4,485 matches
-
bagi pe felie la tuburi și la grilaje și te-ai văzut scuipat de-o grijă... Iiiiaaaa... Ia uite-l vere cum Îi cășunează acum pe mă-sa! Ăștia chiar ie nesimțiți. Părințelul se lipise de spinarea mutei și se freca de zor de bucile ei, În timp ce asta, o dată scăpată de copil, Își reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ridică pentru o secundă ca să se elibereze de rochie și-și reia amestecatul prin cratiță. Ea continuă să frământe cu tălpile sfărâmătura de pământ de pe jos, În timp ce Andrei Îi mușcă urechile și-i frământă sânii cu o mână, cu cealaltă frecând-o Între picioare și geamătul ei devine un nechezat ce mi se strecoară prin nări și-mi coboară În stomac dimpreună cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau, erau tot mai grele, aveam o cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pe masă. Păi bineînțeles că asta era. Fața i se lumină și eram din nou al ei și tovarăși de țarc pe viață când Andrei Îi arătă banii, purcoiul ăla de o sută nouăzeci și ceva de sute, și se frecă peste burtă cu podul palmei. O să se ducă să cumpere ceva de mâncare și ea păru să-l corecteze și să-i cizeleze exprimarea nechezând voios și jucându-și degetele În fața buzelor. Cântă la fluierul acela nevăzut melodia nechezatului ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
umblătoare bicepșii și pectoralii Încordați, În timp ce ștremeleagul ăla de neam prost i se bălăngăne Încolo și-ncoace ca o coadă. A știut ștoarfa aia de Viorel pe ce a pus ochii și ce să sugă și-n ce să-și frece găoaza aia a lui pofticioasă. Păi la banii lui, ori ai lu’ tac-su, până la urmă mi-e că l-a luat pe nimica pe nerodu’ ăsta de prințișor mulatru. Și carne tânără, vezi, măcar că muncită și hârșită de timpuriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce spun mâinile lui, Într-o limbă care-mi este de-acum extrem de familiară. Pepino a fost cu văr-su după treburile lor, desigur, și-a luat câte recuperări o fi strâns În ultimii doi ani la centrala termică unde freacă menta câte douășpe ore pe noapte, și l-a ajutat pe văr-su și după aia au fost și pe la București. De lunea viitoare umblă ei prin București, după târguieli și să se pună de acord cu niște clienți, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sunt niște bestii comuniste care aleargă cu limba scoasă numai după bani și funcții, da’ uite că n-aveam Încotro și trebuie să ne ajutăm cu ei. Ne ajutăm unii pe alții, da, o mână spală pe alta și amândouă freacă părțile rușinoase, așa că nu aveam altceva de făcut decât să amânăm din nou pentru luna viitoare, când precis vom primi niște bani de la Minister din care vom plăti drepturi de autor, și negreșit vă vom avea În vedere, domnu’ Golea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a lins pe bot. Sunt vreo patru luni de-atunci. Chiar nu m-aș fi așteptat la bestia asta de Restoiu să-i desfacă contractul de muncă pentru lipsă de activitate, după ce i-a făcut ambianță să și-o frece vreme de aproape o jumătate de an, deși Ortansa m-a prevenit că Între timp să-mi caut de lucru, fiindcă jocu-ul ăsta al ei nu-i ceva care să dureze, iar la oameni ca Restoiu nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bere, pe care am turnat-o iarăși În trei halbe. El ne-a spus că a rămas fără nici un ban de vreo două săptămâni, dar nu se Îndură să plece acasă văzând vremea asta frumoasă. Și cât naiba o să mai freci menta pe-aici, barosane? Toată vacanța probabil, până-n septembrie Încolo. E Învățat, fiindcă la el În Piatra Neamț tot așa se descurcă. Eu și Laur am fost Întru totul de acord cu el când ne-a spus că-i mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care Îl priveam lungiți. - Cui? Mie? Mi-ai dat mie fun ban? - Ție, ție, Îl arătă Laur cu degetul. Ți-am dat futu-te-n gură de târâtură! - Târâtură-i cioara aia de mă-ta! Crăuni elocvent: Aaaaa!... Aaaa!... Își frecă mâinile satisfăcut. Vă dau pe mâna procuraturii c-ați intrat peste mine-n casă, futu-vă neamu-n gură de ciori. - Și mă doare exact În vârfu’ pulii, că mă dai pe mâna procuraturii. - Afară, ciorilor Împuțite! - Să mă dai În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
hăhăhăh... Uite-l vere, ăsta-i Zlate, poate nu știai cu ce se ocupă. Barem atâta lucru ținusem minte: - Ăsta-i Zlate care-o ia pe spate! - Și pe burtă să-l las, să moară de necaz! - Și să-l frec În găoază până dă În gălbează! Maiorul Zlate se prăvălește pe scaun și bate palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu, dar Îndeobște nu se sustrăgea de la sarcina asta ce-i revenea În exclusivitate. - Gata, nea Costică! Acuma-ți fac o frecție să te-nvie. O să te frec de-ai să mă pomenești și pe lumea ailaltă. Oțetu’ de la murături unde-i? L-ai băut și p-ăla? - Oaaagggg... Mi-ați mâncat toate murăturile și mi-ați băut oțetu’, futu-vă-n gură de ciori! Moooor! Vino mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu el. Mai bine lipsă. - Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază glasul: - Oh, tăticuțule, tăticuțu’ meu scump, freacă-mă și pe mine nițel, că-mi ia pizda foc. Asta-i o replică dintr-o piesă pe care o repetam seară de seară până la saturație, ca un hatâr și o plăcere pe care ea nu pregeta să mi le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Într-o limbă de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Îmbâcsit tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și-n noaptea aia era Într-o dispoziție nu tocmai bună. Nu-i ardea de glumă. Nu-i ardea nici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să nu deștepți cu zgomotul trecerii tale, cine știe ce ființe legendare adormite de sute ori de mii de ani pe aceste locuri... Un șuierat scurt, de intrare în gară, mă smulse din visare... „Gata, am ajuns!”, mi-am zis pe nerăsuflate, frecându-mi ochii. Locomotiva s-a oprit, mai pufni o dată înecând peronul cu aburi... și se liniști. Eram acasă.. acasă... Bucuria care mă năpădi nu-mi încăpea în piept. Așteptarea îngrămădită în suflet... atinsese prea plinul... Dar, brusc, un simțământ nelămurit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înfățișa ochilor... imaginea era deprimantă. „Ți-au dat foc !... te-au ras până la pământ, dar nu te-au înfrânt... N-au putut !”, fu primul gând care-mi trecu prin minte. Vei fi iar cum ai fost, mi-am mai zis frecându-mi ochii porniți pe lacrimi. Găseam un oraș de nerecunoscut, atât era de diferit de orașul pe care îl lăsasem la plecare. Plin de soldați ruși, care hoinăreau pe străzi în debandadă... mulți atinși de aburii băuturii, slobozeau, în aer
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce povesteau ei. În prima zi de școală a trimestrului... Eram la ora de muzică. Profesorul intră în clasă ca un vânt rece, cu semnul îngrijorării întipărit pe chip... ceea ce nu era în firea lui. După câteva clipe, cât își frecă palmele, poate să le încălzească, și, cât ne privi într-o tăcere încărcată de întrebări fără răspuns, ni se adresă cu o voioșie puțin forțată. „ Domnilor elevi, băieți !.. astăzi, vom învăța noul imn al țării.!” și ne privi, pe toți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atât. N-am simțit în el, nimic sfânt.. cu toată silința. Îi lipsea... acel „ceva” de „imn”... sacru, măreț, grav.. dar, mai ales grav.. Nu ne transmitea nici o emoție.. „ A ieșit, băieți..!”, murmură profesorul satisfăcut de execuția perfectă.. și-și frecă palmele din nou, „.. a ieșit..!” L-am mai reluat de câteva ori, cu mai multă dezinvoltură... Și... în vârtejul acela de marș forțat, în cadență cazonă, am avut, la un moment dat, vaga senzație că băncile, catedra, fruntașii comuniști aliniați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Gheorghe, îi osândit..!”, zise altul.. și-l îmbrățișă... și-l iubea atât de mult pe acel copil al munților, pe acel suflet generos, gata de sacrficiul suprem... oricând... pentru semeni. „.. Cu tăț’ sântem osândiț’, măi... cu tăț’ !”, zise tot el, frecându-și ochii să nu plângă.. Și, toți se uitau.. cum trupa se îndepărta, încet spre capătul de sus al satului cu căpitanul Baltă, spaima autorităților comuniste, târâș... lăsând satul într-o liniște mai apăsătoare ca la început. Pe creastă cerul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Nu reușesc să-mi dezlipesc ochii de la mișcările lor, de la gesturile lor care par aproape copilărești. Se prefac că se mușcă, se rostogolesc jucăuși și simulează scene de luptă; alergarea lor e fericită și nebună și, când îmi caută mângâierile, frecându-se de picioarele mele, îmi arată un devotament absolut. Mi-amintesc că Aia mi-a povestit despre un cățel negru care era atât de afectuos cu ea, încât părea un copil. De fiecare dată când o întâlnea, nu putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lent spre inima mea. Mă străduiam din răsputeri să rămân afară cu partea de sus a trupului. Vroiam să scap de senzația asta halucinantă. Asudam de efort și nu-mi dădeam seama că Aia se apropiase. Începu să mă pipăie, frecându-mi fruntea cu degetele ei fine. A fost o adevărată eliberare: deodată mi-am dat seama că nu era nimic real și că soarele mă bătuse puțin în creștet. Am constatat fericit că Aia era acolo ca să mă apere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
murit acum patru ani). I-am lăsat la post pe telegrafiști. Și cum veneam noi foarte relaxați și sătui, pe la ora trei a unei după-amiezi călduroase, pe aleea dintre popotă și PC auzim semnalul sonor. Zic: "Alarmă! Băi, iar ne freacă ăștia! Ce alarmă, duminica?" Stăm câteva secunde, ascultăm și ne uităm unul la altul. "Asta-i "Radu cel Frumos"!" Inițial nu ne-a venit să credem. În momentul acela, au dat drumul la alarmă și la Regiment. Ne-am convins
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
un exemplu recent de teribilism consemnat de cotidianul Gândul (decembrie 2008), din care rezultă foarte clar diferența conceptuală subliniată mai sus: Producătorul pantofilor "anti-Bush" a dat lovitura. Producătorul turc al încălțărilor aruncate de un jurnalist irakian împotriva lui Bush își freacă mâinile de bucurie: sute de mii de comenzi îi curg, din toate cele patru țari. El a declarat luni chiar ca a fost nevoit să angajeze o sută de persoane în plus pentru a face față afluxului de comenzi venite
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Își făcea lângă căruță o groapă de cca 70 cm diametru de formă circulară În care se punea foc de lemne (mangal sau lemn uscat). Pe jarul rezultat se Încingea obiectul ce urma a fi spoit, după ce În prealabil fusese frecat și curățat bine cu zgură de către femei, pentru a fi observate mai bine eventualele găuri sau fisuri. Sculele și materialele folosite la spoit erau: cleștele cu care se manipula obiectul (silaj) cu vârfurile drepte; cleștele (petaj) cu vârfurile rotunde; nicovala
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
prin scufundarea, pentru o perioadă variabilă (după natura lichidului de Înmuiere), Într-o baie de Înmuiere cu apă clocotită, ulei Încins sau leșie fierbinte; - Se ciopleau fețele cu o toporișcă sau cu un cuțit; - Se egalizau cu briceagul;Se lustruiau frecându-se cu praf de cărbune, cenușă sau nisip fin; - Cuburile pieptenului se trasau după șabloane, cu compasul, dar dinții se crestau, după finisare, cu fierăstrăul; - După crestare, dinții pieptenului se ascuțeau la vârf cu un cuțit și se răzuiau cu
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]