177,792 matches
-
conduse pe Úrsula către originea acestui nimic care odată fusese ceva, ceva ca o viață care îi dăruise fiului ei, José Arcadio, și tuturor celorlalți, posibilitatea de a fi. Mă atinse, palidă atunci, revelația acelei rezerve vitale care, ajutîndu-le pe femei să dăruiască viață și să-i sufere tragediile, le lipsește bărbaților. La masculin, misterul mi-era total și înspăimîntător: lipsa de rezervă a fantasmelor bărbaților le dă esență eroismelor, imprudențelor lor ascetice sau delectabile. Precum magia, enigma feminină îmi părea
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Poveștile sale de amor chiar m-au înduioșat. Cu atît mai mult cu cît episodul cu Marin Preda se întinde la nesfîrșit, iar ea ține cu tot dinadinsul să ne convingă că nimic din ce i se poate întîmpla unei femei ieșite din comun nu-i este străin. Faptul că memoria (privită ca zestre) a trădat-o ades este explicabil. Mai puțin explicabil pentru o persoană inteligentă ca Nina este că, în iluzia de a și-l trece pe tînărul Preda
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
pentru morții în viață clinică, dialectica devine melancolică dimineața. alb de plumb sub pleoape și negru de fildeș în cerul gurii. între giardini și arsenale (ziua-noaptea) cerul e-o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului nostru. o femeie al cărei neam se pricepea să cheme, la drumul mare, năpîrcile și să arunce cu piatra în geamuri luminate. un bărbat care-ar fi putut să vîndă lumînări, rachiu și mătănii în prăvălia tatălui, așteptînd să-i fie purtat cadavrul
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului lor: ,despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor". 8 ne culcăm în poeme ca-n odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grindă. puterea putrezește în brațele femeii, bărbatul adulmecă mirosul de pînză jilavă al morții. ne-am culcat în scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop, ușor, pornit în derivă pe rîul amniotic. 9 ți-ai pus ochelarii pe prima treaptă a scărilor care duc la
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
iau zborul păsările ce vin spre noi! - spune ea. I se dă o pasăre. îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la mal. Vâslași o trec, dar, cu o clipă înainte de mal, corabia se-aprinde cu femeie cu tot. Cartea de aur Deasupra a nouă morminte din nesfârșitul șir, la miezul nopții, joacă nouă flăcări cu nouă cuvinte scrise pe fiecare. Frazele nouă ai vrea să le citești ca să treci din încăpere în încăpere, dar pânza de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
iubește pe Kiva? Seara și ziua și dimineața. Cezar, mai scoate și tu ridichea aia creață în Univers. Fii căpitanul nostru" Măi Cezar, Lil e de o tristețe inenarabilă - altfel nu se explică. Doar n-ai vrut să-ți expui femeia publicului plus ce mîzgîlești tu pe ea. Acolo e tristețe & tu ești un om trist. Ești un om trist? Mai ții minte hazul nebun pe care l-am făcut între 2 Mai și Vamă în vara aia fără bani și
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
spectaculos ca și marea. 331 Cîțiva bătrîni urcă în autobuz cu sacoșe pline cu amintiri Oamenii bătrîni cumpără amintiri și miros cum miroase trecutul. Stau în fața prăvăliei cu flori cu un ghiveci cu mușcată în mînă. Să îl ofer unei femei care încă rănește? Să îl așez pe locul de lîngă mine și să-i povestesc ceva complet tîmpit, dezmățat? Faptele de vitejie din birturi? Gloria răvășită în pat? Între bătrîni, într-o dimineață nepotrivită. Atîrnat. Carnea proaspătă a poeziei Ce
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
în care trecutul și viitorul meu dialoghează incoerent ca doi bețivi cu proteza dentară pierdută-n pahare Mesagerul bibliofililor în marea depărtare: un ținut o patrie neconsemnată pe nici o hartă mesagerul bibliofililor îmi spune acolo perfecțiunea atinge apogeul fructele coapsa femeii piatra și crupa calului sunt diamante forme șlefuite de uneltele vântului născut în violoncelul cu corzi de infinit acolo simbolurile își arată învelișul trans parent acolo nu există bâte steaguri himene sfâșiate acolo moartea este arhitectură muzicală o nesfârșită trenă
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
acum când îmi cer să depun mărturie că nu au mâncat niciodată icre negre Realitate Maestrului Magritte, cu venerație Realitate desenată lin de aripa vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc de laba leului culcat pe plaja însorită lângă femeia cu sexul deschis spre săgeata zenitului realitate pusă într-o ramă de flăcări realitate care jignește ignoranța întâlnire profund realistă Pe o șosea specific balcanică Bicicleta van Gogh (made Marcel Tolcea) se întâlnește cu Motoreta Magritte (made Petre Stoica) una
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
în două fluviul unic are acum două albii distincte peștii roșii s-au împărțit în două se cheamă unii pe alții din două mătci paralele peștii părinți s-au despărțit de peștii copii peștii bărbați s-au despărțit de peștii femei iubiții pești s-au rătăcit de iubitele pești și este în aer un zumzet fără sfîrșit țipetele sînt ascunse însă cu demnitate între solzii triști și disperați și ficatul este în două tăiat și fierea cea amară și-a împărțit
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
ajunge în părul meu mult mai târziu gura ei se deschide mult mai târziu zice o să fie bine culcă-te te dezbracă mama corpul tău nu-ți vrea răul nu-ți fie teamă că trupul tău gol seamănă cu o femeie pe jumătate goală
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Diotima ridică totuși anumite semne de întrebare. Pentru că el nu era un străin, nimerit acolo din întîmplare, ori constrîns de împrejurări să facă ceea ce făcea. Dacă pe Bonada, cu care avusese o legătură axată pe sex, o disprețuia, de această femeie din lumea bună care avea o anume distincție păreau să-l lege cele mai nobile sentimente. Încercarea de a o convinge să-l părăsească pe funcționarul ministerial Tuzzi, cu care era măritată, pentru că nu avea nimic comun cu el, este
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
aleagă drumul spre moarte alături de Rogojin, salvînd-o, astfel, ca personaj literar. Pe cînd Nabokov, care susține că nu-l interesează salvarea, ci frumosul artistic, va încerca să o salveze pe Lolita ca om, dar o va ucide ca personaj. Fiindcă, femeia obișnuită din finalul romanului nu va mai avea nimic comun cu nimfeta fugită în lume cu thăticul său vitreg, Humbert Humbert, care, în visul său nebunesc de a rămîne toată viața cu ea și a trăi așa, suspendați între rai
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
fie arătată fiecare scîndură tăiată acolo cu fierăstrăul și dată la rindea. Urmează călătoria soțului său, Anse Bundren, și a celor 5 copii ai lor, cu sicriul în căruță, din ținutul Yoknopatawpfa pînă în Jefferson, pentru a se respecta dorința femeii de a fi îngropată în orașul în care s-a născut. Din cauza ploilor care au rupt podurile și a nenorocirilor care-i pîndesc la tot pasul, drumul se prelungește la nesfîrșit. Cînd totul părea că s-a terminat, tatăl ticăloșit
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
decît era de așteptat. Apoi va mai pleca încă o dată, iar cînd se va întoarce copiii săi vor constata că și-a pus dinții a căror lipsă l-a obsedat pe tot parcursul dramei și că e însoțit de o femeie. V-o prezint pe doamna Bundren, le va spune el pe tonul cel mai firesc cu putință, făcîndu-i să înțeleagă că asta e situația. Fie că le place, fie că nu le place. Pentru cititorul european care era tentat să
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
său studiu de literatură feminină: "Se întîlnesc și se confruntă, în teoria despre feminitate a mentorului de la Sburătorul, două tipuri de constructe mentale, emanînd din nivele diferite ale gîndirii sale: unul aparținînd stratului vechi, ancestral al bărbatului patriarhal, care vede femeia ca pe o ființă nu numai diferită, secundară, dar și neevoluată pe scara rațiunii umane; și altul, mai nou, al inteligenței critice care constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
sale: unul aparținînd stratului vechi, ancestral al bărbatului patriarhal, care vede femeia ca pe o ființă nu numai diferită, secundară, dar și neevoluată pe scara rațiunii umane; și altul, mai nou, al inteligenței critice care constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportînd-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual". De recunoscut diagnosticului subtilitatea
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
diferită, secundară, dar și neevoluată pe scara rațiunii umane; și altul, mai nou, al inteligenței critice care constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportînd-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual". De recunoscut diagnosticului subtilitatea (feminină) dar și...masculinitatea raționamentului. Depun mărturie de lector înrăit că aceeași combustie narativă există și în romanele
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
Emil Brumaru E între noi un cîntec vechi Ce-abia începe a se spune Cad îngerii perechi-perechi Prin blînda noastră rugăciune Și fluturii devin mai grei Cînd roua-n flori sugrumă raze Femei cu sînii mari și grei Se-apleacă-n rai peste pervaze Pîndindu-ne cum ne iubim Și-apoi la fel încearcă ele Cu șerpișori și mere din Copacii înmuiați în miere Și-n lapte crud pîn'la urechi Cu miezul coapselor în spume
Cîntec pentru Absurdica (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11901_a_13226]
-
simplu rezumat. A trecut nunta, s-a terminat și cu petrecerile, prietenii s-au întors fiecare la treburile lui, mulțumiți că făcuseră o faptă bună. În cele din urmă, proaspăt căsătoriții au rămas singuri. Atunci cînd un bărbat și o femeie rămîn singuri, primul lucru pe care ei îl constată e diferența de sex. Fiindcă, deși sunt foarte asemănători, în sensul că au mîinile, picioarele, capul, ochii, nasul și celelalte aproape la fel, ceva decisiv și misterios îi separă. Nu e
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
șansă cuplul lor, Ana-Cristina știa că nu va rămâne cu el, așa cum îi cerea Cornel cu insistență, căci se va plictisi cumplit. Ce pățise cu el până să-l convingă să facă dragoste și toate libertățile imaginabile între trupul unei femei și al bărbatului său, el spunea că o iubește sincer și ținea morțiș să aștepte până după căsătorie. Ana-Cristina a râs, ah, râsul ei melodios, formidabil, aproape material, ca o vietate pură ce vibrează în văzduh, râsul cu care parcă
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
cătușele. I-au dus la pichet. Acolo aveau curent electric. Și au văzut-o, în fine, pe Ana-Cristina, li s-au bulbucat ochii ca la broaște, le-au căzut plombele, au înțeles pe cine arestaseră, ce minunăție, ce nebunie de femeie, ea, în rochia ei vaporoasă de vară sfâșiată în crengile de pe câmp și pătată de pământ negru și de ierburi, era și mai frumoasă decât de obicei, ochii săi de culoarea curmalei coapte luceau nefiresc exprimând nu teamă, ci indiferență
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
o fi, nu-i pasă de ei și de ce o să se întâmple cu ea, nu-i pasă de nimic. Toată atenția răcanilor imberbi, cu bocanci din care răzbătea un miros insuportabil ce te poate ucide, s-a strâns asupra tinerei femei. Vlăjganul spălăcit nu făcea doi bani, nu prezenta pentru ei nici un interes. I-au ars pe spinare vreo două-trei lovituri cu patul armei și l-au împins într-un beci, l-au închis acolo. În schimb, pe Ana-Cristina au întrebat
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
hotelul Formula 1, ca și personajul său. Petrecu acolo o săptămână încheiată. Ghidându-se după însemnările domnului N. și consultând la tot pasul harta Parisului, o luă de la capăt: încercă o reconstituire cât mai fidelă a traseelor acestuia. Era o femeie care nu-și refuzase de-a lungul vieții senzațiile tari. Și astăzi rar o mai dezmorțea ceva, aproape totul era deja văzut, încercat, trăit. Ei bine, jocul acesta de-a șoarecele și pisica, balansul acesta între, pe de o parte
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Internet și să se convingă cine e de fapt, care este realitatea lui, care este ecuația lui dincolo de disimulări deveniseră marea sa preocupare, principala sa miză. Când își recapitula viața, ajunsese să înțeleagă și să recunoască: sub aparența ei de femeie puternică, de succes, ea ratase pe cel puțin două planuri. Intelectual, se alesese praful de vocația ei scriitoricească, dacă va fi fost. Adam Wellington o transformase dintr-o mișcare în păpușa sa de lux, în minunata, neasemuita sa păpușă vie
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]