4,602 matches
-
încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios [putință] - putincios [neputință] - neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios [netrebuință] - netrebuincios negru - negricios - negriciune alb - albicios - [albiciune] galben - gălbenicios în-gălben-i galben gălbenare gălbează gălbegit gălbeniciune gălbenicios gălbeor gălbenaș credință III ființă silință umilință voință dorință stăruință trebuință IV iscusință căință - căincios împac - împăcăciune - împăcăcios [bolnav] - bolnăviciune - bolnăvicios kraenklich [galben] - gălbenicios - gelbich* privință - privincios putință - putincios moeglich neputință - neputincios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebuincios [netrebuință] - netrebuincios negru - negricios - negriciune alb - albicios - [albiciune] galben - gălbenicios în-gălben-i galben gălbenare gălbează gălbegit gălbeniciune gălbenicios gălbeor gălbenaș credință III ființă silință umilință voință dorință stăruință trebuință IV iscusință căință - căincios împac - împăcăciune - împăcăcios [bolnav] - bolnăviciune - bolnăvicios kraenklich [galben] - gălbenicios - gelbich* privință - privincios putință - putincios moeglich neputință - neputincios împăcăciune - împăcăcios (sich zu beruhingen) rugăciune - rugăcios întristăciune - întristăcios [2] 2257 - ură fermecatură căutătură băutură suitură cărătură murătură suduitură pornitură secătură stârpitură adunătură înjurătură bărbos - bărboșie Baertigkeit spân - spînie bărbat - bărbăție
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și am vorbit mai multe lucruri. Femeia Don Carlos era brunetă, avea nasul cam în sus, era palidă și din vocea [ei] se vedea o siguranță și o energie rară. Sicherer Blick, sichere Hand. Alfons era un Trottel. El era galben la față, obrajii lui erau două lungi vîlci sau încrețituri de riduri *** de se uita trist înaintea sa; el purta o coroană ca și regii de pe cărțile de joc. S-au adus un paner cu mere și covrigi, pe care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noi urmam s-o numim isiacă. Sala era dedicată muzicii și dansului, și pentru construirea ei se folosise întreaga știință arhitectonică; culorile frescelor se îmbinau armonios, ca acordurile unei harpe: verdele bobocilor de piersic, trandafiriul aurorei, azuriul albăstrelelor, cenușiul perlelor, galbenul florilor de ginestră. Nu exista nici o tușă agresivă, care ar fi fost ca o ușă trântită în mijlocul unei piese melodioase. Pe boltă nu se vedeau linii drepte; frizele aveau forma unor panglici lungi, care se împleteau cu o grație elenistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parbrizul spart, cu pelvisul menopauzal sfârtecat de sigla cromată de pe capotă. La ceas de seară, sângele ei ar traversa cimentul albit al terasamentului, bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
felul acela dezinvolt al lui, voia să mă pună la încercare, să vadă dacă mă poate lăsa în urmă; la semafor, se uită la mine în oglinda retrovizoare când i-am ajuns în spate, apoi țâșni puternic din loc pe galben. Pe pasajul superior din Northolt continuă să conducă cu mult peste limita de viteză, trecând nepăsător pe lângă o mașină de poliție care patrula din celălalt sens. Șoferul acesteia îi făcu semn cu farurile, ezitând doar când văzu cârpa roșie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Domnișoara Hus» de I. Barbu”. Deformarea sau eludarea naturii în artele plastice este ilustrată prin sculptura Miliței Petrașcu - Nympha, „cu acele picioare și pulpe gigantice față de restul corpului” - și prin tablourile lui Corneliu Micăilescu: Acorduri în oranj și Simfonie în galben în care, după modelul „picturii absolute” a lui Kandinsky, e „ruptă definitiv, total orice relație cu natura. Totul se reduce la o combinație de masse colorate, după un criteriu arbitrar. Pictorul vrea să dea expresie unei spiritualități pure”, cu precizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
u nimic! Bei și nu mai știi ce faci. Dormi îmbrăcat. Cum puteam aseară să dorm lângă tine, când ai ocupat tot patul și nu aveam loc? Tu nu vezi cum arăți? Într-adevăr, arăta destul de rău la față; buhăit, galben și cu cearcane mari în jurul ochilor. Era de nerecunoscut. Ea îi pregăti și pachețelul cu mâncare. - Aș vrea ca de Sf. Mărie să te abții de la băutură și să mergi cu mine la biserică, să mă ajuți să duc pachetele
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
alăptat la sân sau cu biberonul? Întrebările par puse la întâmplare, dar tot ce pot să facă medicii e să elaboreze niște statistici, în speranța că, la un moment dat, vor putea stabili un tipar. Camera copilului era decorată în galben și albastru, cu perdele înflorate la ferestre; lângă leagăn se afla o comodă de răchită. Mai era și un balansoar alb. Deasupra leagănului atârnau niște fluturi galbeni de plastic. Pe comodă era o carte, deschisă la pagina 27. Podeaua era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă dați seama că, orice-ați face în viață, nu va mai avea nici un sens peste o sută de ani? zice. Credeți că peste un secol o să-și mai aducă aminte cineva de soții Stuart? Se uită la toate suprafețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în pat, fără nici un semn, fără nici un bilet, fără nici o cauză. Și Helen Boyle zice: — Cum l-au găsit pe șeful dumneavoastră? Din poșeta cu alb și galben scoate un cleștișor lucios, argintiu, și o șurubelniță, atât de curate și de ascuțite, că ar putea fi folosite pe masa de operație. Deschide ușa unui șifonier imens, sculptat și lustruit, și zice: — Țineți-o nemișcată, vă rog. Țin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sergent ia în cătarea revolverului haina noastră de blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei de aici, așteptăm și noi o minune. Un mesia. Capitolul 19 Când te dai jos din mașină, totul e galben. Galben cât vezi cu ochii. Nu galben ca lămâia; mai degrabă galben ca o minge de tenis. Aa cum arată mingea pe un teren de tenis verde deschis. Întreaga lume, de ambele părți ale autostrăzii, în această singură culoare. Galben. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Întreaga lume, de ambele părți ale autostrăzii, în această singură culoare. Galben. În vălătuci, în valuri mari și înspumate de adiere galbenă în vântul fierbinte stârnit de trecerea mașinilor, iradiind dinspre acostamentul de pietriș al autostrăzii în direcția colinelor galbene. Galben. Proiectând lumina galbenă înăuntrul mașinii noastre. Helen, Mona, Stridie, eu, noi toți. Pielea și ochii noștri. Detaliile întregii lumi. Galben. — Brassica tournefortii, zice Stridie. Muștar marocan înflorit. Suntem înconjurați de mirosul de piele al mașinii lui Helen, o mașină mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu ochii galbeni la oceanul cel galben, zice: — Uite-așa încearcă generația mea să distrugă cultura din zilele noastre, răspândindu-și propria molimă. Capitolul 20 Femeia deschide ușa; eu și Helen stăm în prag. Eu îi țin trusa cosmetică și stau cu o jumătate de pas în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citind eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice că, după ce vor fi distruse toate vrăjile, inclusiv descântecul, o să vă lăudați peste tot că sunteți un erou. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mai are doar vreo câteva inele mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te muți, dacă pleacă... Coborâră pe străduța care ducea spre Splai și se opriră mai înainte de a ajunge în capătul ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de an tu m-ai îngrijit Din suflet tu m-ai iubit Niciodată n-ai greșit Și de asta-s fericit. Soarele Astrule ești luminos Pe deasupra și frumos. Pământul cu razele-l mângâi Pe noi cei de jos ne bucuri. Galbenul este frumos Și mai este și lucios Mereu tu strălucești Mereu ne și veselești. Câteodată ne înșeli Dar mai faci și tu greșeli Noi, să știi, le vom ierta Numai de ne vei lumina. Cerul Ai un număr infinit Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Prietenie E sfârșitul lui noiembrie. Iarna e aproape. Copacii și-au schimbat straiele arămii și sunt aproape fără culoare. Doar câteva frunze s-au încăpățânat să rămână în copaci. O frunzuliță pătată cu galben era tristă la gândul că se va despărți de creanga ei. Draga mea prietenă, mi-e atât de greu să mă despart de tine! spune creanga. Dintre toate frunzele tu mi ai fost cea mai dragă. Te voi ține strâns
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fericirea, închid ochii și pășesc dincolo de pereți, dincolo de ferestre, dincolo de timp. Aștept viitorul de mâine cu brațele pline de căldură, cu ochii pictați de imensitatea de verde crud în care roșul pur al macilor își flutură petalele. O mare de galben sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cântecul cuvintelor. Roșul, culoarea fericirii și a prosperității, atrage norocul asupra copiilor și asupra dascălilor. Albul aduce lumina, bunătatea și inocența în sufletele tuturor. De aceea noi, copiii suntem atât de puri, atât de sinceri, de deschiși și de rafinați. Galbenul este culoarea atât de dragă nouă pentru că reprezintă soarele, care ne insuflă energia pozitivă în fiecare zi. Datorită lui suntem atât de spontani și de veseli, cum le stă bine unor copii fericiți. Violetul, culoarea regalității, a puterii, a luxului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]