6,049 matches
-
pare greu de crezut altor generații: "foarte mult s-au iubit părinții mei și pentru tata cel mai prețios om pe lume a fost maică-mea". Între ritualurile de familie, care înregistrau cu grijă evenimentele și persoanele relevante, relația lor exemplară a fost omagiată decenii în șir: "noi sărbătoream întotdeauna [...], ziua căsătoriei părinților". Intrarea mamei sale în familie a fost o urmare neprevăzută a celui de-al Doilea Război Mondial. Era din Rusia, iar căsătoria a complicat, din nou, destinul familiei
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
speță în ce privește cercetarea în zona interculturalității, arie academică în care, cum ne amintim dintr-o altă discuție 1, profesorul González deține un statut cu totul privilegiat, domnia sa contribuind, prin eforturi inestimabile, la conturarea unui profil al disciplinei de o reprezentativitate exemplară în ce privește aproprierea spațiului discursiv de către o multitudine de "voci", aflate într-o perfectă, democrată, armonie, profesorul González, deci, îmi da de știre, în momentul conversației noastre de acum câteva luni că, zece ani după plecarea mea din State, orientările umaniste
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Mare și Sfânt, model de apărare a credinței, prin dragoste de Dumnezeu și rugăciune. Meritul de excepție al lucrării este acela că izvorăște din experiență și cheamă la trăire. Izvorăște dintr-o experiență de peste șase decenii de slujire preoțească exemplară, închinată lui Dumnezeu și semenilor, și ne conduce spre experierea „raiului rugăciunii”. în mod deosebit trebuie remarcată și frumusețea de exprimare a Părintelui în paginile lucrării. Cei ce îl cunosc își aduc aminte cu nostalgie de cuvântul său blând, dar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de uimire a doamnei la vederea autografului acordată Lui Moshe Idel de către Umberto Eco, este legitimă. Valoarea impune și distanțează. Totuși valorile gravitează în jurul acelorași puncte, se așează în prietenii care îmbogățesc istoria lumii. Prietenia dintre el și Culianu este exemplară. Se bazează în primul rând pe o aproape inexplicabilă afinitate spirituală. Sunt atrași de aceleași teme fără a interacționa în prealabil. Când află unul de altul, relația lor este de frați. Nu-l interesează România istorică decât atât cât îl
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de la înaintașii săi ce slujiseră chiar la poarta sultanului. Face în așa fel încât Avedis, marele cafegiu al Bucureștilor, înainte de a se retrage, să îi lase magazinul de cafea. Chiar și după ce-i lasă magazinul, are față de Avedis o tactică exemplară: se comportă cu el ca și cum magazinul i-ar aparține în continuare, nu-l contrazice în față, e curtenitor. Când pleacă din țară, bătrânul cafegiu îi lasă și foarte multe alte bunuri, mai ales bijuterii din aur pe care le transformă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
numeroase exemple ilustre). Din perspectiva istoriei literare, lucrurile pot fi (și uneori chiar stau) astfel. Doar că momentul politic dramatic, hotărâtor pentru soarta culturii române sub regimul totalitar comunist, cerea, în primul rând, un alt tip de rezistență literară: deschisă, exemplară, organizată, europeană, de confruntare directă. Dar și în această împrejurare intervin o serie de distincții. II. Trecerea de la rezistența pur literară, pasivă la cea activă: politic-literară și, în cele din urmă, la rezistența politică prin literatură, reprezintă pragul hotărâtor al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
esența relațiilor culturale sub regimul defunct nu a fost încă analizată (la acea perioadă, în 1992, n.n.) atent și la rece, fără prejudecăți de nici un fel. Ca orice risc, încercarea merită să fie făcută. Cazul Constantin Noica ni se pare exemplar și paradigmatic mai ales în această privință. El a fost cel mai reprezentativ om de cultură român din ultimele decenii aflat chiar în centrul unei dispute: acuzat și apărat deopotrivă de a fi colaborat cu regimul dispărut. Problema esențială, care
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Noica scria și publica chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată această nuanță a lui Constantin Noica, în țară și în străinătate. Am aminti, în acest sens, deocamdată, doar reacțiile unui
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o soluție pur personală, resemnată la a face doar ce se poate, în condiții date, de precizat de la caz la caz. Nici eroism spectaculos, nici capitulare totală, ci o supraviețuire activă, cu motivare complexă, profundă. Este chiar miezul problemei Noica, exemplară și simbolică pentru o întreagă categorie de intelectuali care au supraviețuit sub ceaușism. Și, în unele cazuri, chiar au produs, au creat, au rezistat efectiv, în felul lor, prin cultură. Nu în toate împrejurările, doar simplu pretext al neangajării lor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literatură, mai mult: nici o literatură din lume nu mai este, nu mai poate pretinde a fi, buricul pământului. Un prim punct câștigat, deci. Tradusă în termenii teoriei literaturii și ai literaturii comparate, această concepție neagă existența centrului literar unic. Deci exemplar, canonic, model absolut etc. Decolonizarea înseamnă policentrism cultural și literar. Nu ar trebui să mai existe literaturi majore și minore, centre absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando Gnisci. Textul nostru este, de altfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în acest sens, cu un instinct cultural sigur, lucrează Alina Mungiu, Sorin Antohi, Andrei Cornea, Dan Pavel și alții. în străinătate, Vladimir Tismăneanu oferă un model de prim ordin. Alte două gesturi au, nu mai puțin, o valoare simbolică și exemplară. Amintim, în primul rând, de textele lui M. O nou cultură română 292 Adrian Marino Nițescu, de sertar: Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii. Eseu politologic. (1975, 1988), recent dezvăluite. Primul a încercat, totuși, să fie editat. La drept vorbind, după
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exercițiu eseistic, fără direcție precisă și finalitate practică. Sunt concluziile sperăm, accesibil formulate ale unei activități și experiențe intelectuale de o oarecare durată, cu particularitățile, orientările și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici canonică, nici mai ales definitivă. Una din urmările cele mai periculoase ale concepției totalitare este de a avea ultimul cuvânt, definitiv, în toate domeniile. Relativizarea, alternativa și dilema sunt printre adversarii cei mai periculoși ai spiritului totalitar-oficial. Exprimăm, într-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Țuțea? De ce Țuțomania cum s-a și spus ar fi idealul culturii române? Și dacă, din nefericire, Noi boicotăm istoria și valorificăm mărunt imediatul, după excelenta formulă a lui Andrei Pleșu, de ce o astfel de atitudine ar fi neapărat și exemplară? Succesul și efectul imediat, strălucirea și nu soliditatea, spontaneitatea și nu continuitatea, improvizația și nu planificarea organizată sunt, între altele, semnele culturii minore, nu majore. De ce am fi condamnați doar la un astfel de regim steril, necreator, este foarte greu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
total absurdă, neimportantă, deci neglijabilă, chiar și conștiinței poetice? Cel puțin acești apolitici, total desideologizați, sunt într-adevăr onești cu ei înșiși până la capăt... Nu acceptăm, pe de altă parte, nici sofismul primatului definitiv al fragmentului, proclamat genul specific și exemplar al epocii post moderne, formulă incomparabilă de expresie etc. Adesea el nu camuflează, în realitate, decât spiritul amorf, improvizația, o idee sau o inspirație de moment. De asemenea, incapacitatea de a construi, absența unui proiect cultural personal, mondenitatea mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este, în esență, arhetipal"83. La baza comportamentului omului primordial se află mitul, povestirea exemplară despre "modelul exemplar al comportamentelor umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este, în esență, arhetipal"83. La baza comportamentului omului primordial se află mitul, povestirea exemplară despre "modelul exemplar al comportamentelor umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul istoric), imitație (a unor "modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice act, scenariu uman imită un model exemplar.) și participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
modele transumane"87, exemplare, ceea ce conferă sens vieții, o valorizează. Orice situație trimite la una arhetipală, orice act, scenariu uman imită un model exemplar.) și participare (realitatea se dobândește exclusiv prin repetare sau participare; tot ceea ce nu are un model exemplar este "golit de sens", adică lipsit de realitate"88; "omul încetează să mai trăiască în timpul profan și lipsit de sens pentru că el imită un arhetip divin (...) tot așa orice acțiune plină de sens săvârșită de omul arhaic, orice acțiune reală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
structuri ale inconștientului colectiv. (În scrisoarea din 3 mai 1977 adresată lui Culianu, Eliade revine asupra "termenului impropriu pentru ce voiam eu să indic: model exemplar"95). Folosind termenul cu referire la Platon și Sfântul Augustin, cu sensul de "model exemplar", dezvăluit prin mit și reactualizat prin rit, Eliade corectează a posteriori și precizează că titlul potrivit pentru intențiile sale ar fi fost Paradigme și repetare 96. Acesta este și motivul pentru care Eliade folosea termenul de prototip în locul celui de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Leon" sau, mai bine zis, "al leului"103, strămoșul totemic, strămoșul mitic al tribului, sintagme pe care Eliade le folosește în Istoria credințelor și ideilor religioase. Mitul descendenței unui popor dintr-un carnasier (lup, leu, leopard etc.), văzut ca vânător exemplar, devine inteligibil printr-o concepție religioasă regizată de un Domn (o Mamă) a (l) Animalelor; universul religios al vânătorului primitiv este dominat de solidaritatea mistică dintre vânător și vânat 104. Asemeni obiectelor, numele personajelor se hierofanizează, "își evocă originea". 4
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror semnificații sunt adaptate experienței estetice a omului modern 537 pentru a asigura receptarea mesajului; 3
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reamintim...". Exercițiile de anamneză și de inițiere (la acest ritual participă și secretarul Maestrului, Eusebiu Damian, fiind transpus in illo tempore al evenimentelor de pe scenă; tablourile ilustrează "confruntarea dintre valorizarea artistică și filosofică, pe de o parte", a unor evenimente exemplare și "interpretarea lor istoriografică, pe de altă parte"677) încep cu rolul câtorva animale în istoria universală: lupoaica și întemeierea Romei, asinul pe care a intrat Isus în Ierusalim, cămila Sfîntului Nil, calul lui Napoleon (care amintește faimoasa expresie hegeliană
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ierusalim, cămila Sfîntului Nil, calul lui Napoleon (care amintește faimoasa expresie hegeliană că, prin Napoleon, Spiritul Universal a intrat călare în istorie), catârul și celebra expresie în străromână, "torna, torna, fratre", prima dovadă de limbă arhaică românească. Spectacolul prezintă "evenimente exemplare" și devine o actualizare a scenariului arhaic din illo tempore, iar Eusebiu Damian (exponent al publicului spectator) trăiește învălmășeala și spaima mulțimii din veacul al șaselea, încât i se pare că acea uriașă caracatiță vrea să-l înhațe și, derutat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Pentru a fi în acord cu numele, natura personajului trebuie să se schimbe, să semene cu adevăratul ei model, arhetipul pe care îl copiază. Schimbarea personajului și întâlnirea sa cu mitul/cu Ahasverus este posibilă, datorită credinței lui în povești exemplare, despre marile taine ale universului, în mijlocul desacralizării treptate a lumii 879: "E o poveste lungă, și pe voi, tinerii de azi nu vă mai interesează poveștile..."880. Povestea "lungă" a jidovului rătăcitor condamnat la nemurire, la veșnică peregrinare pentru a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]