3,612 matches
-
de-a face doar cu simptomele sau cu afecțiunea reală. +++ Ideea 90. Trebuie să știți că nu știți Dacă cineva vă cataloghează drept ignorant, sunt gata să pariez că vă veți simți undeva între rănit și devastat sau livid și furios, în funcție de starea dumneavoastră emoțională. De fapt, a fi ignorant poate reprezenta un imens avantaj pentru perfecționare. Poate deschide noi orizonturi dacă înțelegem definiția ignoranței din dicționarul Webster: „a nu fi învățat”. +++ +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, scrieți: „Școala
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
birou și trei dintre directori l-au mustrat, i-au vorbit ca și cum ar fi fost un nimeni și, la sfârșit, l-au concediat. Înainte de acest episod, muncitorul habar nu avusese că ei erau nemulțumiți de rezultatele lui. A plecat acasă furios și distrus și s-a întors la fabrică cu o pușcă. Mai târziu în acea noapte, cei trei manageri erau la morgă cu o etichetă atârnată de degetul mare de la picior. S-a răzbunat. Nu s-a înfuriat; s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
de perseverent în privința semnificației și sensului gândirii franceze de după al Doilea Război Mondial, adică tocmai dintr-o perioadă de intense schimburi și contacte între Lumea Veche și Lumea Nouă, în care americanizarea Europei (căreia unii îi răspund cu un antiamericanism furios, de multe ori identic antiamericanismului multor universitari americani, de stânga sau de dreapta, în funcție de definiția de lucru a americanismului) și europenizarea Americii s-au completat și potențat reciproc. În ultimele decenii, americanizarea și europenizarea concurează atât între ele, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
toată responsabilitatea, e mentalitate din anii ’50 ! Dacă ești depășit, du-te acasă !”. Personajul lui Albani are spre 60 de ani, acțiunea filmului e situată la începutul anilor ’80, deci el poate fi un produs al epocii Dej. Ieșirile lui furioase la adresa ideii de știință și studii - „Și ce dacă ai studii ? Fac ceva pe studiile tale ! Când tu făceai studii, eu făceam muncă de teren !” - țin de năravuri ideologice ale obsedantului deceniu sancționate în Puterea și Adevărul (1972), când se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și o operă formidabilă pentru care se cere să nu-l uităm, dacă nu din respect, cel puțin din mândrie, pentru că opera este a lui, iar el este al nostru” PAULESCU- LA A PATRA CRUCIFICARE sau Despre râvna unor resentimentari furioși „ Pentru a trăi pot fi mai multe mijloace, pentru a lupta nu este decât unul, să lovești în adversar” Panait Istrati Pare un blestem pentru istoria, cultura și știința acestui popor tendința perenă de a-i fi orientat parcursul istoric
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sunt cuprinși de panică: puțini la număr, câțiva consilieri lamentabili, clienți de ultimă oră ai cuplului Ceaușescu, târâți prin tribunale, văicărindu-se, arestați o scurtă perioadă, îmbrăcați în haine vărgate de pușcăriași, o adevărată mascaradă. Câțiva universitari dați afară de studenți furioși care îi disprețuiesc și refuză să le mai urmeze cursurile, câțiva cercetători directori de institute pensionați anticipat. Dar, fără întârziere, aceste rare "victime" ale tranziției își vor găsi susținători binevoitori. Compasiune? Sau complicități anterioare ce nu trebuie dezvăluite? Să spunem
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Casei Poporului" părea un monstru menit să înghită și ultimele fărâme de energie ale națiunii și să invadeze definitiv peisajul urban desfigurat de acest mamut. Bulevardul care culmina cu uriașul palat al lui Ceaușescu a fost repede botezat de bucureștenii furioși "Victoria Socialismului asupra întregului popor". Discursul naționalist creștea și el pe măsura giganticului palat. Istoria națională nu mai era de mult un răspuns la aspirațiile identitare legitime ale cetățenilor, devenind baza ideologică și propagandistică oficială a regimului ceaușist. Pretutindeni, "istoria
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cercetare și creație promisiunea niciodată împlinită a anilor inaugurali ai dictaturii lui Ceaușescu și opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum se puteau traduce și prin opoziția dintre izolaționismul egolatru și deschiderea europeană. Impunerea unor teze și interpretări elaborate de diletanți furioși, adesea tributari imaginarului șovin al naționalismului extrem, extindeau câmpul acestei confruntări mult dincolo de ambițiile individuale, către lupta pentru păstrarea demnității profesionale și chiar personale a celor angajați în aceste bătălii neștiute. Exasperarea creștea, în condițiile unei agravări constante a penuriei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să-i identifice pe huliganii ăștia"23. Era pentru prima dată în istoria regimului comunist când liderii lui erau confruntați cu huiduielile mulțimii. Cei care asigurau transmisia în direct a mitingului n-au apucat să întrerupă emisia înainte ca strigătele furioase ale mulțimii, și mai ales figurile descompuse de furie și de teamă ale celor doi Ceaușești, să devină vizibile în prim-plan pe ecranele tuturor televizoarelor. Această apariție a unei puteri care se prăbușește brusc a explodat pretutindeni în întreprinderi
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de Arhitectură și sediul central al PNȚCD, unde provoacă importante pagube materiale și oferă prilejul unei scene mediatice cu un impact excepțional: primul ministru al guvernului provizoriu, Petre Roman, ajunge însoțit de armată la sediul PNȚCD, de unde se adresează maselor furioase cu un discurs incitator pe tema " S-au demascat!" (se înțelege, ca dușmani ai poporului) și, sub pretextul salvării de furia legitimă a maselor, îl evacuează de acolo pe Corneliu Coposu, înghesuit într-un TAB, ceea ce difuzează în toată țara
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
iar primul ministru apare în persoană la televizor pentru a "denunța" fapta și presupusele complicități, oferind tot felul de detalii, de pildă despre viața de familie a împricinatului, care probau fără putință de îndoială nu numai că Adrian Năstase era furios și speriat, ci și că urmărise îndeaproape, cu mijloace oculte, întreaga afacere. Această imprudență a declanșat o furtună mediatică de proporții. Până atunci mai degrabă simpatizat de jurnaliștii care îl creditau cu o perspectivă novatoare, în contrast cu Ion Iliescu, Năstase devine
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
grădină, unde se vede că-l trăgea soarta. Și a început să cânte Deșteaptă-te, Române, și eu după el. Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amândoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fie instalați la drul Șuțu, că fiecare va avea sfârșitul iubitului meu frate.” Finalul consună cu înțelegerea situației de către redactorii de la Universul. În acest sens, noi, astăzi, putem judeca invers: nu e vina stabilimentului că ținea laolaltă nebuni cuminți și furioși ci, dacă e să căutăm vina morală, este a celor care l-au adus pe Eminescu aici: poetul putea să-și ducă boala în condiții normale, la un spital obișnuit. 3. Sub numele „Hasnaș” figurează, în Enciclopedia Predescu, mai întâi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
moșii sau chiar lumea întreagă. Afirma că institutul este al său. I se părea că are în capul său o mulțime de diamante din care cauză atârna greu. Cauza adevărată a morții. Prin mai 1889, un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, aproape de sutura interparietală, producând o rană care interesa numai pielea regiunii parietale drepte, fără să atace periostul. Era o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
foaie de observație” a lui Eminescu de pe vremea internării lui, d-rul V. Vineș a publicat-o în „România medicală” din 1 iunie 1931. Rezultă din ea, între altele, că este adevărat că în mai 1889 „un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, producând o rană superficială ce interesa numai pielea, o rană mică de 2 cm. CARE RANĂ ERA VINDECATĂ COMPLET
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pietricica și care, în plus, n-a fost consemnat de către doctor în fișele sale, ci acesta l-a readus în atenție din memorie? Mișcată rămâne și această pietricică în tradiția biografică eminesciană. La dr. Vineș: „... un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap”; mai târziu, la G. Potra, care pretinde că publică chiar amintirile doctorului N. C. Tomescu (dar, de fapt, are
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care erau membrii familiei sale, a fost înșelat din nou de vara sa, cu care existau tratative în privința unei căsătorii. A privit neputincios cum mama sa este umilită, iar nașul său este nevoit să fugă pentru a scăpa de mulțimea furioasă. Ludovic al XIV-lea a avut astfel ocazia să vadă viața în întreaga sa dimensiune, de la copilăria fericită când se juca cu copiii de onoare și alerga bătând toba pe culoarele palatului regal, până la trădările și lipsa de respect a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
comportamente dificile (făcând, totodată, și o serie de sugestii referitoare la evitarea relațiilor conflictuale cu aceștia). Tipurile identificate sunt: Tancul. Se referă la acea categorie de oameni pusă mereu pe confruntare, care găsește mereu pe cineva vinovat. El este mereu furios, nerăbdător și agresiv, are un temperament coleric, nestăpânit. Centrată pe sarcină, această categorie de oameni își simte amenințată intenția de îndeplinire a acesteia. Este puternic asertivă, explozivă, dominatoare. Ne atacă direct, țintit, dacă ne vede ca pe un obstacol în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ar spune, pare că nimeni nu este total scutit de furie; ea este "o caracteristică naturală a fiecărei personalități", susține L. Carter (2007, p. 5). Ca și frica, ea apare adeseori ca reacție la amenințare, durere sau respingere. Când suntem furioși, avem tendința să reacționăm fie prin luptă, fie prin fugă; "sentimentele erup, explodând din noi ca un vulcan, năpădindu-ne, clocotind, în timp ce încercăm să dominăm situația care ne amenință", punctează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 104). Atât timp cât suntem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înșine" (Filliozat, 2006a, p. 106). Pe scurt, furia este o emoție a autoconservării. Ea scrie L. Carter (2007) "își are rădăcinile într-o dorință primară de autoconservare" (p. 8). Esența ei o reprezintă o dorință de respect puternic exprimată. "Oamenii furioși consideră psihoterapeutul american doresc să simtă că au o însemnătate și suferă la gândul că alții nu pot sau nu vor să-i trateze într-un mod care să le accentueze importanța personală" (2007, p. 8). Totodată, o manifestare normală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și pe noi să râdem. Frica nu este la fel de contagioasă". Ea nu este nici pe departe atât de contagioasă precum este mânia, veselia sau bucuria (Goleman, 2005, p. 248). Valabilă este, în același timp, și situația inversă. Căci dacă suntem furioși și ne manifestăm ca atare, este limpede că nici celălalt nu va rămâne calm sau indiferent. El își va ieși din fire și va proceda la fel. Mânia atrage după sine mânie, la care se adaugă de multe ori precum
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conferi întreaga ei forță. 2. A doua etapă presupune să acceptăm în sinea noastră furia care ne încearcă, să-i cuprindem toată amploarea și să nu facem comerț cu ea. Este o etapă fundamentală: aceea de a recunoaște că suntem furioși și că acceptăm toate viziunile și fantasmele care ne bântuie, că acceptăm imaginile violenței care ne trec prin minte: să le aruncăm pe fereastră, să le călcăm în picioare, să le strivim sub roțile mașinii etc. "Acceptarea în sinea noastră
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie un mecanism major, cvasipermanent al raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare foarte greu sau imposibil de mărturisit (Braud, 2008). Putem recunoaște că suntem furioși, fricoși, speriați, triști sau bucuroși, dar aproape niciodată (sau extrem, extrem de rar) că suntem invidioși. Uneori, susțin specialiștii, invidia este atât de ascunsă, încât individul nu este nici el însuși conștient de faptul că aceasta invidia este adevăratul motiv al
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2003) prin natura lor sau din cauza lipsei de sprijin afectiv în copilărie, sunt mai predispuși la ură ca răspuns emoțional la o situație dificilă. Dar toți suntem capabili să urâm în situațiile care ne fac să ne temem, să fim furioși sau vulnerabili" (p. 204). Stimulii urii sunt, în general, acele lucruri care ne fac să ne simțim neajutorați și șubrezi. Când urâm, simțim o nevoie imperioasă să scăpăm de ceea ce ni se pare detestabil: "ochii noștri devin pumnale, inima ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
loc neprietenos, care este complet nepăsător față de nevoia lor de a fi prețuiți" (p. 30). Mânia deschis agresivă: se referă la acea manieră de manifestare a mâniei care îi privează pe ceilalți de (sau le afectează celorlalți) demnitatea personală. "Oamenii furioși agresivi sunt atât de absorbiți de autoconservare, încât nu pot sau nu vor să ia în considerare nevoile celorlalte persoane implicate", menționează L. Carter (2007, p. 31). Când oamenii folosesc această formă de exprimare a mâniei, ei dovedesc "un pesimism
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]