4,758 matches
-
de aur și... un cap de negru! I-a continuat în "meserie" fiul, Richard Hawkins, care la 1586 conduce un atac împotriva provinciei cubaneze Oriente. Timp de 3 decenii, între 1565-1595, mările lumii aveau să fie terorizate de un alt englez Francis Drake. S-a născut în Tavistock, Devonshire, după unii la 1539, după alții la 1545! La 13 ani era deja îmbarcat pe o navă și, la 20 de ani, căpitan. Avea 23 de ani când a călătorit prima oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la Plata și în august 1578, cu 3 nave, străbate strâmtoarea Magellan, atacând portul Valparaiso. Fă-când ocolul Africii, ajunge în septembrie 1580 în Anglia, cu o bogată încărcătură de aur, argint, pietre prețioase și mirodenii. A fost aclamat ca primul englez care a făcut ocolul lumii, fiind înnobilat, numit viceamiral, ales primar la Plymouth și membru al Parlamentului. Nu se cunoaște să fi atacat vreodată Cuba, a amenințat Insula, a blocat portul, dar n-a atacat Havana. A sfârșit mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la pensie" o compensație de jumătate de milion de pesosi din partea regelui Franței! A fost numit amiral și folosit pentru protejarea faimoasei flote spaniole "De la Plata", pe care anterior o atacase. Printre pirații din Caraibe s-au nu-mărat, în afară de francezi, englezi și olandezi și câțiva portughezi și brazilieni. Faimoși au fost Bartolomé "El portugues" și Roc, "El brasileiro". Bartolomé a atacat, la 1662, la Manzanillas un vas spaniol, dar a dat ulterior "nas în nas" cu o escadrilă spaniolă de 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Născut "pe la 1556" și spânzurat în 1673, la vârsta de 117 ani! Să fi trăit atât de mult mulatrul Dieguito da-torită "damelor" a căror onoare a salvat-o? Corsarii cubanezi au fost activi aproape un secol, între preluarea Jamaicăi de englezi, la 1655 și ocuparea Havanei de către englezi, la 1762. Doar în perioada 1739-1742 au fost acordate în porturile cubaneze 50 de "Patente de corso"! Au capturat sute de nave, adunând milioane de pesosi de aur și argint, mii de prizonieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la vârsta de 117 ani! Să fi trăit atât de mult mulatrul Dieguito da-torită "damelor" a căror onoare a salvat-o? Corsarii cubanezi au fost activi aproape un secol, între preluarea Jamaicăi de englezi, la 1655 și ocuparea Havanei de către englezi, la 1762. Doar în perioada 1739-1742 au fost acordate în porturile cubaneze 50 de "Patente de corso"! Au capturat sute de nave, adunând milioane de pesosi de aur și argint, mii de prizonieri și de sclavi. S-au "remarcat" printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și argint, mii de prizonieri și de sclavi. S-au "remarcat" printre aceștia Diego Placido Vazquez de Hinostroza, Andres Manso de Contreras, Juan Poveda, Juan de Morfa Geraldino. Corsarii cubanezi au participat din 1654 la luptele duse împotriva piraților francezi, englezi și olandezi stabiliți în "Centru profesional" din insula Tortugas. Corsarul cubanez Blas Miguel a îndeplinit în 1687 o misiune "de onoare" atacând Haiti, capturând o impor-tantă pradă și eliberând 24 de femei spaniole deținute ca sclave! Se apreciază că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
negri s-a desfășurat, până la 1595, în baza unor "licencias" licențe, permise acordate și controlate de "Casa de Contratoria". După 1595 acest sistem avea să fie înlocuit cu "asientos" contracte acordate de suveranii spanioli unor comercianți străini portughezi, francezi, olandezi, englezi. Din 1640 de "asientos" au beneficiat portughezii, din 1695 olandezii și la 1701 Filip al V-lea acorda "asientos" francezilor, transferat după Pacea de la Utrecht (1713) englezilor, care prin "South Sea Company" se angajau să aducă în America 144.000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu "asientos" contracte acordate de suveranii spanioli unor comercianți străini portughezi, francezi, olandezi, englezi. Din 1640 de "asientos" au beneficiat portughezii, din 1695 olandezii și la 1701 Filip al V-lea acorda "asientos" francezilor, transferat după Pacea de la Utrecht (1713) englezilor, care prin "South Sea Company" se angajau să aducă în America 144.000 de negri într-o perioadă de 30 de ani. Având în vedere profiturile substanțiale, au încercat să intre în "afacere" și "întreprinzători" cubanezi personalități, demnitari, nobili, militari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1778 s-a creat în acest scop la Havana o "Comisie", care a înaintat autorităților spaniole un "Raport", în care se afirma interesul pentru comerțul cu sclavi negri. În secolul al XVIII-lea comerțul cu sclavi a fost dominat de englezi, aceștia, după ocuparea în 1762 a Havanei pe o perioadă de 11 luni, decretând "liberalizarea comerțului cu sclavi". În 1789 regele Carlos al IV-lea a decretat liberalizarea comerțului cu sclavi pentru "provinciile Caracas, Santo Domingo, Puerto Rico și Cuba". De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
capitalist", unde o mișcare revoluționară ar fi avut sorți de izbândă. Cunoșteam istoria luptelor de independență a popoarelor din America latină împotriva Spaniei, începută acum mai bine de două veacuri. "Războaiele de independență", fie ele ale latinoamericanilor împotriva Spaniei, americanilor împotriva englezilor, africanilor împotriva metropolelor coloniale, au avut, indiferent de continent și meridian, aceleași obiective lupta pentru libertate, independență, autoguvernare și pentru o viață mai bună. În multe cazuri, inclusiv în America latină și Africa, de aceasta libertate câștigată și de viața mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
irlandez pirpiriu, undeva Între poponar și pește ca stil. Gene era informator pînă-n măduva oaselor. Probabil că scotea din buzunar liste murdare - avea mîinile murdare tot timpul - și le recita gărzii. Ți-l Închipuiai intrînd agitat În cartierele generale ale englezilor În timpul tulburărilor din Irlanda, Într-o togă cenușie murdară, turnîndu-i pe creștini, dînd informații Gestapo-ului, GPU-ului, stînd de vorbă Într-o cafenea cu un agent de la Narcotice. Mereu cu aceeași față slabă, de șoarece, cu haine ponosite, demodate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
siguranță în Franța. La Veneția, altă bătaie pe cabina reținută și plătită de la Paris. Se îmbarcau sute de ruși, turci, greci, români etc., care părăseau Franța pentru a se întoarce acasă. În Mediterană, batelul fu urmărit și bombardat de unul englez, care-l luase drept Breslau sau Goeben în fugă spre Dardanele. Greșeala fu recunoscută curând și nu avu alte urmări decât leșinul câtorva doamne, cu drept cuvânt speriate. Multe și variate emoțiuni până se văzură în Marea Neagră. Dar, lucru surprinzător
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-le însă că va veni ziua dorită de ele și de mine, când le voi deschide din nou ușa. Se spunea că această nouă furie a germanilor era pricinuită de știrile rele de pe frontul Somme și [de] luarea Bagdadului de englezi. Nemaiputând nici ieși din casă, nici primi pe nimeni, eram triști, dar liniștiți, când sosi d. Tzigara, anunțându-ne că șederea noastră în București este exclusă și că ne roagă să ne alegem noi locul unde voim să mergem, căci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
anarhiei la un popor incult și inconștient? Ziarele germane păreau furioase, fiindcă se așteptau la pacea separată a lui Witte și Stürmmer, dar noi eram foarte îngrijorați și ne gândeam la starea celor din Moldova, deși se vorbea de complicitatea englezilor în acea mișcare, mai ales după discursul lui Bernard Law(În ediția I, 1937, p. 118, este scris, în mod greșit, Bernard „Shaw“. ). Dar ce puteam crede? Aveam experiența minciunilor ce publicau continuu pentru a îmbărbăta armata lor și a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult, sosi colonelul Pepi, care veni cu scrisorile Liei și testamentul lui Vintilă, reclamate la cei mari. El ne-a spus că pacea se va face în august și că noi suntem închise ca să nu facem pe spioanele în mâinile englezilor, care fac den gemeinsten-Krieg!(Un război ordinar (germ.).) I-am răspuns că resbelul nu se va termina anul acesta și că suntem gata să stăm aici până la pacea generală. Că pentru Brătieni este o bună ocazie de a-și arăta
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
morală pentru a reface din armata înfrântă din noiembrie 1916 pe cea victorioasă de la Mărășești și Oituz în vara lui 1917. Aliații, la început, și rușii, mai ales, ne duseseră la dezastrul care pusese o țară pe drumuri. Francezii și englezii ne-au ajutat la urmă ca să ne vindecăm o parte din răni și să ne reculegem. Rușii, până la sfârșit, ne-au prăbușit într-o nenorocire și mai mare, căci a trebuit să subscriem - măcar vremelnic - o pace rușinoasă. Știam însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să dejoace și de astă dată intențiunile suveranului. Arciszewski, ministrul Poloniei, are obiceiul să vorbească fără socoteală după masă. Într-o astfel de expansiune, spuse lui Palairet, ministrul Angliei, că regele face un pact cu Germania analog cu cel polono-german. Englezul, probabil după ordinul guvernului său sau pe care îl prevenise, se duce la Titulescu și îi pre vestește ce-l așteaptă tocmai în momentul întrunirii Micii Înțelegeri la București și vizitei lui Barthou. Ministrul de afaceri străine îl ia cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
24 de ore.“ Era nervos, agitat. Nu mi-a plăcut. Vorbindu-i de program: „Contribuția la Unirea tuturor românilor“, a sărit în sus. „Desigur, nu permit un asemenea ciclu când eu sunt în Axă, să-mi preaslăviți pe francezi și englezi?“ „Dar sunt lucruri trecute în istorie, nu putem să nu vorbim de Michelet, Quinet, Gladstone, Manin, Mazzini și de alții.“ „Nu se poate, nu se poate.“ Se agita din ce în ce mai mult. Mă uitai lung la el. „Tocmai ca sub regele Carol
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aici două exemple; pe Măric Ion, din Bacău, supranumit mai în glumă sau in serios de către unii, Chagal al României, care de mai mulți ani are un stil specific, recunoscut cu ușurință atât prin culorile predominante - ocru, brun, galben, roșu englez, cât și prin forma specifică a detaliilor de desen, cum ar fi siluete umane, animale, etc. Foarte interesant în arta lui Măric este faptul că într-o perioadă avea pictați ochi umani pe picioarele personajelor lui, sau în diverse alte
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
din garaj și în spațiul creat, eu cu Mișu și noul membru al Fundației, Radu Fetke am confecționat ramele și le-am vopsit. Printre altele, Mișu ni-a spus că la vernisaj, Carmen Bocean va veni cu o echipă de englezi, colaboratori ai sefului soțului ei. Am stabilit ca fiecare membru al fundației să expună câte 6 lucrări. A doua zi, ne-am întâlnit la Muzeul Banatului Montan, unde urma să aibă loc expoziția, pentru panotarea lucrărilor. Când am ajuns la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
strofe: 2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și cel românesc, are ritm iambic se numește endecasilab iambic. În literatura română au scris sonete: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, C. Boliac, M. Eminescu, Al. Vlahuță, Al. Macedonski, V. Voiculescu, V. Eftimiu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
întruchipează plinătatea limbii noastre. Articolele din "Timpul" îi dovedesc caracterul intransingent, deplin o conștiință amplă a marilor probleme naționale. Eu prevăd, în modestia mea, că avem în el pe marele poet și profet național, cum au avut italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, germanii pe Goethe". În tabloul al doilea al primului act, Poetul e într-un dialog elevat cu Boierul probabil cu avocatul Mandrea (?), pe moșia căruia se află -, care ține să sublinieze "substratul popular al poeziei" acestuia. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
toate vinele corpului i se vedeau sub pielea lui roșietică și lucie ca mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu atâta că n-aș fi schimbat pe iubitul meu tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu atâta că n-aș fi schimbat pe iubitul meu tovarăș de vânătoare pe mulți prietini de cei cu fața dulceagă, alifioși să-i legi la rană. El nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
darul adeseori să-mi descrețească fruntea și să mă facă prin naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să nu fiu bănuit că exagerez calitățile lui sau că, doamne ferește, împărtășesc părerile englezului care prețuia mai mult dobitoacele decât oamenii. Ce ar zice prietinii mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]