8,881 matches
-
atunci cu capul plecat, ridică ochii spre el. Velasco văzu cum i se așternea încet pe chip un zâmbet abia mijit. Surâsul acela semăna cu zâmbetul plin de milă al unui om mare față de un măscărici neîndemânatic. Velasco își stăvili furia care îi răscolea sufletul și vorbi mai departe: — Solii, mai bine zis japonezii, încearcă să obțină câștig din negoțul cu Nueva España. Japonia este o țară mică și săracă. De aceea, japonezii sunt gata să facă orice pentru câștig. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-au mai trecut prin camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că nu folosise la nimic. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor, domeniul lor încercase să se folosească de Velasco, Velasco încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
temnița sa de la Suzuha aflată între Ōmura și Nagasaki pentru osânda de mâine. În întuneric Velasco zâmbea. Nu era surâsul său disprețuitor dintotdeauna. Zâmbi fără să vrea când băgă de seamă că nu simțise nici un pic de dușmănie sau de furie aflând că stă de vorbă cu un preot din Ordinul Sfântul Petru, ordin care se folosise de orice ocară ca să-l defăimeze și ca să-i împiedice planurile în timpul călătoriei sale. Cu toate că avea în față un preot iezuit, în loc de ură simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca să-l defăimeze și ca să-i împiedice planurile în timpul călătoriei sale. Cu toate că avea în față un preot iezuit, în loc de ură simțea chiar o umbră de regret. Gândul că mâine aveau să împărtășească aceeași moarte pesemne că spălase totul. Firește că furia și ura erau niște fleacuri pe lângă moartea cea mare de mâine. — Eu... sunt preotul Velasco, își rosti el numele. Părintele Carvalho rămase tăcut. Tăcerea lui spunea că auzise de numele și de faptele lui Velasco. — Nu-ți face griji! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare respirație gura i se umplea de o spumă roșie. Avea coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine. Să mergem la mașină, zise Macomber. Trebuie să beau ceva. — Întâi tre’ să termini cu bivolu’ ăsta. Bivolul stătea prăbușit În genunchi și când se apropiară Își smuci furios capul, mugind turbat, cu ochii ca de porc micșorați de furie. — Ai grijă să nu se ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu arma Încărcată În mâini și se uita la taică-su, care-și citea ziarul pe verandă, spunându-și: „Pot să-l fac praf, al dracu’. Aș putea să-l omor“. În cele din urmă a simțit cum Îi trece furia și s-a simțit stânjenit de reacția lui, având În vedere că taică-su Îi dăduse pușca aia. Apoi se dusese până la indieni, mergând pe Întuneric, ca să scape de miros. În toată familia nu era decât o persoană de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la dreapta pentru malefic (energii negative). Conform legii conservării energiei, nici o energie nu se pierde: ori se transformă într-o altă formă de energie, ori este stocată sub formă potențială. Energia potențială malefică, a gândurilor rele, negative: ura, invidia, gelozia, furia, violența, egoismul, lăcomia, poate provoca seisme , taifunuri, tornade, inundații, violențe sociale, războaie, culminând cu distrugerea umanității. Orice gând emis de oricine, oricând și oriunde se înregistrează în mentalul subconștient universal. Destinul omului este determinat de gândurile, cuvintele și acțiunile omului
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
supusă. Chiar azi, 201302-26, la T.V. a fost prezentat cazul unui bărbat, care și-a lovit femeia, pentru că nu i-a servit masa. Femeia avea mai mulți copii, dintre care ultimul, în vârstă de trei luni, pe care bărbatul, în furia lui, l-a lovit cu toporul în cap, 98 periclitându-i viața. Femeia trebuie să-i dea bărbatului, nu numai sex ci și mâncare, nu-l interesează pe bărbat de unde s-o procure. Din păcate, societatea nu asigură securitatea femeii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală. Fie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și o tratau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă comportam ca și cum aș fi fost mai lipsită de sentimente decât eram de fapt, mai ales față de ea. Îmi dădusem seama că lipsa de expresie și de emoție erau exact lucrurile care o făceau pe Mama Scumpă să plesnească de furie. Logica era următoarea: cum să mă rănească dacă eu oricum nu simțeam nimic? Deveneam din ce În ce mai puternică. Nu-mi mai tremurau picioarele și Învățasem să-mi ascund durerea. Îmi ascundeam sentimentele cele mai profunde atât de bine Încât uitam unde le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a rămas infirmă, am internat-o În cel mai bun azil, extrem de costisitor. Nu a fost recunoscătoare. Îl numea „anticamera morții“. Timp de ani de zile mi-am spus să am răbdare, că urma să moară curând, sigură fiind că furia ei explozivă va avea același efect exploziv asupra propriilor vase de sânge, creier sau inimă. Ea avea aproape 91 de ani, iar eu doar 63, când am părăsit această lume. O, cum m-a mai jelit. Își amintea trecutul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va avea o aventură extraordinară, de cea mai bună calitate. Obișnuia să spună că cea mai mare bucurie a lui este să le facă bucurii altora. Din păcate, de multe ori promitea ceea ce era omenește imposibil și astfel devenea ținta furiei celorlalți când realitatea Înlocuia promisiunea. Așa stăteau lucrurile și cu afacerea lui. El era grafician, iar iubitul lui, Timothy, era director artistic. Bennie promitea modificări Într-un timp imposibil de scurt, elemente speciale de design și actualizări ale stocului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé se uită Întrebător la mama ei, iar Marlena Îi făcu un semn aprobator din cap. Când Esmé se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Urmau să se Înece În vreun potop neașteptat sau ce? De ce erau bărbații ăia așa de agitați? Porni spre scandalagii. Și, spre surprinderea lui, se trezi Înconjurat: cei trei bărbați Îl scuipau și arătau spre el, cu fețele contorsionate de furie. Nu era nevoie să Înțelegi chineza ca să-ți dai seama că-l făceau albie de porci. Chiar și femeia În costumul roz, deși mai puțin turbată, avea pe față o expresie ostilă: —Rușine! Rușine! striga ea. Harry se feri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urma? Oare ceilalți credeau că era numai vina lui pentru că alesese un ghid prost? Se străduia așa de tare ca totul să iasă perfect, făcea lucruri de care ei habar n-aveau! Și acum, În loc de mulțumiri, numai plângeri, reproșuri și furie. Dwight fu cel care sparse tăcerea. Spuse că ar fi trebuit să existe indicatoare și În alte limbi la Templul Clopotul de Piatră. De unde să fi știut el că era un templu și nu un coteț de găini? Vera Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că fuseseră prinși În flagrant. În mod ciudat, găsea acest lucru excitant. Îi comunică acest gând și lui Wyatt, pe un ton insinuant. El aprobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fostului ei soț. Deși știa că nu erau decât scene și amenințări goale, o durea sufletul auzind-o pe fiica ei pronunțând cuvântul „a omorî“ când știa că există adolescenți care dăduseră curs unor astfel de gânduri pline de furie. Harry Își puse mâna pe umărul lui Esmé ca s-o calmeze. — Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bine limba engleză era pentru ea o bucurie a sufletului, era ca și cum ar fi cântat la un instrument. Iar cele mai intime și personale amintiri despre soțul ei erau tot În această limbă. Toate cărțile și revistele care scăpaseră furiei socrului ei erau bine puse la păstrare. La ocazii speciale, le scotea și citea veștile răsuflate din revistele vechi de ani de zile, savurându-le cu parcimonie, cum făcuse și cu bomboanele lucioase pe care le primise cadou o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate geamurile. Walter Îl anunță că trebuiau să se Întoarcă unde făcuseră pauza pentru mers la toaletă. —Mai știi unde era? Șoferul Își trecu degetele prin păr cu un gest nervos. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fu rândul celorlalți: Wendy, Wyatt, Dwight, Roxanne, Bennie și Esmé, doborâți unul câte unul de frisoane care le zguduiau oasele și febră delirantă. Cei care nu se Îmbolnăviseră Încă erau ocupați să-și Îngrijească tovarășii și să se apere cu furie de țânțarii care-i Împresurau, noii lor dușmani de moarte. Dar nu aceste femele țânțari fuseseră cele care-i infectaseră cu paraziți Plasmodium. Durata de incubație e de cel puțin o săptămână Înainte ca paraziții să se răspândească din ficat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]