru numele lui Dumnezeu, priviți și dumneavoastră cifrele. — Nu-mi pasă câtuși de puțin de cifre, se enervează Cristi, refuzând să se uite peste foile ce i se puseseră în față, fiind gata-gata să le arunce în aer. Eu nu cânt cifre, eu cânt note, zâmbește sarcastic. În nici mai puțin de un an, domnule Vasile, ați ajuns
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
versurilor, a titlului sau vreunui moment de pe scenă. Era ca un amnezic care brusc a avut o revelație, știa acea linie ca pe o rugăciune, însă nu știa unde și când a mai auzit-o. Cu fiecare notă atinsă se enerva și era frustrat de lapsusul său. Înnebunea de-a dreptul, neștiind cum să afle despre ce cântec e vorba. „Gura ta-i un poem“, i-a venit deodată în minte. „Gura ta-i un poem ?“, se miră și începe să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trecea și nu primea din partea nevestei lui niciun semn, își dădea seama că marea sa poveste de iubire nu avusese loc decât în mintea lui naivă și fragilă. Ba mai mult, zvonurile legate de aventurile și distracțiile Francescăi l-au enervat peste măsură. A hotărât așadar să divorțeze, dar procesul a fost amânat pentru că a fost trimis într-un târziu la Regimentul 12 Roșiori Călărași, cu schimbul în orașul Bazargic. Chiar cu un an înainte ca acesta și întreg județul Caliacra
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au fost și le va pune la locul lor, mai devreme sau mai târziu. De multe ori prea târziu, dar nu asta contează. Vei vedea asta când vei înțelege. — Hai, amice, las-o, că poate te și toarnă dacă o enervezi, las-o. Hai să mănânci ceva, îi șoptește Fernic, care apare la masa celor doi prieteni. Nu acum, Ionele, lasă -mă ! Cu cine vorbești ? îl întreabă Maria Tănase. — Poftim ? Cu cine să vorbesc ? — Dumnezeule, Cristiane, îți pierzi mințile ! Vorbești cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cultură și civilizație, unde aveam un editor de marcă - la un an de când eram definitiv În România mi-a apărut romanul Don Juan la Flammarion, al treilea la „aceeași casă!” -, de ce, În definitiv, mă tot Întorceam În țară, sub tiranie, enervând enorm forurile politice și securistice, dar și pe unii vechi membri ai emigrației culturale franceze, În frunte cu dna Monica Lovinescu și chiar cu dl Ionesco, care hotărâseră că devenisem un element „dubios”, mai știi, „agent de influență!”, deoarece continuam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de prietenie, așa că nu avea mare lucru de spus despre fostul șef atotputernic al revistei Flacăra, căzut În disgrație În ultimii ani ai dictaturii, ajuns, cum spuneam, „simplu” redactor la Contemporanul, cu posibilități limitate de a publica. Păunescu, printre altele, enervase enorm o bună parte a establishment-ului comunist, a nomenclaturii de vârf, care acum, după căderea lui, probabil se răzbuna Într-un fel sau altul, hărțuindu-l și ținându-l „sub observație”. Toate acestea Încă nu sunt deplin clare, eu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este „umflat“ de poliție, locuința Îi e percheziționată. „Complicele“, care Întreprinsese operația, este și el arestat și i se ia un interogatoriu, transmis (incredibil!) pe postul național de televiziune. Apoi, cei doi sunt eliberați. Prim ministrul recunoaște că s-a enervat puțin. Se exprimă regrete și urmează destituirea procurorilor care s-au ocupat de caz. Câteva luni mai târziu, urmărirea penală Încetează, cu o interesantă concluzie: nici inculpatul nu e vinovat, nici cele afirmate despre prim ministru nu sunt adevărate! A
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mergi? - Miercurea. - Și asta e muncă? - Munca îi face pe oameni prost dispuși, iubito. Nimeni nu vrea să muncească. De fapt ar trebui să eviți munca. - Tu nu muncești și tot ești prost dispus. Robby spusese asta. Simțind că mă enervez, i-am aruncat o privire prin oglindă. Se uita pe geam, cu bărbia în palmă. - De unde știi că sunt prost dispus? l-am întrebat. N-a scos un cuvânt. Mi-am dat seama că răspunsul la întrebarea mea necesita un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ei, și am privit-o în timp ce își trecea degetele peste șuvițele mai deschise din părul ei. Și cum tot nu spunea nimic, mi-am întors privirea spre sculptura din bronz a grifonului. Tăcerea Nadinei a reușit în sfârșit să mă enerveze, așa că plănuiam un subiect de conversație inofensiv (o, dar oare nu sunt toate așa?) despre cina pe care o servise seara trecută, când tocmai spuse ceva. N-am reținut exact ce și am rugat-o să repete cuvintele rostite. Capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lipsiți de expresie în seara asta - Era pe jumătate verde în lumina lămpii de la nivelul solului. - Și...care-i chestia, Nadine? am întrebat grijuliu. - Chestia? Se trezise mult prea rapid. Tonul deveni sever. Poate că arătam speriat, iar asta o enervase. Vrei să știi „care-i chestia“, Bret? Am oftat și m-am sprijinit de zid. - Nu. Nu neapărat. Nu, Nadine. Nu vreau. - De ce nu? Părea însuflețită de refuzul meu, iar indignarea din vocea ei părea să nu se tragă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
monoton sub cerul fierbinte al Iberiei, intrăm în suburbiile Madridului. Emoțiile mă copleșesc, de parcă mă așteaptă o confruntare cu taurii de la Pamplona... 7 iunie, miercuri Madrid VASILE GÂRNEȚ: Madrid, Gara Atocha, ora 20.00. Recuperarea bagajelor durează mult timp și enervează pe toată lumea. Suntem strigați pe nume, conform inscripțiilor de pe cartonașele prinse la bagaje, dar nu se aude mai nimic în zgomotul gării. În plus, trecerea spre ușa vagonului o blochează acei care și-au primit doar una din valize și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]