4,656 matches
-
la ore târzii, fiindcă acum eu lucram în ture. Făceam dragoste în stilul nostru tandru și discutam, având grijă să evităm lucrurile rele din ultimele luni, dar oricât de tandru și de drăguț mă arătam, în sinea mea tot mă frământam și speram într-un final neașteptat - să se întoarcă Lee, ucigașul Daliei să fie prins, eu să am parte de încă o partidă de sex cu Madeleine la Red Arrow sau Ellis Loew și Fritzie Vogel să fie puși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afle că nu reușise să scoată nimic de la Doug Disperatul. În schimb, se lăsă pe spate În scaunul ei, cu picioarele pe birou, și pufăi către tavan inele de fum. — Dacă nu vă supărați că vă-ntreb, doamnă, spuse Logan, frământându-se pe scaunul de vizavi de biroul ei, cum de n-ați mers personal să-l interogați? Îi zâmbi languros printr-un văl de fum. — Dougie și cu mine ne știm de mult. Când eram la Început În uniformă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
reziști până în ziua când soarta are să ia puterea dușmanilor, să trăiești cu o oră mai mult decât ei. În locuința din Horti Vaticani însă, lunile și anii se scurgeau încet, iar puterea lui Tiberius era omniprezentă și inatacabilă. Agrippina se frământa, pradă amintirilor disperate și izbucnirilor de revoltă neputincioasă. Preceptorul Zaleucos le spuse fiilor ei: Mama voastră este cuprinsă de spaimă ori de câte ori ieșiți pe poartă. Sunteți prea neastâmpărați. Dar Gajus nu ieșea foarte des. În fiecare dimineață făcea lungi plimbări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
i-a interzis să vadă oameni, oricare ar fi fost ei, să iasă din casa aceea mizerabilă unde era surghiunită. Ura lui nu s-a potolit până când n-a găsit-o prăbușită pe jos, moartă. Își împreunase mâinile și le frământa, încât încheieturile degetelor se albiseră. Cât despre sora mea, n-am mai văzut-o; e izolată acolo și în ziua de azi... Și nu poți face nimic. Tiberius a prefăcut insulele acelea în niște închisori unde e cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și În basm, trebuie să ți se aducă o daună, ca să Înceapă o story); iată răul se rostogolește spre tine, În curând te va ajunge; e un lup vărsând bale de fiară, se repede, se apropie; tu strigi, te frămânți, ajutor, ajutooor, nimeni nu te aude; te zbați, alergi, dar nu avansezi, ceva te ține, te Împiedică să; nu, nu există scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se pare că sunt prea matur pentru acest gest atât de pur, atât de ingenuu. Te Îndrăgostești când te Întâlnești cu o femeie Într-o biserică, unde a sosit să se roage ca să fie iertată de dorințele carnale ce-i frământă noapte de noapte visele cele mai secrete. Te Îndrăgostești instinctiv de ființa ce a venit să implore starea de penitență, ca o formă involuntară de Întețire a dorințelor; orice act de penitență duce la potențarea sentimentului și naturile prea pasionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În sufletul tău, tu ești o fire lăsătoare, rareori ai voință, dar mă stăpânești cu o putere Îngrozitor de mare, văd că, iubindu-te pe tine cu atâta patimă, renunț la idealul meu, școala, dar trec peste mine, mă zbat, mă frământ și nu pot Învăța decât după ce pleci tu, după ce totul mi se limpezește În cap, iar somnul se așterne ostenit peste ochii ce Încearcă zadarnic să citească. Oare viața mea se compune numai din tine, oare lumea, universul visurilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un singur lucru: părăsește-mă, poate mai am timp să mă transform, sau vino lângă mine pentru totdeauna, te rog, nu mă lăsa În nehotărârea clipei de mâine, ca să nu o pot trăi pe cea de azi și să mă frământ mereu, zadarnic. Idealul meu, dragul meu, Îmi ceri prea mult, Îmi ceri totul, iar apoi mă lași cu iluzia fericirii și pleci. Du-te, ești doar stăpân pe viața ta, ești liber să distrugi și să te aperi de distrugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lovește-mă, vei obține un singur rezultat: iubire, cred că nimeni nu te iubește ca mine. 6 octombrie 1961 (vineri) Am Învățat toată ziua. Simt În mine că ceva se zbate și vrea să răzbească undeva, nu poate, dar se frământă mai departe, mă doboară uneori. Acest lucru pe care nu Îl pricep În mine ar vrea parcă să izbucnească În orice moment, dar nu știu ce poartă a sufletului meu să-i deschid. Simt acel ceva printr-o mare dragoste de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
necesare, ca nu cumva să mă cred biruitoare și să nu mai lupt. Ele vin, aștern peste bucuria victoriei melancolia lor caracteristică, frânând entuziasmul rău prevestitor care m-ar putea cuprinde, deocamdată, iubirea a trecut pe planul al doilea, mă frământă patinoarul și luciul sticlos al gheții. Pornind de la concluziile anterioare, va trebui să Învăț totdeauna bine, ca să nu mă domine durerea renunțării la acea minunată viață de sportiv. Nu trebuie să revin la patinoar, mi-aș distruge Întreaga existență! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Petre, oare tu nu vei mai veni niciodată? Petre, așa este posibil să mă lași, cu sufletul zdrobit sub povara acelei Îmbrățișări? Erai tu În brațele mele, era pieptul tău pe care mă sprijineam, era mâna ta În care se frământa mâna mea, erai tu, cel pe care l-am iubit și Îl iubesc. Nu-mi venea atunci să cred că tu mă strângi În brațe, acum nu-mi vine să cred că ai plecat, că voi rămâne mai departe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele putrede-ale istoriei! Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doi ani. Dar În momentul următor mă gândesc: n-am să pot, mi-e frică. Acum mă găsesc la unul dintre momentele În care vreau să mă duc. Trebuie să scap odată de bătăile de inimă, de neliniștile care mă frământă. Bineînțeles că am prevăzut ipoteza În care mă voi opri eu. Nu-mi va face atunci nimic... E totuși o mare diferență Între el și Vasile. Petre, când va vedea că sunt fată, se va opri, dacă eu voi dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar am ceva... 24 septembrie 1964 Nimic. Iar nimic. Din ce În ce tot mai mult nimic... 25 septembrie 1964 M-ai auzit vreodată sporovăind despre una și alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
afazie a organelor fonatorii. Când realul refuză să se constituie În forme clasificatorii, se petrec mutații profunde neînscrise Încă În codurile limbajelor existente. Tragediile se consumă În forme pre-verbale, până să fie transportate În expresia lingvistică. Personajul nostru bolborosește, se frământă să dea glas unor evenimente ce au loc Înăuntrul lui, pe care le oprește să se materializeze, sau nu lasă cuvintele să ajungă la coerența unui discurs sau le lasă, dar nu exteriorizează acest discurs, Îl menține la stadiul potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mă preocupă mai mult, deși mă prefac nepăsător, decât gândul că mă Întâlnesc pe stradă cu amanții ei; că ei mă privesc cu superioritate, cu acea formă de compasiune puțin distantă, puțin Înțelegătoare, puțin disprețuitoare. În același timp, mă frământă ideea că ea se manifestă la fel cu ei ca și cu mine; că se dezbracă la fel de pudică. Poate că face dragoste la fel, ținându-și respirația În act, ca apoi să izbucnească În acel strigăt eliberator... poate că exală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obraz neputința din lacrimi. Copleșit, se așeză o clipă, refuzându-și orice gând. Și, deodată, se liniști. 20 iulie 1965 Am trecut de atâtea ori pe aici. Pasul mi-este rar și greu de gânduri. De fiecare dată, m-au frământat neliniști, pentru că țineam un bărbat de mână și-am trecut pe-aici cu mulți bărbați de mână și pentru fiecare dintre ei aveam pregătite alte vorbe, alte gesturi, alte priviri. Uneori, drumul acesta spre pădurice era ca o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
departe de familia ei în timpul ultimilor ani și mă iritase lipsa ei de cooperare în cadrul unui proces despre care nici eu nu eram complet sigur că era justificat. Câtă vreme așteptam ca ea să răspundă, având acum capul nemișcat și frământând cu mâna un șirag de perle pe care îl avea la gât, m-am trezit uitându-mă cum inelul pe care îl purta sclipea reflectând lumina. Îmi amintea de ceva, dar sentimentul inconfortabil pe care mi-l produsese se datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
strecurat-o în plicul său fucsia și, din nou, m-am confruntat cu coșmarul de a scrie ceva - necunoscându-i numele de familie, „Stacey“ părea intruziv de intim, iar domnișoara sau doamna Stacey suna cam superior și ierarhic. M-am frământat o clipă sau două, apoi am băgat-o în sacoșă și am pornit spre casă. Stacey —N u mă simt prea bine, mami, am zis. Era adevărat; mă simțeam aiurea de când mă trezisem. Și nu prea-mi stătea în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se poate de rezonabil. — Zău, nu le datorăm nimic decât un zâmbet de mulțumire și un salut cu mâna, spuse Adriana făcând întocmai în timp ce vorbea. Niciuna dintre ele nu observă că Emmy era roșie la față ca o sfeclă, își frământa agitată mâinile și cu niciun chip nu se uita în spate, spre bar. — Ești bine? întrebă Leigh întrebându-se dacă nu cumva Emmy avea vreun regret legat de Duncan sau, mai rău, dacă aceștia erau prietenii lui. Arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar tot ne-am rătăcit. Deja Își Îndreptase atenția de la băieți la avantajele ce ar putea fi obținute din situația În care se aflau. — Jim, tu știi unde ne duci? — Woosung. Am fost acolo la un Country Club, Basie. Basie frămînta Între degete animalele de hîrtie. — Mergem la Country Club, le spuse el băieților. Dacă Jim va fi În stare să-l găsească. — Stai să ajungem la rîu, Basie. Atunci e fie la est, fie la vest. Englezul cu părul blond-roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prost, că nu există Îngeri și nici dracul, că a zburat acolo un satelit și nu-i nimica și dacă Dumnezeu ar exista l-ar pune pe Sfântul Ilie să te trăznească. „Na, trăznește-mă dacă exiști, trăznește-mă, prostule!” așa strigi, frământând noroiul cu picioarele, ridicând noi și grele sudălmi spre ceruri și locuitorii săi de unde ploaia s-a dezlănțuit ca un potop. Verișorii, Întunecați de spaimă, tac chitic, numai verișoara ta mai mică Începe să plângă și ție ți se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca un trăznet te pune la pământ și ei te calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te târâi spre casă, lumea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Republicii Kenya, Daniel Toroitich Arap Moi, va efectua o vizită oficială de prietenie În țara noastră. Este 2 septembrie și Împlinești patruzeci de ani. E miercuri. Deci, cum nu se poate mai bine. Bătrânul tăietor de lut, obosit, după ce a frământat pământul, zace pe prispă În lumina jilavă de octombrie. Ca să adune căldură pentru iarnă În oasele betege. Te observă trecând de mai multe ori prin preajma lui și spune: Eh... Călătorim, călătorim... Apoi „te prinde În gheare” și-ți povestește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se va simți mai bine când veți ajunge acasă. Dar Claudia nu auzi. Pe fereastra magazinului, văzuse un taxi trăgând pe dreapta și tocmai făcea un sprint remarcabil ca să Îl prindă. Capitolul 8tc "Capitolul 8" Ruby Își petrecuse restul dimineții frământându-se și muncindu-și mintea În legătură cu ceea ce văzuse În cabină. Era atât de preocupată Încât, atunci când unii clienți se apropiaseră cu o rugăminte, au trebuit să se repete ca să Îi remarce. Apoi, În jurul prânzului, când răsfoia un catalog care ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]