4,465 matches
-
clădire neinvitat. — Hei, hei! strigă Mma Tsbago. Mma Potsane, am venit în vizită. Nu primiră nici un răspuns și Mma Tsbago repetă chemarea. Din nou nici un răspuns, după care ușa se deschise brusc și o femeie micuță, grasă, îmbrăcată într-o fustă lungă și o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Filozofi care stau mai mult în fața camerelor de luat vederi. Actori de geniu care se sinucid cu adevărat, nu într-o piesă ipotetică; poeți care mor de inaniție sau se otrăvesc, lent, cu vodcă; Romancieri nepublicați, escadre de Caravelle cu fustele-n vânt... Rememorezi; manuscrisul a fost cules pe ordinator, este cuprins într-o dischetă pe care nu o ai, l-au parcurs câțiva tehnoredactori, au povestit. Ești urmărit și în vis, au apărut tot felul de tehnici de investigație; cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trei loturi a câte 30 de ari în sărătura Murgenilor; de pe acel pământ sterp s-au hrănit toți cinci. Tanti Varvara avea mașină de cusut "Singer", nu se pricepea la croitorie, cosea după tipar: un pantalon 30 de lei, o fustă dreaptă 20, un halat 20, o sacoșă 5 lei; reușea să pună ban peste ban, 7-800 pe lună, să plătească gazda fetei de la Iași, celelalte două erau scoase la capăt ("Mama lui de capăt!"), au venit pe lume la câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă ține în brațe ca pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe slobode, sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte, 10 îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda intențiile), și-a desfăcut ultimii doi nasturi de la bluziță (focul se întâmpla în inimă), și-a dezvelit un umăr din greșeală (luna încorseta în elastic). Conturul sânilor stârnea nesațul, gurguiul reliefau disponibilitatea, limba ca o ademenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aflux de ofrande și oare unde era tricoul lui cu imprimeul cu jungla, cel pe care nu-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale, familia înnebuni de grijă. Era clar că-și pierduse echilibrul. Parcă sub influența unei vrăji periculoase, teama lui de Pinky Chawla se transformase într-o afecțiune nesănătoasă. — Fii atent, îl avertizară ei. O să te trimitem la unchiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
straturile bine îngrijite pășește grațios, ridicându-și voalurile, privește la atâtea minunății născute din corpul pământului. Zâna vrea și ea un bal de sâmbătă, aici, în grădina “pietrelor semiprețioase”... De prima dată o ia la dans pe varza timpurie, cu fustele ei rococo, croite în multiple straturi verzi și galbene în degrade, de culoarea amazonitului. Primește pe urmă, cu multă grație, invitația falnicului morcov, care nu a îndrăznit de ani buni să crească atât de înalt și chipeș. Acum costumul portocaliu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un pui de căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale cu gloanțe grele. Puiul de căprioară își așezase capul în poalele ei și așa dormise toată noaptea. Când se trezi fata, miracol, pe fusta ei găsi o petală de trandafir galben, fără să fie prin împrejurimi astfel de flori. Mirosea frumos, iar prințesa o înfășurase cu mare grijă, în batista ei de borangic alb. A doua seară oboseala drumului o răpuse la poalele unor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
poalele unor munți plini de brazi falnici. Se așezase sub un copac, iar în vis îi apăruse un pui de vultur, care degeaba își așteptase părinții toată ziua, ei nu se întoarseră, iar el murea de foame. Ciugulise firimiturile de pe fusta fetei cu mare poftă. Drept mulțumire, îi lăsase amintire o mărgea, pe care o păstră până acum în cuibul de pe stâncă. Dimineața, fata, după ce admira mărgeau de culoarea rubinului își continua drumul. A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
descurce cum o putea, să-și vadă de viața lui, să țină conferințe, să scrie cărți, să participe la congrese, colocvii și simpozioane, să peroreze În cadrul meselor rotunde, să facă ocolul planetei În optzeci de recepții, să opineze asupra lungimii fustelor când acestea se vor purta din nou și despre reducerea ozonului În atmosferă dacă va mai fi atmosferă, În sfârșit, treaba lui. Orice, mai puțin să trebuiască să găsim În fiecare zi În ziare și să auzim la televizor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși să-i spună cățea. Din fericire, bunul simț Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e un expert recunoscut în micul mister impenetrabil pe care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei se simțea o batjocură mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială începu să crească în strălucitorul iris albastru al fiecărui ochi corupt, iar zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător atunci când i-am ridicat fusta în sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea să spun o grămadă de povești ca asta, i-am spus pe un ton amenințător. Genu’ de povești pe care polițiștii le spun fiicelor lor. Povești oribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâinile fetei moarte. — Hei, ce e asta? Mă înșală ochii sau ceea ce văd în fața mea este o bluză pătată de sânge? zise el. — Pare să fie uniforma ei BdM, am spus, urmărindu-l cum scoate întâi bluza și apoi o fustă bleumarin. Cât de frumos din partea amicului nostru să ne trimită rufele ei! Și asta exact când mă gândeam că devine un pic cam prea previzibil. Mai întâi un telefon anonim la Alex și acum asta. Adu-mi aminte să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al ciorapilor ei ducându-mă cu gândul la ce se afla sus, la jartiere și, în cele din urmă, la paradisul de dantelă pe care mi-l imaginam acolo. Mi s-a strâns stomacul la gândul de a-i ridica fusta în sus, de a o vedea goală-pușcă în fața mea, și totuși discutând încă în mod inteligent cu mine. M-am întrebat: unde începe coruperea, exact? — Înțeleg, i-am zis. Și care ar fi opinia dumneavoastră profesională despre cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am aprobat politicos. El înclină din cap și, în timp ce Hildegard ieșea pe ușă în fața mea, l-am prins uitându-se în jos la picioarele ei. Nu-l puteai învinovăți. În boleroul din lână bej, bluza din mătase cu buline și fusta din lână de un roșu-închis, ea arăta precum valoarea despăgubirilor de război pe un an întreg. Era plăcut și doar să pretinzi a fi căsătorit cu ea. Am dat mâna cu Vogelmann și am urmat-o afară pe Hildegard, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul coapselor. Dar chiloții ei păreau să fie ori prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gumă americană. Se ridică, luă cutia cu lapte de pe tejghea și-l salută pe băiat. Ajunsă pe prag, se opri. — Eu trec pe acolo, dacă vreți... Am urmat-o prin soarele arzător. Era îmbrăcată cu un tricou violet și o fustă scurtă verde brotăcel, în picioare avea o pereche de sandale din barete multicolore cu tocuri înalte, pe care picioarele ei subțiri se chinuiau dizgrațios. Pusese laptele într-un sac patchwork cu o curea foarte lungă care îi ajungea aproape de genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei case în picioare încă. Se întoarse către zidul acela. Era o locuință autonomă, un soi de vilișoară minusculă, prăvălită exact sub picioarele viaductului. Am coborât printre mărăcinii prăfuiți, apoi am urcat două trepte până la ușa din doage verzi ca fusta ei. Întinse mâna spre cărămizile de deasupra ușii desprinzând o cheie lipită acolo sus cu gumă de mestecat. Deschise ușa, apoi își scoase din gură guma pe care o mesteca și lipi din nou cheia, apăsând-o cu degetele. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bine dispus, un copil plecat în excursie cu școala. Din spate îi ating fundul. — Pardon, domnișoară. — Ea e serioasă, nu se întoarce să mă privească, știe că este o intrusă. S-a îmbrăcat cu jacheta aceea sărăcăcioasă și cu o fustă mai lungă ca de obicei, silindu-se să nu bată prea tare la ochi. Primesc imediat cheia. Italia vorbește cu bărbatul la la recepție. Apar doi colegi, ne salutăm. — Sauna este deja caldă sau trebuie să aștept? o întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
telefon. Mă duc în cameră și formez numărul, telefonul sună în gol. Mă întind pe pat. Elsa intră: — Cu cine vorbești? — Cu nimeni, este ocupat. A intrat în baie să facă pipi, o văd reflectată în oglinda de la dulap cu fusta ridicată pe șolduri. — Un pacient? — Da. Trage apa, stinge lumina și iese din baie. Un cancer „important“?“și zâmbește. Nu-i ușor să trăiești cu un om care face o muncă atât de tristă, a ajuns să-mi accepte jargonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
toată vara și care acum este din nou cu mine, adunat pe bancheta din spate ca o pisică bătrână. Și mai ales există în toate mirosul Italiei, al urechilor, părului, hainelor pe care le îmbracă. Astăzi și-a pus o fustă înflorată terminată în talie un un elastic negru lat și un balon de bumbac țeapăn. Are o cruce pe piept, o cruce argintată atârnată de un lanț subțire. O duce în gură în timp ce privește lumea neclară care, văzută prin parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în pijama, pare o actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care îmi petrec existența, mă ascund în spatele ei, ca în spatele unei mame. Își ridică bluza, își lasă în jos fusta și își descoperă pântecele. Manlio îi întinde gelul pe burtă: — E rece ? — Puțin. Râde. Și în timp ce sonda se plimbă pe ea, este poate mai emoționată decât lasă să se vadă. Eu aștept în picioare. Manlio apasă sub ombelicul Elsei, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]