4,205 matches
-
comuna Caramahmet care, mâncând doar pâine de orz cu murături (și acestea pe datorie) s-a îmbolnăvit grav și a murit. Era din Oltenia. și o învățătoare din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul unei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bleu cu vârfuri albe și cornizele gardului la fel, albe. Cum vopseaua pe bază de ulei fiert se usca greu, am hotărât împreună cu cei doi delegați și cu moș Mitea Anghelov ca autoritățile, adică tot noi, să împărțim gardul pe felii și-la muncă! Într-o singură zi era vopsit de două ori și arăta foarte-deloc oficial. școală cu gard, livadă împrejmuită cu lătunoaie, așa, ca la munte, să nu intre vitele. A sosit ziua cea mare. Festivitatea a fost deschisă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un om "așezat" tot este. Noi tăceam ca niște oameni serioși. Au început să se lase, peste noi, frunzele unui castan. Tăceam, era plăcut să simt aroma fumului; "parfumat cu levănțică?", l-am întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel, o dulceață specială. Și, o să mă credeți, mi-a spus dânsul, ține și de foame, garantat, efectul este sigur." * Tocmai pe când mă gândeam cât de curios afect a avut propaganda mondială împotriva tutunului, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
recreația băieților până la 14,00; apoi, iarăși muncă, până la orele 17,00. O altă oră de recreație și din nou în biserică cu toții pentru recitarea rozariului. Încă un timp de studiu pentru toți și, în sfârșit, cina pe bază de felii mari de mămăligă. La o oră corespunzătoare, potrivit anotimpurilor, ziua se încheia cu rugăciunile de seară și cu un gând religios, numit maxima. Și, în fine, toți la somnuleț. Nu exista nici o îndoială: acestor băieți, atât de intens implicați în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
A fost primită printre colaboratoarele lui don Calabria. A trăit într-o sărăcie absolută, fără a se plânge vreodată de greutățile și de lipsurile de tot ceea ce cândva dispunea. «Într-o zi - ne povestește don Calabria - mâncând cu plăcere o felie de mămăligă și brânză, a exclamat cu simplitate: „Părinte, cred că eu nu voi merge în paradis, pentru că mă bucur de el aici pe pământ“. Și totuși - continuă don Calabria - nu existau atâtea comodități, iar de la ferestrele casei lor se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru a le revinde la un preț ridicat. Săteanul, la scurt timp după ce un armean se instala în localitate, nu mai avea traiul obișnuit, adică acela ce se baza pe troc: un ou pentru un rînd de pingele sau o felie de harbuz pentru o potcoavă. Și de aici o stare subconștientă de mînie contra intrusului care distrugea o stare de lucruri comodă și patriarhală. Dar se pare că poporul turc nu ar fi continuat aceste masacre pe întreg teritoriul imperiului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cronometror de la Jocurile Olimpice: împăratul, prin firea sa, nu era un pofticios, iar regimul său alimentar era neschimbat: o farfurie de supă de vită cu legume (celebra Rindfleich vieneză), dar la numeroasele dineuri de gală de la Schönbrunn, împăratul, săturîndu-se repede cu felia sa de carne de vită, cerea o servire rapidă; un valet așezat în spatele fiecărui invitat îl pîndea cum mănîncă, stînd cu ochii în farfurie, și dacă, din întîmplare, acesta se oprea din mestecat pentru a vorbi cu vecinul, farfuria, uneori
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și-au dorit mai mult victoria. în 2007, ziaristul de sport nu mai e un tip limitat și n-ar fi trebuit să fie nici în urmă cu 40-50 de ani. Dincolo de arenă sau chiar între zidurile ei se întîmplă felii de viață. Sportul își trimite brațele spre patru zări. Atinge politica, tangentează societatea; uneori, trece foarte aproape de artă. În cele mai multe cazuri, își dă mîna cu emoția. A scrie despre sport nu înseamnă doar să-l înțelegi, ci să vezi și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
biruit soarta la Rotterdam și a învins presa la Piatra Neamț, ținînd-o departe de antrenamentul oficial, punînd iarăși garduri și jandarmi între echipa națională și suporteri. Pentru el, pare mai ușor să-l anihileze pe Robben, decît să-și negocieze cumpătat feliile de glorie. Era într-un moment bun, remizase în Olanda, iar presa, și cea pe care o înghite, și cea care-i stă în gît, nu putea să-l lase nelăudat, nepronunțat, neevidențiat. Dar se pare că el, ca om
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
părinții de performanță nu sînt decît niște coriști de rînd, care înalță o odă valorilor primitivismului. ianuarie 2004 Încăierări contemporane Bătaia e ruptă din Rai, pentru a fi servită ca desert românilor. Aceștia o consumă flămînzi, ca pe o apetisantă felie de viață. 1917, Piața Roșie din Moscova, spre ceasurile la care Revoluția bolșevică era pe cale să învingă. Un rus răpus de băutură se suie pe un afet de tun și, cu sticla de vodcă în mînă, le strigă compatrioților din
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
-o-n palme un copil. Aproape totul, casa copilăriei, vremea bunicilor, e reconstituit cu mijloace olfactive. Odaia iubirii e miros de gutui și mere, iatacul bunicului iz de gutui și tutun: Aș aștepta să iasă din scrinul vechi de nuc Feliile de pâine cu dulceață Și vrafurile cărților cu poze În care-aș regăsi, subt scoarțe moi de piele, Poveștile copilăriei mele. Și pe divanul cu cretonul înflorit cu roze, Aș adormi-n iatacul cald și bun, În miros de gutui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lutul este tăiat în bucăți mari (turte), bătute cu maiul și udate, aduse apoi în atelier și așezate pe o platformă de lemn. Urmează frământări repetate cu picioarele, apoi cu mâinile, până când capătă un aspect unsuros. Se taie ulterior în felii cu cuțitoaia, se fac boțuri de lut, iarăși se amestecă, se bate cu maiul pentru a se obține o pastă tot mai omogeană. Operațiile se repetă mereu până când olarul consideră că pasta este bună și poate fi împărțită în bulgări
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
scrisă chiar înaintea potopului așa cum bine zis-a tăicuțul Tertulina pe la anul 200 al vremurilor lui iudeo-cretine, unul dintre urmașii lui Ma-tusalem se numește Riman, dar nu cred că vreun specialist de-al nostru în istorii înveninate își va lega felii de barabule la cap din cauza durerilor! Pliniu cel Bătrîn amintește că denumirea națională a sciților era aramei după limba greacă și aramani după limba latină. Ștefan Bizantinul spune că sciții se considerau cei mai vechi oameni de pe pământ și se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Roger Bastide enumeră și câteva tipuri de asimilare culturală: formală, juridică, folclorică, culinară, literară, religioasă. Religia este, înainte de toate, „o activitate simbolică” cu o raționalitate specifică ce include o dimensiune afectivă, o activitate simbolică ce nu prea trebuie decupată în felii (în rituri, dogme, instituții...), ci percepută global, „ca o activitate culturală totală ce se exprimă în diverse limbi”. religia are ritmul ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
seara, mama aprinde lumânările speciale. apoi tatăl, capul familiei, se întoarce însoțit de copii de la sinagogă și „binecuvântează familia, rostind versetele din Pildele lui Solomon, Capitolul 31”. Urmează binecuvântarea pâinii și a vinului. Din pâinea ritualică (challah) „se mănâncă două felii, în amintirea porției duble de mană divină căzută în pustie, în ziua dinainte de Sabat”. Prezența obligatorie a evreilor religioși în familie, vineri seara, pentru practicarea ritualului de Sabat are consecințe și asupra statutului lor profesional, respectiv asupra relațiilor sociale și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fibre subțiri mielinice și amielinice, plexuri nervoase construite din terminații nervoase din categoria A delta și C, prezentă la suprafața pielii (Franchimond Lecomte, 1982 citați de Badiu, 1986). Distribuția acestor fibre este metamerică, În care segmentele organismului sunt Împărțite În felii senzitivo motorii, orizontale pe trunchi și verticale pe membre, numite dermatoame. Rețeaua de terminații este extrem de densă În tegumente comparativ cu cele din viscere, acest fapt fiind esențial pentru capacitatea mare de discriminare a durerii cutanate ca localizare perceptie și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
cu care mai picau și de acolo și de acolo, mai făceau un lot. Și lotul trebuia să fie cât mai numeros. Al nostru n-a fost numeros... Adică a fost numeros lotul „Politehnica”, dar ei l-au Împărțit pe felii, și noi am fost Facultatea de Electromecanică, zece inși, că așa am apărut la proces. Ulterior, această Împărțire a fost dată peste cap de realități, că Facultatea de Electromecanică n-a avut numai zece inși, că a avut o sută
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
operat niște medici de excepție, care erau și ei arestați, doctorul Antoniu de la spitalul Witting din București. Și tot de acolo Îmi amintesc două Întâmplări nostime... Într-un an de Paște, localnicii au pus câte-un ou roșu și-o felie de cozonac... Au riscat atât de mult, Încât s-au dus noaptea unde munceam noi și au lăsat mâncarea. Altădată, când a fost prima colonie Stoenești, lucram Într-o localitate dintre Stoenești și Salcia, numită Grădina, la reabilitarea unui drum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și În ajunul lu’ Anu’ Nou, În ’49 spre ’50, m-or arestat din nou, cu ăștia din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la un moment dat am ajuns la discuții d-ăstea: „Domne, să ne dea drumu! Să ne dea cinci lei pe zi și să ne dea drumu’!” Dincă, ăsta, fostul politruc: „Da, domne! Da’ ce facem cu cinci lei!?”. „Păi, o felie de pâine dimineața cu 20 de grame de marmeladă și un surogat de cafea, la prânz o ciorbă de legume, de buruieni” - cum zâceam noi atuncea - „care nu costă bani, și iară o felie de pâine”... Și uite-așa și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
facem cu cinci lei!?”. „Păi, o felie de pâine dimineața cu 20 de grame de marmeladă și un surogat de cafea, la prânz o ciorbă de legume, de buruieni” - cum zâceam noi atuncea - „care nu costă bani, și iară o felie de pâine”... Și uite-așa și cu ce costa seara ajungeam la cinci lei. Gherghișan Petrache, ingineru’: „Bă, de ce să trăim cu cinci lei și să nu mâncăm și noi dimineața o cafea cu lapte, să mâncăm două ochiuri, la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai poartă cu atâta zel, ca prin anii copilăriei mele pe care mi-am petrecut-o în Oltenia și în Banat în anii de după război, în mizerie și foamete. Apoi, m-am înfruptat din anii de democrație populară ținând în stânga felia de pâine cu marmeladă și în dreapta lingura cu untură de pește. Dar pe băncile acelea șubrede ale școlii tinereții mele am visat la o lume dreaptă și îmbelșugată. Zilnic, dascălii mei îmi desenau în frumoase cuvinte paradisul ce ne așteaptă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe castraveți și-i ronțăia ca un șoricel. Era foarte manierat. — Te rog să te servești în voie. Bătrânii mănâncă tot mai puțin pe zi ce trece. Mănâncă puțin, se mișcă puțin. Tinerii mănâncă mult și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o să mai ai vreo clipă de răgaz. A adus o tigaie din bucătărioara aflată într-un colț. A încălzit tocana deja pregătită într-o oală emailată. Mirosea grozav! A adus la masă farfuriile, în care a pus mâncarea și câteva felii de pâine cu alune. Ne-am așezat față-n față și am mâncat fără să scoatem o vorbă. Tocana avea un gust cu totul aparte, dar nu era deloc rea. Nu mai mâncasem așa ceva în viața mea. Când am terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
congelator, am scos niște gheață și mi-am preparat un whisky. Se înserase, așa că-mi făcea bine un whisky. Am mâncat apoi sparanghel la cutie. Îmi plăcea mult sparanghelul alb. Am luat niște stridii și le-am pus între două felii de pâine. După ce le-am terminat, le-am udat cu două pahare de whisky. Am tras concluzia că posesorul craniului fusese unicorn. Dacă nu procedam astfel, nu ajungeam nicăieri. Stăteam pe loc cu presupunerile și-atât. Aveam în mână un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]