3,970 matches
-
pentru care a fost considerat inapt pentru serviciul militar și lăsat la vatră. Deși Mishima era bucuros că nu a plecat pe front, multă vreme după aceea s-a simțit vinovat că a supraviețuit și a pierdut șansa unei morți eroice. Deși tatăl îi interzisese să mai scrie, Mishima a continuat în secret în fiecare noapte această activitate, ajutat și protejat de mama sa, Shizue, care era întotdeauna prima sa cititoare. După terminarea școlii, tatăl sau, un simpatizant al nazismului german
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
foarte frumoasă tânără, de care se simte atras dar pe care n-o poate iubi. Corespondentul său european ar putea fi Octave de Malivert din romanul lui Stendhal, "Armance". Ca și acesta, Tenkutsu este chinuit de gândul sinuciderii, al morții eroice dar nu are încă puterea să ducă gestul suicidal până la capăt. Cel de-al doilea roman, , abandonează stilul narațiunii cu valoare autobiografică și plonjează în plină ficțiune. Naratorul e de data aceasta o Madame Bovary în cheie japoneză. Lucrarea "Sete
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
și alte nuvele", dezvăluie afinitățile politice ale lui Mishima precum și sfârșitul său tragic. "Patriotism" se bazează pe un eveniment istoric, incidentul Ni Ni Roku care a avut loc în anul 1936. Personajul principal al povestirii, portretizat în mod idealistic și eroic, se află în fața unui conflict al datoriei și loialității în fața morții, moartea fiind cea mai onorabilă alegere. Nuvela descrie cu admirație un tânăr ofițer japonez care se sinucide prin seppuku pentru a-și demonstra loialitatea față de împărat. Mishima a fost
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
deveni, asemenea antrenamentelor din artele marțiale, stilul personal al autorului, fiind supus acelorași încercări de a obține un corp textual perfect, eliberat de orice surplus. Trupul perfect devine un element esențial al eroului tragic, care nu poate cunoaște o moarte eroică, fără armura acestui trup. Moartea trebuie sa fie publică, să se ridice deasupra formelor în care mor oamenii comuni, sa se obiectivizeze prin actul sinuciderii rituale, seppuku, împrumutat din codul Bushido, un set de reguli stricte ale castei samurailor. În
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
Arta și revoluția", 1848), "Das Kunstwerk der Zukunft" („Opera de artă a viitorului", 1850), "Oper und Drama" („Opera și drama", 1851). Wagner s-a considerat pontiful unui cult artistic înrădăcinat în cultura germană, inspirată din vechile legende nordice, cu personaje eroice, care se mișcă într-o lume supranaturală. Această artă, gravitând în jurul dramei muzicale, trebuia să dea naștere acelei opere naționale, care să fie pentru germani ceea ce tragedia clasică fusese pentru grecii antici. Drama muzicală wagneriană se opune divertismentului operei tradiționale
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
regina Franței, Maria de Medici, îi cere lui Rubens să execute decorarea galeriei de festivități a palatului Luxemburg, din Paris. Opera este terminată în anul 1625, cuprinzând 24 picturi de dimensiuni mari care prezintă „Istoria vieții celebre și a faptelor eroice ale Reginei”. În prezentarea acestor evenimente, pictorul îmbină două abordări, realistă și alegorica. Astfel, în "Debarcarea la Marsilia", Maria de Medici este prezentată nu numai înconjurată de persoanele de la curtea ei, dar și de personaje mitologice, cum sunt cele trei
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
lor. Explicația acestui comportament este dorința de a avea alături de el, în Valhalla, pe cei mai mari eroi, pentru a fi ajutat de ei în ziua Ragnarok-ului, în lupta contra giganților. Valhalla nu primea decât sufletele celor care au murit eroic pe câmpul de luptă. Deoarece Odin era ocrotitorul vestitelor Mannerbunde, creaturi ce terorizau satele, acest zeu nu era unul dintre zeii favoriți ai populației rurale. Acest lucru este întărit de cultul lui care includea sacrificii umane prin spânzurarea unor bărbați
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
perioada [[Revoluția franceză|revoluției franceze]]. Libretul lui [[Lorenzo Da Ponte]] scris pentru [[Wolfgang Amadeus Mozart|Mozart]] prin muzica elocventă transmite un nou sens al individualității și a libertății. Generația romantică l-a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să-l conteste pe împăratul [[Napoleon I|Napoleon]], retrăgându-i dedicația [[Simfonia nr.3 (Beethoven)|simfoniei Eroica]]. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
a privit pe Beethoven, ca artistul lor ideal și eroic, care a dedicat mai întâi o simfonie Consulului Bonaparte, campion al libertății, ca apoi să-l conteste pe împăratul [[Napoleon I|Napoleon]], retrăgându-i dedicația [[Simfonia nr.3 (Beethoven)|simfoniei Eroica]]. În cultura muzicii contemporane, muzicianul romantic a urmat o carieră publică, în funcție de sensibilitatea audienței provenind din clasa de mijloc, lucru mult mai frecvent decât să fie patronat de un aristocrat al curților imperiale, așa cum a fost cazul cu muzicienii și
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
vocabularului odată cu apariția căilor ferate însă colegiile nu mai erau izolate unele de altele iar întâlnirile sportive au devenit posibile versiuni oficiale și alte apariții astăzi este înlocuit în mare măsura cu oțelul aliat moale dramele sale au un caracter eroic sau religios și relevă antiteza tragică dintre iluzie și realitate datorită numărului mare de copii ei participă substanțial la întreținerea economică a familiei mai târziu injectoarele cu abur și turbopompele au înlocuit pompele clasice a scris în latină italiană și
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
profunzimile orchestrei înainte de a da naștere unor teme sau unor întregi paragrafe, au totuși ca rezultat o anumită fixație tonală. Unul dintre mijloacele lui Sibelius pentru a produce tensiunea este tocmai refuzul modulației aflate la îndemână, iar din acest refuz eroic de a recunoaște funcția tonală a anumitor note decurg culorile deseori modale ale muzicii sale. La Sibelius nu putem găsi niciodată sau aproape niciodată contrapunct în sensul tradițional, acela al "fugii de școală". Muzica lui Sibelius este topologică, se bazează
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
cu inima sfâșiata, Abraham da răspunsuri profetice, precum: „Dumnezeu va avea grijă de mielul jertfei sale” (Gn 22,8). Cu această cerere de a jertfi unicul sau fiu, Dumnezeu îi cerea lui Abraham un act de credință și de ascultare eroica. Trebuie însă accentuat că, împiedicând jertfirea fiului prin intervenția unui înger, revelația condamnă practică sacrificiilor omenești atât de răspândită printre cananeii, printre care trăia Abraham. Narațiune bogată în detalii este și aceea care reproduce încercările unui slujitor al lui Abraham
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Bisericii din Orient primează un al treilea aspect: Abraham model de asceza. Abandonarea patriei, a familiei, ascultarea necondiționată (dovedită mai ales in sacrificarea lui Isac) sunt toate trăsături văzute, nu atât ca acte de credință, cât mai ales că virtute eroica. Abraham este înțeleptul care ascultă de Dumnezeu în ciuda repulsiei cărnii; este modelul lui amor spiritualis, care primează asupra lui amor carnalis; viziune care de la Origen la sf. Bernard (cf. PL, CLXXXIII), la sf. Francisc de Sales (cf. De l’amour
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
prin faptul că multe femei au preferat pălăriile, basmalelor, și că s-au străduit, în general, să atingă anumite standarde ale elegantei, ca semn al ”respectului de sine”. O rezistență pe care autoarea spune că ”nu ezită să o numească eroica”. (Petre, 264) </spân></spân></p> Numai că în imagistică anilor 50, în revistă Femeia, de exemplu, editata de UFDR în tiraje de 50 000 de copii, se pot regăsi nenumărate contraexemple pentru faptul că regimul ar fi susținut exclusiv un
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
unor meserii ”tradițional masculine”: de la siderurgie și munca în subteran, la chirurgie și științe experimentale. ”Bărbătoasele tovarășe de Partid, si/sau de viață, nu erau, vai, doar o ficțiune: portretele lor se etalau cu ostentație pe toate zidurile, biografiile lor eroice și asexuate erau propuse drept exemplu, solitudinea lor militanta, care nu recunoștea decât o singură familie, Partidul, ar fi trebuit să stârnească emulația ambelor sexe.” (260) Definitorie în interiorul acestei linii argumentative este raportarea afectiva, nici ascunsă, nici analizată, ci doar
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
acestei linii argumentative este raportarea afectiva, nici ascunsă, nici analizată, ci doar afișată că justă atitudine morală - un element care articulează înserarea acestei poziții în discursul dominant post-comunist referitor la trecutul recent. Observațiile din eseul lui Zoe Petre despre rezistență eroica a femeilor la un tip de performare despre care repeta că a fost impusă brutal de regim, sunt enunțate că adevăruri asupra cărora există deja consens și care nu mai au nevoie să fie demonstrate. Viziunea este subsumata unui esențialism
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
realist socialiste relevante și periculoase în măsura în care au reușit să contribuie la producerea unei subiectivități similare celei pe care consideră cercetătoarea că o reprezentau: Zoe Petre consideră în schimb că reprezentările respective n-au fost eficiente în acest sens: prin gesturi eroice, femeile au rezistat proiectului de emancipare prin masculinizare, păstrându-și cu eforturi standardele performative feminine. Diferența dintre cele două poziții constă deci în raportarea la o subiectivitate considerată ca efect al regimului socialist și al propagării imaginilor realist socialiste: daca
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
lui Cicero. Paralel cu formația sa culturală, se angajează și în activitatea politică, inițiind campania pentru întoarcerea sediului pontifical de la Avignon la Roma. La Napoli, sub patronajul regelui Robert d'Anjou, organizează manifestări literare, în cursul cărora citește din poema eroică ""Africa"" abia terminată (1340), susține discuții asupra poeziei, artelor și autorilor clasici. În ziua de 8 aprilie 1341, senatorul Orso dell'Anguillara îl încoronează ca ""Magnus poeta et historicus"". În 1343, în trecere prin Verona, descoperă primele 16 cărți ale
Francesco Petrarca () [Corola-website/Science/298430_a_299759]
-
de sud ale Leningradului, eliberându-l. În vara aceluiași an, finlandezii au fost împinși pe celălat mal al Golfului Vîborg și al râului Vuoksi. Vitejia apărătorilor Leningradului a fost un important simbol al hotărârii de luptă a tuturoro sovieticilor. Rezistență eroică a orașul simbol al revoluției bolșevice a fost un important factor de creștere a moralului soldaților sovietici de pe toate fronturile și în aceiași măsură a civililor din spatele liniilor de luptă. Numărul total al pierderilor de vieți omenești nu este cunoscut
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
Academiei Române. De asemenea, a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și laureat al Premiului de Stat. Alte compoziții ale lui Matei Socor sunt poemul simfonic "Mama" (1944), pe versuri de Maria Banuș și oratoriul "Stejarul din Borzești" (1966), frescă eroică inspirată de versurile lui Dan Deșliu. În domeniul muzicii de cameră, a scris mai multe compoziții pentru orchestră, dintre care menționăm următoarele: În ultimii ani, de viață a compus opera "Conu Leonida față cu reacțiunea", reprezentată pe scena Operei Române
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
(n. 1840, Galați - d. 1909) a fost un scriitor și compozitor român. A fost profesor la Conservatorul din București. A scris piese de teatru cu caracter satiric („Căsătoriile în lumea mare”, 1871) sau eroic („Curcanii”, 1878; „Traian și Andrada”, 1893). Compozițiile sale muzicale („Doi ochi”, „Hora de la Grivița”, „Cântecul gintei latine” ș.a.) au un pronunțat caracter patriotic. S-a remarcat și prin cronicile sale dramatice și muzicale, publicate în „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Literatorul
Grigore Ventura () [Corola-website/Science/308777_a_310106]
-
erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă „"Coplas por la muerte de su padre"” („"Cuplete pentru moartea tatălui său"”), grație îmbinării reușite de tradiție și originalitate. În ea Jorge Manrique face elogiul tatălui său defunct, arătându-l eroic, virtuos și senin în fața morții. Această poezie este una de referință în literatura spaniolă. Lope de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
Vodă cel Viteaz și ia cu asalt zona. În lipsa unei armate consistente, Alexandru al II-lea și fratele său sunt zdrobiți în lupta care s-a dat la Jiliște, lângă Râmnicu Sărat. În această luptă de supraviețuire își află moartea eroica Albu din Golești, rudă domnului, a cărui piatră tombala de la Mănăstirea Vieroș relatează pe larg evenimentul. Voievodul muntean este obligat să se retragă la Târgul de Floci unde organizează contra-ofensiva; o armată condusă de Dragomir vornicul, Mitrea comisul, Bratu paharnicul
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
unor idei, care erau de multe ori osificate în ideologii („"formule"”, „"Ism-uri"”, cum le numea el). În opinia lui Carlyle, numai indiizii dinamici pot stăpâni evenimentele și pot direcționa energiile spirituale în mod eficient. Imediat ce „formulele” ideologice înlocuiesc acțiunile umane eroice, societatea se dezumanizează. Această dezumanizare a societății a fost o temă abordată și în lucrările posterioare. În „"Past and Present"” („"Trecut și prezent"”) (1843), Carlyle a scris într-o notă de conservatism sceptic care mai târziu a putut fi observată
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
formarea fascismului ca ideologie. Carlyle s-a îndreptat spre gândirea sa târzie în anii 1840, ceea ce a dus la ruperea prieteniei cu John Stuart Mill, printre alții, și la răcirea relației cu Ralph Waldo Emerson. Credința sa în importanța conducerii eroice și-a găsit forma în cartea sa „"On Heroes, Hero-Worship, and the Heroic in History"” („"Despre eroi, venerarea eroilor și eroicul în istorie"”), în care a comparat diferite tipuri de eroi. Ca unul dintre puținii filozofi care au fost martori
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]