4,341 matches
-
adevărații ei asimilatori. Și nici în politică, cum am avut prilejul să arăt aiurea 1, Eliade nu poate fi socotit ca un spirit critic, ci ca un novator exagerat, chiar și atunci când profesa conservatismul, un conservatism doctrinar, importat de aiurea, exotic. Un om care reprezintă cu adevărat spiritul critic în Muntenia este Odobescu, pe care îl găsim, de la început, de la primii pași pe care îi face în publicistică, colaborator al României literare. E semnificativ faptul că publicația la care se adresează
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ori fără de nici un caracter specific național. Și chiar poezia obiectivă - balada istorică, pastelul etc. - nu are de zugrăvit decât puțin din realitatea obiectivă, principalul fiind și în acest gen sentimentul și arta. Și să se observe că mai des e exotic subiectul în poezia obiectivă decât în proză - vezi Byron, Hugo, Leconte de Lisle etc., comparați cu romancierii și nuveliștii din literaturile respective. Poezia - și mai ales cea lirică, cea mai însemnată din speciile genului -, exprimând mai ales afectivitatea unui individ
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Eminescu și Creangă. Iată, apoi, cauza pentru care limitarea ori chiar transpunerea în românește a poeziei "noi" franceze ori germane e un lucru foarte natural, pe când imitarea poeziei "vechi" străine sare deodată în ochi și se vădește ca plantă exotică. Iată, cu alte cuvinte, pentru ce e natural ca poezia noastră "nouă" să fie, în bună parte, o anexă a celei franceze și să nu aibă nici o legătură cu literatura română - a cărei existență, dealtfel, și în chipul cel mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poetic al scriitorilor așa-numiți "noi"; acum, acest element se amestecă, numai, în poezia lor. Și cu cât se amestecă mai mult, cu atâta acești poeți sunt mai în afară de literatură. Despre acest singur element al poeziei numită "nouă", cel mai exotic, și cel care dădea mai ales fizionomia poeziei "noi" dinainte de război, voim să vorbim acum. Baudelaire e un poet în toată puterea cuvântului. Lectura lui nu poate aduce decât foloase unui poet român, pentru că din lectura unui poet român trebuie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
studenți alegeau marile religii ale lumii contemporane, ca și cum s-ar fi vorbit între ei. am lăsat multe subiecte deoparte în această carte. Ele vor face (probabil) obiectul altei lucrări. Însă temele de sociologie a religiilor aproape insolite, în orice caz „exotice” și puțin discutate, nu puteau lipsi. Mă gândesc la societățile secrete și Noile Mișcări religioase, la yoga, magie, șamanism și satanism. Primele trei sunt prezentate selectiv. Fiecare temă în parte merită reluată, nuanțată și aprofundată. Numai că, într-o lucrare
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
critice care l-au comparat pe Chatterton mai degrabă cu Jonathan Swift, Alexander Pope și Charles Churchill, așadar el fiind considerat ca mai degrabă integrat neoclasicismului, prin scrierile sale pseudo-medievale, experimentele sale poetice și gustul pentru emoții tari și peisaje exotice (e.g. în African eclogues, 1770), Chatterton rămîne definitiv asociat renașterii gotice, fiind în acest sens acceptat ca prototip al eroului romantic și al geniului nerecunoscut, care a lăsat cel puțin o operă de valoare perenă, drama intitulată Ælla (1770). Că
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
2.1.2. Numeralul multiplicativ este evitat uneori prin combinații cu numeralul adverbial, care nu cuantifică direct grupul nominal: de trei ori prețul, în loc de: prețul întreit. 2.1.3. Numeralul distributiv poate realiza, contextual, cuantificarea nedefinită: Dar câte o experiență "exotică", mici aventuri inactuale cu autori mai puțin frecventați nu pot dăuna nimănui (A. Pleșu, Despre îngeri: 51 și în CLRA). 2.1.4. Tiparul de construcție în care expresia fracționară este atașată grupului nominal prin prepoziție: reducere de 30% alternează
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
apar în „Convorbiri literare”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Neamul românesc”, „Făt-Frumos”, „Luceafărul”, „Bucovina” ș.a. A semnat și D. Timoteiu. Cu încercările poetice și prin traduceri T.-A. se apropie de grupul iconarilor, lirica sa reprezentând „un ostrov din cele mai exotice în literatura iconariștilor” (Perpessicius). Însă nici versurile, nici proza din Făt-Frumos în frac (1944) nu sunt decât exerciții prin nimic menționabile. În schimb, traducerile, asupra cărora se oprește și Perpessicius, atrag atenția datorită rezolvărilor propuse și, mai ales, interesului pentru
TCACIUC-ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290103_a_291432]
-
un compartiment de tren. Odată viziunea deprinsa, celelalte române aduc noutăți de orchestrare naratologica. În L´Amour, l´amour (1982) - român a cărui prima versiune a fost tradusă în românește în 1994 cu titlul Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut - intervine intertextualitatea ludica. Scrierea este parodia onirica a unui „romanț” și a temei romantice a metempsihozei, structurată, destul de sacadat, după tehnică dicteului automat (sau a lui „le cadavre exquis”). Destine diferite sunt
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
Alain Păruit, Paris, 1976; Apocalypse d´un adolescent de bonne famille, tr. în colaborare cu Alexandra Târziu, Paris, 1980; ed. (Apocalipsa unui adolescent de familie), București, 1992; L´Amour, l´amour, Paris, 1982; ed. (Evenția Mihăescu. Tratatul dumneaei de călătorie exotică la ceasul nunții sale dintr-un secol revolut), Craiova, 1994; C´est mon affaire, soție, Paris, 1983; Cette mort qui va et vient et revient, Paris, 1984; Le Bal sur la goélette du pirate aveugle, Paris, 1987; Le Bal autour
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
consideră o expresie a clasicismului, aesthesis carpato-dunărean, încorporat în primul rând în balada populară Miorița. S. a fost înainte de toate un critic de poezie, îmbrățișată aproape în întregimea ei, de la Mihai Eminescu și încă de mai înainte („măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist”) până la cel mai tânăr contemporan. Atras de marele poet cu o forță aproape magică, irezistibilă, i-a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
de nevoie, oscilând veșnic între literatură și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și schițe ale lui T. nu depășesc nivelul unei proze foiletonistice. Subiectele sunt ori exotice, cu aventuri galante, ori simple anecdote amplificate. Despre veteranii Războiului pentru Independență imaginează mai multe povestiri cam afectate, artificiale. Mai apropiate de înclinația scriitorului sunt schițele cu grațioase chipuri de fete sărace, aflate la prima dragoste, sau cele despre boemi
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
vreo seducție literară. Încântările și le rezumă T.-R. în formule situate cam la gradul zero al expresivității („minunată panoramă”, „oraș pitoresc”). Dar are un atu: senzaționalul șirului de aventuri. Într-un interviu din „Rampa” (1935) „incorigibilul hoinar al ținuturilor exotice”, cum se recomandă, dezvăluie, în termeni previzibili, resorturile memorialisticii pe care o practică. Ea s-a născut din „acea puternică impulsie de a reconstitui - povestind - colțuri de lume, oameni și moravuri”. Nesațul său de a cunoaște, trădând o fibră de
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
trădând o fibră de aventurier, contrastantă cu înfățișarea de burghez cumsecade, excitația pe care i-o provoacă necunoscutul și, în genere, orice „spectacol inedit, neprevăzut” l-au împins mereu să se avânte în călătorii de explorare prin ținuturi de un exotic frapant. L-a interesat, desigur, să culeagă informații despre „firea și rosturile” băștinașilor din Africa (instituții, tradiții, obiceiuri, ritualuri, superstiții, practici medicale, curiozități gastronomice). Dar mai cu seamă e lacom să descopere „lucruri minunate de văzut și de povestit”. Când
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
să nu le mai scriu. Încerc așadar să mă conving de contrariu: da, m-aș autosabota abandonînd forma inițială. Flori otrăvite, desigur, enervările, tristețile, „înjurăturile”, impulsurile mai accentuate ale inimii și ale minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua sau a treia zi aduce cu ea o dezabuzare „boierească”, alte pretenții literare și instaurează sterilitatea. *M-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fluența, cu care, și de astă dată, a făcut o frumoasă impresie. În plus, revenindu-și din emoție, a jonglat, un pic histrionic, la limita prețiozității, cu nume și termeni din cîteva domenii într-un spectacol frazeologic de efect. Figura exotică (seamănă mult cu Vico Torriani, celebrul cîntăreț de muzică ușoară de acum două decenii) și faconda fac din el întotdeauna un personaj simpatic. Care a fost reacția comisiei? în timp ce vorbea, I.D. Lăudat, coordonatorul lucrării, l-a aprobat continuu, cu tresăriri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dan Simonescu, ar fi putut deveni cel mai bun bibliolog din țară. A revenit totuși, surprinzător, la Bacău, în două rînduri: o dată acum patru ani, însoțit de (zicea) cumnatu-su, cînd, la solicitarea mea (Canada fiind încă, pentru noi, un tărîm exotic), a conferențiat în holul teatrului, a doua oară în iarna lui 1984. Ani susține că în timpul celei de-a doua vizite arăta speriat: „Nu mai era Corneliu de altădată!” O neliniște vecină cu teama am observat și eu, cînd l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și am tăcut. M-am săturat să mă ocup cu „întreținerea focului”. *Pentru „voalări” e bună, iată, și engleza: El: Ai nevoie de mine? Ea: To night, maybe! *Întîlnire neașteptată, în dreptul Arhivelor, cu Sandu Rușinoiu, fost coleg de facultate. Figură exotică, de maur, pare puternic ca un hamal. Cum mă vede, îmi face „complimente”: că arăt bine, am roșeață în obraji și pielea întinsă. Plăcut surprins de aceste constatări, îl contrazic moale. Trage cu ochiul și spre chelie, dar despre ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Chiar dacă ne-am pricepe să executăm astfel de obiecte, cu ce semnificație am învesti o sculptură în malachit sau (tocmai trecusem prin fața lupei prin care putea fi văzută) o sculptură într-un bob de orez? Pentru noi, acestea sînt ocupații exotice, „chinezării”. Tipul care să lustruiască la nesfîrșit, cu dragoste, biela-manivela aparține trecutului. Locul lui l-a luat, cam peste tot, insul care rasolește, fără remușcări, treburile. Nervii noștri s-au subțiat, nu mai avem răbdare. În literatură, m-a întrebat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Însă frumusețea ei e un fenomen care se ivește rar și nu e observabil de către oricine. Faptul că îi place societatea bărbaților mai mult decît cea a femeilor a dus la apariția, pe seama sa, a mai multor povești despre legături exotice, cu peripeții. Cunosc zece inși care, luîndu-le de bune, au considerat-o „vărsătoare” și au încercat să și-o facă amantă. Dacă ar fi studiat mai atent „subiectul”, ar fi aflat că e născută în „zodia leului”. *„Climaxul” cotidian al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde-i mîncare, e a-ntîia!” Așadar meserie contra pîine! *„Ein Moment... Deutschland...” A urmat o pauză, apoi o frază, ceva mai lungă, tot în germană, spusă de un bărbat. Germana e însă pentru mine, vorba lui șerban Cioculescu, „o limbă exotică”. Știu doar cîțiva termeni: noțiuni estetice, titluri de opere etc. În concluzie, n-am înțeles nimic. Astăzi a sunat direct, fără intermediar german, G. Gheorghiță, ca să mă „îmbrățișeze” de sărbători și să-mi spună că nu mi-a făcut abonament
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am rămas la numele meu din acte, deși fusesem sfătuit de cei pricepuți În treburi editoriale să devin Nicolae Manea, ca În Sadoveanu, sau Nor. Manea, derivație fistichie care nu mă atrăgea și nici nu mi se părea mai puțin exotică sau mai puțin suspectă decât prenumele pe care (de unde oare?) mi-l găsiseră părinții, În perifericul Burdujeni al anilor ’30. Am și sărbătorit, Într-un grup de prieteni apropiați, cum se cuvenea, până târziu În noapte, neobișnuita carte poștală. Verdictul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
El este conferit, prin grija văduvei poetului, născută și ea În România și domiciliată În Israel, de un juriu „internațional”, putem spune. Un grup de scriitori și intelectuali de limbă română, adică din diverse locuri mai mult sau mai puțin exotice ale lumii. O reunire prin literă și prin spirit a celor care poartă cu ei, oriunde le-ar fi domiciliul, patria domiciliului esențial: limba maternă. Primul laureat al acestui premiu, Lucian Raicu (Bernard Leibovici) - despre care mi-am Îngăduit câteva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca de-a valma foști ilegaliști comuniști și foști deținuți politici anticomuniști, bătrâni poeți proletcultiști și tineri scriitori „onirici”, respectabile cucoane de lume veche, lângă abia mascate cocote ale boemei culturale socialiste. Ziariști, actori, activiști de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
colegilor din țară, rămași izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau două În Storkwinkel În compania unui Bănulescu afectuos și Înțelept, franc, dar și reticent cu măsură, de un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am putut, la rândul meu, stăpâni uimirea față de uimirea sa. „EPISTOLAR? Asta citești dumneata
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]