3,534 matches
-
Mitropolie, care se ocupa de administrarea acesteia și colecta veniturile din se plătea personalul bisericii. În casa din partea de nord-vest era o clădire mare, cu patru săli de clasă, a funcționat între anii 1929-1948 Școală de Cântăreți Bisericești a Centrului eparhial Iași. Ea a început să funcționeze cu o frecvență de patru ani, având ca profesori pe arhimandritul Teodor Stupcanu, pe pr. Theodor Vrănescu și pe alții. După ce s-au întors din refugiu de la Brașov, arhimandritul Teofil Luca și administratorul Miron
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
meșterului Virgil Moraru (1999-2000). Cu binecuvântarea mitropolitului Daniel, acest lăcaș de cult a fost redat cultului divin în 1999, adăugându-i-se hramul Sfânta Teodora de la Sihla și fiind astfel rânduită ca locaș de închinare pentru obștea călugărițelor de la Centrul eparhial Iași. Biserica "Sf. Gheorghe" - Mitropolia Veche a fost resfințită la 22 mai 2000 de către Christodoulos Paraskevaides, arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade și primat al Bisericii Ortodoxe a Greciei, împreună cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Biserica „Sf. Gheorghe
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
de preot, face studii la Seminarul "Veniamin" din Iași (1888 - 1896) și la Academia duhovnicească din Kiev (1897 - 1902). Translator la Consulatul român din Odessa (1904 - 1906). Primul profesor de limbă română la Seminarul teologic din Chișinău și la Școala eparhială de fete (1906 - 1918). Secretar de redacție al revistei "Luminătorul" (de la 1 ian. 1908). Secretar al tipografiei eparhiale (din 1909). Redactor și director al ziarului "Glasul Basarabiei" (1913 - 1914) - toate la Chișinău. Preot la catedrala arhiepiscopală (1918 - 1919), apoi preot
Grigore D. Constantinescu () [Corola-website/Science/318190_a_319519]
-
1902). Translator la Consulatul român din Odessa (1904 - 1906). Primul profesor de limbă română la Seminarul teologic din Chișinău și la Școala eparhială de fete (1906 - 1918). Secretar de redacție al revistei "Luminătorul" (de la 1 ian. 1908). Secretar al tipografiei eparhiale (din 1909). Redactor și director al ziarului "Glasul Basarabiei" (1913 - 1914) - toate la Chișinău. Preot la catedrala arhiepiscopală (1918 - 1919), apoi preot paroh la Năpădeni (1919 - 1932). A publicat numeroase articole in: "Basarabia", "Luminătorul" "Glasul Basarabiei" și alte periodice, toate
Grigore D. Constantinescu () [Corola-website/Science/318190_a_319519]
-
lui Hagii de către „d-na Anghelina și popa Iovan Popescu”. Informația catagrafiei este susținută și de două icoane pe blat de lemn, „Soborul Sf.Îngeri” și „Sf.Ioan Botezătorul”, pictate de Nicolae Zugravul la 1757 (icoanele se află la Depozitul eparhial Strehaia). Simion Zugravul pictează la 1834, la comanda lui Dinu Ungureanu, ușile împărătești. Pisania aflată în biserică arată că la anul 1869 „s-au ridicat această sfântă și dumnezeiască biserică pe temelie de piatră...” cu cheltuiala preotului Iordache, a lui
Biserica de lemn din Brebina () [Corola-website/Science/319846_a_321175]
-
Porțile Orientului. Romancier, dramaturg, reporter, editor. Născut la 12 februarie 1939, Chișinău - România Mare. Fiul lui lordache Crăciun, notar și pretor în Basarabia, de vită țărăneasca din satul Cuza Vodă, Galați, și al Paraschivei (n. Dacev), învățătoare care terminase Școală Eparhiala din Chișinău. Frate mai mic al scriitorului Victor Crăciun, presedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni București. Cu părinții și fratele, s-a refugiat din Basarabia în iunie 1940, pește Prut, cu căruță, de teama deportării în Siberia, mergând
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
a măritat cu Alexandru Alfimov și Petre a plecat cu mama și tatăl său vitreg la Chișinău. Petre a fost trimis la o școală parohială unde profesorii au constatat că are o voce bună și l-au înscris în corul eparhial, unde a învățat să cânte. Tatăl său vitreg cânta la muzicuță și la ghitară și, dându-și seama de talentul artistic al fiului său vitreg, i-a dăruit ghitara sa. În perioada în care era elev, Petre a reușit să
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Ord. Cons. Nr. 11233 Bisericesc din 15.11.1903 "...se înapoiază planul și preliminarul pentru repararea bisericei din Boian neaprobat..."). Actuala biserică s-a construit prin contribuția credincioșilor păstoriți de preotul paroh Iosif Crișan, cu un mic ajutor de la Centrul Eparhial Sibiu, și prin donații de la diverși cetățeni localnici stabiliți in America sau în București (ex. 273 coroane de la Teodor Cucuiu din București și Nicolae Duma Gheorghiță din America). Lucrările de edificare a bisericii sunt încredințate arhitectului Kercsedi Lajos pentru suma
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
1941, episcopul Nicolae Popoviciu devine și locțiitor al scaunului Episcopiei de Timișoara, atunci reînființată. În această calitate a organizat-o și înzestrat-o chiar din fonduri personale. Printre altele, lui i se datorează reședința episcopală și o clădire pentru Consiliul Eparhial, în centrul orașului Timișoara. Ocuparea Ardealului de Nord de către Ungaria hortistă aduce și ocuparea Oradei. Episcopul Nicolae Popoviciu este reținut și brutalizat de autoritățile ungare de ocupație, apoi expluzat forțat peste hotarul creat de Hitler, Mussolini și Horty. O vreme
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
persecuțiile hortiste sunt în egală măsură ocrotiți de episcopul Oradei. Atunci când poate, în vara anului 1942, Nicolae Popoviciu vine din nou în Transnistria, împreună cu protopopul Aurel Mușet, preotul militar Ion Croitoru, preotul profesor Cornel Sava și diaconul Aurel Dărăban, secretar eparhial. Ierarhul ardelean a vizitat și a oficiat slujbe la o serie de biserici refăcute de români; a făcut panihide la Catedrala Ortodoxă din Odesa, în memoria celor uciși în atentatul din 21 octombrie 1941, la cimitirul din Valea Dalnicului-Vacarjani și
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
le ocupe țăranii trecuți la grecocatolicism. Cu toate acestea, lipsurile materiale (enoriașii nu plăteau niciun ban pentru preot și nici nu voiau să presteze robota) și atitudinea nebinevoitoare a episcopului Eugenie Hacman au determinat pe părintele Iraclie să ceară Consistoriului Eparhial să fie transferat din nou la Parohia Șipote. Cererea sa i-a fost acceptată abia în aprilie 1859. În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost mutat la Stupca, un sat mare și frumos. Aici exista o colonie de țigani
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
A. Kesman. Aceasta sf. cruce este aședată pe spesele fraților Pașcoviciu din Gurahumorului întru cinstea m.m. Voevodilor Michail și Gavriil în anul 1890."" O lungă perioadă (aproximativ 25 ani) a slujit aici ca preot-paroh arhipresviterul stavrofor Ambrosie Gribovici, fost consilier eparhial și protopresviter județean. Acesta a murit la 4 aprilie 1932, la vârsta de 68 ani, și a fost înmormântat într-o criptă din curtea bisericii. Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, această biserică a fost singurul lăcaș de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
fiicelor sale. Pe peretele stîng al nartexului din biserică se mai găsește încă o inscripție funerară: "Aici se odihnesc trupurile ctitorilor sfântului locaș Teodor și Andronachi Rudi". Biserica rămasă de la schitul Rudi a fost închisă în 1846 prin hotărîrea autorităților eparhiale și a fost dată sub supraveghere parohiei din satul Rudi de Jos. Mai tîrziu, proprietar devenind un oarecare Mihail Rosea, rudă apropiată a lui Boguș, a fost transformată în locuință pentru slujnici. Între timp, complexul monastic a fost părăsit: casele
Mănăstirea Rudi () [Corola-website/Science/315310_a_316639]
-
urmat studiile liceale la Lugoj și la Blaj, iar studiile superioare de teologie la Blaj și la Viena. După după trei ani de studii superioare a fost numit profesor de limba română la "Liceul din Lugoj" și actuar în cancelaria eparhială. Ceva mai târziu a fost hirotonit preot și a fost numit secretar episcopal, notar consistorial, protopop și camerar papal. În 1870 a fost numit episcop al Eparhiei Lugojului și a fost hirotonit episcop de către Iosif Pop Silaghi, episcopul eparhiei române
Ioan Olteanu () [Corola-website/Science/323039_a_324368]
-
la Lugoj urmându-i episcopul Victor Mihaly de Apșa. În calitate de episcop de Oradea Mare, Ioan Olteanu s-a îngrijit de buna funcționare a Liceului din Beiuș, pe care l-a restaurat. În același timp s-a îngrijit de restaurarea reședinței eparhiale din aceeași localitate, iar reședința episcopală de la Oradea a primit o aripă nouă. Olteanu a fost asistent la tronul pontifical și onorat cu multe decorații, între altele cu Marea Cruce al Ordinului Franz Joseph. S-a îmbolnăvit de o ciroză
Ioan Olteanu () [Corola-website/Science/323039_a_324368]
-
of the Lord", "The human body: Ascesis and Exercise", "The Person in the Orthodox Tradition". Ultima carte a fost premiată pentru "scrierile teologice în limba greacă din perioada 1991-1996" de Academia Atenei. În primăvara anului 2010 a publicat o broșură eparhială aducând argumente contra schimbării textului liturgic.
Hierotheos Vlachos () [Corola-website/Science/324047_a_325376]
-
accepte transferul la altă mănăstire sau în București, iar în ultimul rând să-și ia concediu medical. Aceste somații, după cum au recunoscut cei din conducerea Bisericii, erau din rațiuni de stat. Pe 27 ianuarie 1955 a avut loc la Consistoriul eparhial monahal din București, procesul de caterisire al Părintelui Ioan, în lipsă, pentru a putea fi dat mai ușor pe mâna autorităților. Pe 21 februarie 1955 i s-a înmânat Sentința de caterisire și excludere din monahism, pe care pe bună
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
ulei pe hârtie, care l-a donat livelui de fete AL.I.Cuza.Picteaza biserică Horea din Sanislau, Maramureș, unde este ajutat de fica lui Lenuța, la terminarea picturii, iar la sfiintire au participatI.P.C. Arhim. dr. Paul Augustin, vicar eparhial și PS Țiț Simedrea. Începe pictură la biserică Sf Gheorghe din Sadova, aici le are ca ajutoare pe Mihaela și Gina, fetele mai mici, aceasta biserică este inclusă pe harta turistică a zonei. Pe 1 noiembrie este chemat să spele
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
de la hotărâre, s-a făcut precizarea că „pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei și practicii Sfintei noastre Biserici Creștine Ortodoxe, preoții vor fi opriți de la toată lucrarea preoțească și trimiși în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancționare”. Crematoriul Cenușa a fost încă de la crearea lui un obiectiv militar pentru că maschează intrarea într-o veche rețea de galerii subterane, în care se poate merge cu mașina, galerii în care Vlad Țepeș intra călare. Crematoriul Cenușa
Crematoriul Cenușa () [Corola-website/Science/326674_a_328003]
-
educator la Școală normală “Carol I” din Câmpulung, militarizata între timp. În martie 1943 este înaintat la gradul de locotenent de aviație în rezervă. Până în octombrie 1944 a fost desemnat commandant al Batalionului de elevi al școlii. Este ales deputat eparhial și membru în Comisia Culturală a Arhiepiscopiei Bucureștiului. În această calitate participa cu drept de vot, la alegerea a doi patriarhi: Justinian Marină ales la 24 mai 1948 și înscăunat patriarh la 6 iunie 1948: Iustin Moisescu(fiu de invaățător
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
suport temeinic pentru studiile viitoare cu privire la bisericile de lemn din zonă. Printre obiectele de cult folosite în această biserică au fost și următoarele cărți bisericești: 1. Evanghelie, tipărită în anul 1723 la București. Această lucrare, la momentul predării către centrul eparhial din Zalău se prezenta în stare bună de conservare, completă, în legătură de piele cu scoarțe de lemn, ornamentată, cu urme de aurire. Era scrisă cu caractere chirilice. 2. Apostol, tipărit în anul 1747 la Râmnic. Starea de conservare a
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
în aceste locuri, prin înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și pietății locuitorilor Bărăganului în viața Bisericii noastre strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a luat în discuție cererea preoților și credincioșilor din cadrul protoieriilor județelor Ialomița și Călărași, privind înființarea unei episcopii și numirea aici a unui ierarh. Motivele cererii porneau de la considerente de ordin istoric și conțineau propuneri de îmbunătățire
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
ale activității pastoral-misionare și de promovare a educației moral-religioase pentru păstrarea și consolidarea credinței ortodoxe. Întrucât argumentele erau susținute și de autoritățile locale de stat, care s-au oferit să asigure posibilități corespunzătoare pentru buna funcționare a viitoarei episcopii, Consiliul Eparhial s-a declarat de acord cu înființarea unei episcopii locale pentru județele Ialomița și Călărași, de care să aparțină Protoieriile Slobozia, Urziceni, Călărași și Oltenița. Sfântul Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în examinare adresa
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
episcopii locale pentru județele Ialomița și Călărași, de care să aparțină Protoieriile Slobozia, Urziceni, Călărași și Oltenița. Sfântul Sinod, în ședința sa de lucru din 6-8 iulie 1993, luând în examinare adresa Arhiepiscopiei Bucureștilor nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Ortodoxiei (anul V, nr. 98-99 din iulie 1993), periodic al Patriarhiei Române, care a fost reprodus și de ziarele centrale și a fost citit și la posturile naționale de radio și televiziune. Vestea înființării pentru prima oară a unui centru eparhial în Bărăgan a fost primită cu bucurie de clerul și credincioșii din județele Ialomița și Călărași, care erau contemporani unui eveniment istoric, acela de a fi martorii așezării unui scaun vlădicesc pentru prima dată în aceste locuri. Adunarea Eparhială a
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]