5,226 matches
-
despre care Jim era sigur că fuseseră puse acolo doar din motive estetice. Jim admira avioanele japoneze Hayate și Zero, dar avioanele de luptă Mustang erau Cadillac-urile luptelor aeriene. Era prea lipsit de suflu ca să strige la piloți, dar Își flutura cartea spre ei cînd treceau pe sub baldachinul de ghiulele antiaeriene. Primele escadrile de avioane de luptă trecuseră peste aeroport. Conturîndu-se limpede pe fundalul blocurilor de apartamente din concesiunea franceză, zburau spre Shanghai, gata să lovească docurile și baza de hidroavioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înveseliți de perspectiva mai multor mărfuri americane de vîndut pe piața neagră din Shanghai. Totuși, alții ajunseseră la comori Înaintea lor. O jumătate de oră se Învîrtiră prin orezăriile pustii, fără să poată găsi un singur container parașutat. Price Își flutură pușca, amenințînd Întreaga lume de canale tăcute. Din fericire, furia lui Price se potoli repede. După ce reveniră la drumul spre Shanghai, locotenentul Îndreptă camionul spre trupul unui curier japonez, zăcînd lîngă motocicleta lui. Capul bărbatului mort explodase Într-un jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un semnal de pe podul vasului, tunarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aflată În inima metropolei londoneze. Aici are loc ceremonia primirii oficiale. Gara - o construcție sobră, În stil clasic - este Împodobită sărbătorește. Peronul este acoperit În Întregime de un uriaș covor de catifea roșie. Tricolorul românesc și drapelul britanic „Union Jack” flutură Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se simți vinovată pentru că râsese În barbă mai devreme. Bietul băiat avea spatele-n piuneze. —Trebuie să fie oribil să ai mereu dureri de spate, spuse ea. — Nu mă doare spatele deloc. N-am nici o problemă cu spatele... Încă. Își flutură un deget prin fața ei. Dar, cum zic mereu: să previi e mai ușor decât să oblojești. Se dovedi că Duncan tocmai Împlinise patruzeci de ani, și ca rezultat al acestui eveniment devenise obsedat de efectele Îmbătrânirii asupra sănătății. La băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a devenit timidă și, În loc să zâmbească, și-a Îngropat fața În umărul mamei sale, expresia Claudiei a Împietrit. A plasat imediat copilul bonei. În timp ce Avocado era Îngrămădită iar În mașină, zâmbetul Claudiei a revenit și actrița În Început să-și fluture părul și să pozeze pentru fotografi. Ruby și mama sa au schimbat priviri Îngrijorate și tulburate. Amândouă erau aproape de a izbucni În lacrimi. Ce viață tristă și lipsită de dragoste trebuie să ducă sărmanul copil, zise Ronnie. Dar de ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu urechea. —Sie hat melonen, ja?1 zicea cel mai gras dintre ei, Începând să râdă și ținându-și palmele ca și cum ar fi cântărit În ele doi pepeni mari. —Nein. Zitronen.2 —Orangen, vielleicht?3 Ruby observă că Sam Îi flutură mâna În fața ochilor, ca să-i atragă atenția. Ți s-a făcut rău iarăși? o Întrebă el. — Nu, n-am nimic. Iartă-mă, eram dusă cu pluta. Dar În loc să se Întoarcă spre Sam, se uita mai departe la cei doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
corect, și Claudia nu era gravidă cu adevărat, ci doar purta un stomac fals? Dar de ce ar fi vrut să facă o lume să creadă că era Însărcinată dacă nu era? —Planeta Pământ către Ruby. Intră, Ruby, zise mătușa Sylvia, fluturându-și mâna prin fața ochilor lui Ruby. —Scuze, clipi Ruby. Eram pe altă lume. — Ziceam doar, de ce nu vii să-l cunoști pe Nigel? E În living cu tatăl tău. Ruby vru să-i Împărtășească lui Ronnie teoria ei cu proteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e și despre Încredere și nu pot să mai am Încredere În tine. M-ai mințit. M-ai mințit despre ce făceai la New York. Presupun că m-ai mințit și În legătură cu treaba cu surogatele și semnătura ta pe formular. Îi flutura hârtia prin față. —Ruby, martor mi-e Dumnezeu, că nu știu cum a ajuns acolo. Îmi pare rău, Sam, spuse ea calm. Pur și simplu nu te cred. Acum cred c-ar trebui să pleci. Se mira și singură cât de calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de zgomotul mișcărilor ei, în timp ce încearcă să se apropie de barca aceea ancorată pentru puțină vreme încă. Duce o rochie de voal cu flori roșii care flutură atârnată pe un umeraș și un scaun așezat pe o scândură plutitoare, pe care o trage după ea în apa aceea nu prea adâncă. Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină de energie și pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de pantaloni albaștri de muncitor. Și-au spus ceva înainte de a se despărți. Funcționarul veni spre mine: — Se închide la apusul soarelui, trebuie să căutăm un preot. Sicriul fusese deja depus, pământul scos zăcea adunat într-o grămadă. Anteriul preotului flutura, iar fumul din cădelniță venea spre noi. Șchiopul nu se mișcase, își aștepta recompensa. Îl găsise bărbatul de la pompe funebre și acum stătea acolo cu o expresie îndurerată, ca și cum ar fi intrat și ea în prețul cu care căzuserăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un compatriot de-al tău care să se fi descotorosit de această cadență. Accentul mă dă și mai puțin de gol. Nu chiar german, spun oamenii când încearcă să mă identifice. O mică influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Homosexualitate. — Asta nu. Puse stiloul deoparte și se lăsă pe spate în scaun. —Activitate politică? Strânseseră cam 30 sau 40 de luptători ai rezistenței, dar se zvonise că unul dintre ei era evreu. Soldații SS au venit prin vagoanele trenului, fluturându-și puștile, folosindu-și pumnii, strigând „dă-ți jos pantalonii!“, „dă-ți jos pantalonii!“. Doar în germană, pe care eu refuzam să o vorbesc, chiar și în gând. —Activitate politică, am fost eu de acord. —Povestiți-mi. Am ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
încolțit, fie ostracizat. Dar bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut loc cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să mă înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl cunoscuse pe tatăl său. Căuta amintiri. M-am prefăcut că nu știu pe nimeni cu numele de Pfeffer. Mă protejam, dar îl cruțam și pe el. Ultima dată când îl văzuse pe tatăl lui, Pfeffer stătea pe un peron, fluturând mâna în semn de adio spre un tren plin cu copii care se îndrepta spre vest, spre siguranță. Eu l-am văzut pe Pfeffer îmbarcat într-un vagon de vite care mergea spre est, spre Auschwitz. El își amintește niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau al douăzecilea și i se păru că simte cu exactitate În nări parfumul femeii care se ștersese cu acest prosop. Uite, Își spuse, de fapt nimic nu se irosește, nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întreba cum de-l lăsase pe taică-său să-l lege de femeia asta. Dar alteori se Îndrăgostea din nou de degetele ei puternice, cu care-și masa la sfârșitul zilei gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iatagan. La vârsta de optzeci și doi de ani conducea Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care o fondase În anii ’30. Aplecat peste geamul mașinii, Îi ținea probabil un discurs șoferului, cu părul lui alb fluturând În vânt, cu pălăria În mâna stângă și bastonul sculptat, cu măciulie de argint, În dreapta. Fima știa că bătrânul nu se tocmea, nici nu aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obișnuită din cafenea Împreună cu două sau trei dintre ele. Le comanda ștrudel și cafea espresso, iar În fața sa se afla de obicei un păhărel cu lichior fin și un platou cu fructe de sezon. Taxiul se Îndepărtă, iar bătrânul Își flutură pălăria, după obiceiul său. Fiind o persoană sentimentală și emotivă, fiecare despărțire era În ochii săi finală. Fima coborî să-l Întâmpine. Încă de la distanță Îl auzi fredonând pentru sine ya-ba-bam, ritmul unei melodii hasidice. Când era singur și câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
știe un băiat ca tine despre cazaci? În loc să ai grija cazacilor, mai bine Încetează odată să-ți irosești comorile vieții. Ca un tamarisc În deșert. Rămâi cu bine. Fără să-l aștepte pe Fima, care voia să-l conducă, bătrânul flutură pălăria ca pentru o despărțire eternă și Începu să coboare scările, lovind ritmic balustrada cu bastonul și fredonând Încet o melodie hasidică. 9 „Sunt atâtea lucruri despre care am putea vorbi, pe care le-am putea compara...“ Fima mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deși politicos și amabil, impunea totodată distanța necesară. Și Onkel Rodolph, numai în cămașă și vestă, și-a pus brațul pe speteaza fotoliului și o privea pe mama prin lentilele ochelarilor lui rotunzi cu rame de corn. Un zâmbet îi flutura în jurul buzelor și un fel de oboseală. El știa mai bine decât toată societatea asta adunată aici că ținea, chipurile, în echilibru ceva ce se îndrepta spre sfârșit, fără să poată fi oprit, ceea ce-i dădea sentimentul că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului negru înfoiat și al umerilor rotunzi, se învolburau unindu-se cu albul apei care spumega în spatele pupei și lăsa în urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu mâneci scurte și închis în față. Eul meu încăpățânat a intrat din nou în scenă când au adus pantofii. Nimic nu mă putea convinge să port tocuri și, ajunși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de la fereastra taxiului: Bănuiesc că nu ai apucat să-i iei numărul de telefon. Fără să se întoarcă spre mine, cu cheia deja în ială, a băgat mâna în buzunarul hainei și a scos un suport de pahare de carton fluturându-l victorioasă. Am râs deșănțat, mirată că încă o mai puteam face. Era aproape miezul nopții când am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]