7,001 matches
-
peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la viață cîteva simțuri, inclusiv pe acela al timpului, căci fuma încontinuu țigări pe care le lua dintre-o geantă în care ținea, din cîte se părea, mai multe pachete. Atunci cînd și-a aprins a treizeci și treia țigară, am întrebat-o cît au de gînd să ne țină acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă la stînga pe gresia lunecoasă pînă ajunse la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind pe furiș trupurile bronzate refractate de apa albastrui-verzuie. Sînt doctorul Lanark, spuse el așezîndu-se în fața lui. — A, da. — O pacientă de-a mea are nevoie de material de citit și strîng cărți. Profesorul Ozenfant mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din bucătărie. Pe măsură ce creșteam, mama era tot mai puțin dispusă să vină atunci cînd băteam în perete, așa că am învățat să mă tîrăsc sau să merg clătinîndu-mă spre patul învecinat și să fiu tras acolo. Stătea și citea ziare și fuma, în timp ce tata făcea un deal sub cuverturi cu genunchii lui, pe care și-i lăsa brusc cînd ajungeam în vîrf. Mai tîrziu se ridica și ne aducea micul dejun cu ceai, pîine prăjită și ouă. Era o casă de raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea mică, ce-ai zice de-o pipă? I-ai dat lu’ tata o pipă, dă-mi și mie una. Doamna Coulter scoase un pachet de țigări din buzunarul șorțului și i-l dădu mormăind. — N-ai tu vîrsta să fumezi, dar... — Așa e, dar măicuța mea mică nu-mi poate refuza nimic. Ăștia doi au discutat despre artă? — Mda, au tot vorbit de arta lor. — Hei, Thaw, prietenul meu intelectual, ce vrei să facem? O partidă de șah sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi invidia, pentru că o țigară i-ar fi ocupat mîinile. Ar fi putut deschide o carte șezînd să citească în spatele vreunui obiect, dar se plictisise să fie luat drept un pustnic dedicat cititului și intenționa să-și făurească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă atît de încinsă, că Thaw simți o clipă că nu mai poate respira. Sub un bec care lumina slab, un bătrîn în salopetă de cazangiu fuma o pipă lîngă ușa cazanului. El e Duncan Thaw, tată, zise Drummond. Ne ducem la balul școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un scaun gol cu un picior. Gura lui amuzată și afundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva sau ridica lenjeria și o lăsa să cadă în pliuri cu forme diferite. După-amiaza scotea niște orăcăieli pe care asistentele le interpretau drept o solicitare a sticlei pentru urinat, a ploștii sau a unei țigări; i se permitea să fumeze numai dacă era cineva în preajmă care să-l supravegheze să nu se ardă. Avea fața și gîtul slăbănoage și solzoase, ca ale unei țestoase, și un nas coroiat și impunător. Sprijinit de perne, ațipea uneori, iar capul îi tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu mai fumă și nici n-o mai chemă pe Agnes, rămînînd perfect nemișcat. Ridurile adînci săpate de experiență i se ștergeau de pe față; cu fiecare zi care trecea, semăna tot mai mult cu un tînăr, deși ochii lui se uitau în direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un ac hipodermic, vată, spirt și o sticluță de adrenalină cu capac din cauciuc. îi arătase cum să le întrebuințeze, și taică-său venise cu haine și bani. Acum se îmbrăcă atent, se uită cu tristețe la domnul Clark îcare fuma din nou), și-și luă rămas-bun de la pastor. în holul de la intrare chemă un taxi, apoi se înghesui pe bancheta din spate, alinat de sfîrîitul roților pe asfaltul ud; cel puțin vremea se stricase în cele din urmă. Se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea modele stelare și o lampă care arunca de la înălțime o rază albă pe un monument de granit aflat în mijloc, un bloc neșlefuit cu figuri gigantice și apă șipotind în mici bazine ornamentale. Acolo erau băieți și fete care fumau și conversau pe treptele de lîngă monument, iar pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă este folositor într-un fel. — Porcării! strigă Lanark. Oamenii se ajută unul pe altul dacă pot, fără să se deranjeze prea mult. Luați o țigară, zise Grant, oferindu-i un pachet. El devenise prietenos, iar Lanark țîfnos. — Mulțumesc, nu fumez, spuse Lanark, calmîndu-se un pic. Puțin mai tîrziu, Lanark întrebă: — Sînteți amabil să-mi spuneți ce înseamnă exact creatura? — O consipirație care deține și manipulează totul pentru profit. — E vorba despre oamenii bogați? — Da, dar nu bogații în monede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o cameră mare, întunecată, pătrată și plină de praf, luminată de felinare de vînt așezate pe podea. O scară de fier stătea înclinată aproape de mijlocul încăperii, iar de-a lungul peretelui șase dintre membrii formației Lugworm Casanova stăteau și fumau întinși în saci de dormit. — închide-o, dom’le, că nu ne trece apa sub limbă. — Scuze, spuse Lanark, apoi închise ușa și traversă spre scară. Treptele ei erau reci și aspre de la rugină, și tremurau la fiecare pas. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
SECRETELE EI îNGHEȚATE, MÎNCAREA PREȘEDINȚILOR. Jack îl conduse pe Lanark pe platforma de sus și scoase un pachet de țigări marca POISON. — Vrei? Nu, mulțumesc, zise Lanark și îl privi pe Jack aprinzîndu-și un cilindru alb pe care scria NU FUMAȚI. — Da, sînt periculoase, spuse Jack inhalînd. De aia a insistat consiliul asupra avertismentului. — Și de ce nu oprește fabricarea? — Jumătate din populație e pradă acestui drog, zise Jack. Și consiliul primește jumătate din banii cheltuiți pe ele. Sînt și droguri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Probabil că suferă de folie de grandeur. Primarii sînt tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume. Dar, nimeni nu dorește o revoltă. La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și zise: — Asta-i tot. Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de braț și merse cu el pe mai multe străzi aglomerate, apoi pe altele liniștite. Trecură pe lîngă un camion parcat lîngă trei bărbați care cimentau un bloc de beton peste un grătar de canalizare. Un soldat cu o pușcă fuma alături. Lanark îl întrebă pe primul: — Ce faceți aici? Cimentăm un bloc peste putoarea asta. — De ce? — Nu te băga, zise soldatul. — Nu mă bag, dar nu ne puteți spune ce se întîmplă? — Se va anunța. Duceți-vă acasă și așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țipa și trîntea cineva. Ușa avea o fantă la nivelul ochiului, ca aceea de la cutia postală. Se uită prin ea și văzu o altă ușă cu o fantă vizavi. O voce de-acolo îl întrebă: — Ai vreo țigară, Jimmy? Nu fumez. Știi cît e ceasul? — Era două dimineața cînd m-au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care-l încerca acum era de mizerie fizică. Apa din toaletă fu trasă brusc și el o studie. Părea și mirosea curată. Se dezbrăcă, udă un colț al păturii și se frecă peste tot. Apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea îi acceptă refuzul. Își luă o țigaretă, o duse la buze și aspiră cu o vădită satisfacție, apoi reintroduse tabachera în poșetă. Nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său mai închis la culoare sugera că ar fi de origine mediteraneană sau din orientul apropiat. Sau poate se născuse pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Era într-adevăr culcat pe spate, cu brațele prinse sub el, dar nu acesta era motivul imobilității lor. Ci faptul că-i fuseseră prinse în niște cătușe. Și așezată într-un fotoliu tras alăturea de pat, se afla Patricia Hardie, fumând o țigaretă și privindu-l gânditoare. Gosseyn, care reușise să se ridice pe jumătate, recăzu greoi pe perne. Fata aspiră un nor de fum și-l suflă apoi sub forma unei panglici șerpuite, înainte de a-i spune: ― Te-au legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma noastră. În centru ne-am așezat pe marginea trotuarului, în ploaie. Mașinile și oamenii forfoteau de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam fără sare, nu erau bune; tot în balconul acela îmi uscam frunzele pe care le fumam în pipă, încercam tot soiul de frunze, numai cele de gutui puteau fi utilizate în acest scop, deși chiar și ele aveau dezavantajul că îmi lăsau în pipă un ulei negru și dezagreabil, de aceea, până la urmă, căutam să-mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
uluită de neașteptata mea grosolănie, „Dah eu îți sunt ca o sohă...“. „Surori ca dumneavoastră am văzut eu multe, doamnă Gerda, era una, de exemplu, doamna Ojog, de vârsta dumneavoastră actuală pe când eu abia împlinisem patrusprezece ani, venise din America, fuma trabuc, juca poker cu mama, avea un cățel, Buster, o javră împuțită, fără păr; o dată, seara, după joc, a zis că i e urât să meargă singură pe străzi, acasă, mama a zis că nu-i nimic, te conduce Gellu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Râdea și Constantin, chicoteam amândoi ca niște apucați, la colțul străzii Batiștei, înaintea eternei și definitivei părăsiri. „O duc cât se poate de bine“, spunea Constantin. „Lucrez la Percepție, în comuna Pantelimon...“ „Ești cineva !...“ Mă rezemam de zid. Aș fi fumat o țigară. „Sunt la impozite indirecte“, spunea Constantin. „Îți dai seama ? E ca un vis...“ ( Își umflase pieptul costeliv.) „Am și un coleg simpatic, peste două luni iese la pensie, până atunci existăm împreună, discutăm printre contribuabili, n-ai idee
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]