3,990 matches
-
a pădurilor. În mod natural, în partea mijlocie a acestui etaj se păstrează puritatea molidișurilor, iar către limitele superioare și cele inferioare apar și alte specii de arbori. Molidișurile sunt delimitate în partea inferioară de păduri de amestec (molid/brad/fag), iar în partea lor superioară molidișurile de limită trec în jnepenișuri. Spre deosebire de alte tipuri de vegetație, molidișurile se caracterizează prin marea lor uniformitate, cu predominarea molidului. Rădăcinile superficiale ale molizilor fixează stratul subțire de sol. Un molid răsturnat de vânt
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
pe mai multe straturi distincte. Stratul arborescent are înălțimea medie de 18-22 m, cu o acoperire de 80-95% și este constituit aproape exclusiv din molizi Picea abies, rar apărând exemplare de brad Abies alba, sorb Sorbus aucuparia, paltin Acer pseudoplatanus, fag Fagus sylvatica și altele. Stratul arbustiv al pădurii de molid este slab dezvoltat, acoperind 5% din suprafață, și fiind format din exemplare tinere ale speciilor menționate anterior, mai cu seamă molid Picea abies, precum și exemplare rare de "Sorbus aucuparia". Stratul
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
unul temperat continental cu influențe submediteraneene, caracterizat prin temperaturi medii anuale intre 6-10⁰ C și precipitații cuprinse intre 500-700 mm/an (mai mari în zonele înalte). În comună, flora este constituită în general din păduri de foioase, specia dominantă fiind fagul. Alte specii întâlnite sunt: stejarul, gorunul, frasinul, teiul, arțarul, carpenul și castanul iar dintre conifere: bradul, molidul și pinul. Influențele submediteraneene au dus la dezvoltarea unor specii endemice, precum: liliacul sălbatic, mojdrenul, scumpia, alunul turcesc. O bogăție verde a zonei
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
Lunca de Jos (în maghiară: "Gyimesközéplok)" este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Barațcoș, Lunca de Jos (reședința), Poiana Fagului, Puntea Lupului, Valea Boroș, Valea Capelei, Valea Întunecoasă, Valea lui Antaloc și Valea Rece. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lunca de Jos se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Comuna Lunca de Jos, Harghita () [Corola-website/Science/310544_a_311873]
-
și Sirețel. Prin comună trece și calea ferată Podu Iloaiei-Hârlău, pe care este deservită de halta de mișcare Cotnari și de halta Hodora. În comuna Cotnari se află pădurea Cătălina-Cotnari, arie protejată de tip forestier, unde sunt ocrotite specii de fag și gorun. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cotnari se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,93%). Pentru 3,21% din populație, apartenența etnică
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
la vest cu comuna Podeni. Datorită așezării, aici vom întâlnii peșteri și doline, cornete și ponoare, lunci etc. Relieful de munte este specific Munților Mehedinți, cu altitudini ce nu depășesc 1.300 m, între care se menționează în NV Culmea Fagilor cu 1.276 m și Pietrele Albe cu 1.335 m, vârfurile Ciolanu Mare 1.135 m și Ciolanu Mic 1.048 m. Petrografia muntelui este foarte variată, cu roci sedimentare (calcare, șisturi argiloase, gresii), roci metamorfice (gnaise, micașisturi), în
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
județului Mehedinți în partea de sud-vest a țării, la contactul cu extremitatea nordică a Peninsulei Balcanice. Dealurile sunt pline de pruni (soiuri obișnuite), meri, peri, cireși, gutui, nuci, viță de vie. În lungul văilor unde se observă “patria pădurilor de fag”, stejar, gorun, frasin, tei, salcâm, paltin, iar pe malul apei: răchită, salcă, arini și plopi. Fauna se remarcă prin specii diverse în funcție de vegetație astfel: în pădurile mari și dese se ascund mistrețul, urși din loc în loc, lupi, veverițe, dihori, spre deosebire de
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
în crestăruri. Pă păretele din afară este o cruce de lemn prinsă cu cuie de lemn în părete și se zice că acolo e îngropat un preot. A fost acoperită totdeauna cu șindilă, mai de mult cu șindila lată de fag de un metru lungă, bătută cu lețuri de plop cu cuie țigănești cu ciapsă (De acestea sunt câteva și azi în podul bisericei). Profesorul Fetzer călugăr minorit din Șimleul Silvaniei, zicea că e zidită după forma bisericei celei vechi din
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
Stâncoși la altitudini de până la 3500 metri. Ciupercile pot crește solitar sau în grupuri. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din vară până toamna, după ploi abundente. Hribul poate fi găsit toamna în Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar. Crește în regiunea Borgotaro din apropiere de Parma
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu (912 m), Capela (720 m), Bechiș (1.079 m), Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni. Stațiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5 °C) și ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5 °C). Temperatura medie anuală este
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
patru mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca. Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat de o rețea deasă de văi și vâlcele adânci, cu păduri de fag, stejar și carpen. Satul este despărțit de un râuleț, pe alocuri foarte îngust. Deasemenea există și câteva lacuri. Numeroasele dealuri au formă de cupole. Solul este principala bogăție naturală a satului. Aici există o gamă largă de soluri, dominante fiind
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
10 - 25 cm, în unele ierni poate ajunge chiar și la 30 - 50 cm. Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări - vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara, potârnichea, prepelița
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
cu rolul principal al climei și apelor. Vegetația comunei este bogată. Flora este variată. Este întâlnită vegetația de pădure. Comuna Cociulia este înconjurată de "Codrii Tigheciului" în care se află o floră și o vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta medie a pădurii este de 40 de ani. Cele mai răspândite specii care se întâlnesc în pădure sunt stejarul, frasinul, teiul, arțarul, ulmul. Plantele rare și cele pe cale de
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
Vălcineț este una dintre cele mai mari localități din raionul Călărași, Republica Moldova. Localitatea se află în partea de nord-vest a raionului Călărași, în apropiere de raioanele Ungheni și Nisporeni, la poalele rezervației Plaiul Fagului. Satul Vălcineț se află la distanță de circa 16 km de orășelul Călărași și la 66 km de Chișinău. Localitatea este situată în regiunea centrală a Republicii Moldova, în zona de Codru, fiind înconjurat de de păduri seculare, vii și livezi
Vălcineț, Călărași () [Corola-website/Science/305150_a_306479]
-
orășelul Călărași și la 66 km de Chișinău. Localitatea este situată în regiunea centrală a Republicii Moldova, în zona de Codru, fiind înconjurat de de păduri seculare, vii și livezi. În partea de nord-vest satul se mărginește cu rezervatia științifică “Plaiul Fagului”. Populată satului este formată din mici întreprinzători, fermieri, elevi și pensionari, în total fiind aproximativ 5.000 locuitori. Încă în cronică medievală (17 iulie 1436) se vorbește despre existența satului, pe malul stîng al Cotovețului (în prezent rîul Bic). Istoria
Vălcineț, Călărași () [Corola-website/Science/305150_a_306479]
-
conifere și foioase.La dreapta pe o suprafață de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al parcului de sus - Parcul de amatori. Aici cresc salcîmi plîngători, arțari în formă de glob, stejari piramidali, arțari cu frunze roșii și arțarii americani, fagul decorativ. Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos.În centrul parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci și arbuști de specii exotice pentru Moldova.Pe povîrnișurile de la marginea poienei crește un grup
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
parte și pe transferurile bancare făcute de rudele celor plecați la muncă în străinătate. Biserică ortodoxă contruită în 1903, îmreuna cu parcul școlii reprezintă atracțiile antropice cheie ale localității, la care se alătură cadrul natural bogat ale pădurilor de stejar, fag, frasin, tei, carpăn etc., ce înconjoară satul, împreună cu podgoriile și livezile de meri, pruni, vișini, cireși și piersici.
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
la marginea pădurilor, cu văi străbătute de râuri repezi tipici zonei muntoase, locația satului Sâg este o atracție pentru călătorii și ieșiri în aer liber, beneficiind de priveliști foarte frumoase pe alocuri sălbatice cu păduri în mare parte de stejar,fag, brad, mesteacăn și de un aer curat, practic neafectat de vreun factor poluant. Există o bogată faună cinegetică compusă din mistreți, cerbi carpatini, iepuri, lupi, fazani, vulpi. Turismul organizat, nefiind încă dezvoltat, se află mai mult la stadiul de proiecte
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
și climă. Anumite condiții locale au permis existența unor originalități în vegetație. Zona muntoasă este ocupată în general de vegetația domeniului forestier. Astfel, în culmea Certej - Puscașul Mare, la est și vest de Munții Aninei , se întâlnesc păduri de amestec - fag, molid si brad. Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse pe culmea Certej -Puscașul Mare, la nord de Aninei și în bazinul superior al Minișului. În unele cazuri ele apar în amestec cu pădurile de gorun sau brad. Secundar mai apare
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
permis existența unor originalități în vegetație. Zona muntoasă este ocupată în general de vegetația domeniului forestier. Astfel, în culmea Certej - Puscașul Mare, la est și vest de Munții Aninei , se întâlnesc păduri de amestec - fag, molid si brad. Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse pe culmea Certej -Puscașul Mare, la nord de Aninei și în bazinul superior al Minișului. În unele cazuri ele apar în amestec cu pădurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul si altele
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
est de Carașova și în podișul calcaros Râvniștea. În afară de acestea, pajiști secundare și terenuri agricole mai apar în numeroasele poieni, ca de exemplu: Poiana Valiug, Poiana Betii, Poiana Cerbului, Poiana Florii, Poiana Radoschii, Poiana Cuces si altele. În pădurile de fag din zona Beușniței se adăpostesc cele mai numeroase populații relictare de alun turcesc (Corylus colurna) din România. În pereții cheilor și pe abrupturile calcaroase se află pădurici de tip carstic, iliri-meridional, în care predomină liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
050 m, "gorunul" crește alături de "molid". Tot aici, și în prelungire, pe Tâmpa, "bradul" pătrunde adânc în zona gorunului, iar molidul coboară până sub 800 m, la Noua. Speciile de foioase împăduresc zonele deluroase din această zonă. Sunt de remarcat "fagul", cu variațiile sale, și "alunul". În trecut, depresiunea era acoperită cu întinse păduri de "stejar". Astăzi mai pot fi întâlnite câteva pâlcuri lângă Cristian, și la Poiana Narciselor, declarată rezervație naturală. Pe lângă "narcise", în locul din urmă se mai întâlnesc și
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
Suriray,un mecanic de biciclete parizian, la data de 3 August 1869. Rulmenții erau apoi potriviți pe bicicletă câștigătoare, pe care pedala James Mooreila prima cursă de ciclism din lume,aris-Rouen, în Noveiembrie 869. În 1883, Friedrich Fischer, fondator al FAG, a dezvoltat o abordare pentru șlefuirea și buchisirea bilelor de dimensiuni egale și rotunjime exactă, prin intermediul unei mașini suitabile și a format fundația pentru creerea unei industrii independente de rulmenți. Designul modern, ce se aliniază de la sine, de rulmenți cu
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
roșie ("Bombina bombina"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("bombina veriegata"), broască verde ("Bufo viridis"), salamandra ("Ambystoma maculatum"). Insecte: fluturi, gărgărițe sau cărăbuși, rădașca ("Lucanus cervus"), cosașul de munte cu picioare roșii (Odontopodisma rubripes), Arbori și arbuști cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Qercus petraea"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin (Fraxinus excelsior), alun ("Corylus avellana"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea"), păducel ("Crataegus monogyna"), măr pădureț ("Malus sylvestris"), par pădureț ("Pyrus
Munții Meseș () [Corola-website/Science/306286_a_307615]
-
Pinus cembra), scorușul de munte (Sorbus aucuparia), socul (Sambucus racemosa), paltinul de munte(Acer pseudoplatanus). În răriștile din pădure apar: Macrișul iepurelui(Oxalis acetosella), Perișorul(Moneses uniflora), Feriga(Driopteris filix mas). "Etajul pădurilor de foioase" este alcătuit din păduri de fag în amestec cu molid, brad, și păduri de fag în amestec cu gorun și ocupă suprafețe apreciabile în partea de nord și de vest a masivului. Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare în cursul superior
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]