4,049 matches
-
mostrei. Chiar mai mult, este cel mai frecvent mod de a face generalizări În efectuarea sondajelor (vezi Fowler, 1988; Lavrakas, 1987) sau analiza datelor de arhivă. Figura 2.2 - Două niveluri ale procesului deducțiilor Sursa: COSMOS Corporation. Folosirea metodei de generalizare statistică pentru rezultatele studiilor de caz este o eroare foarte gravă. Și asta deoarece studiile nu sunt „unități de eșantionare”. Studiile individuale trebuie mai curând selectate la fel cum un cercetător alege tema unui nou experiment. În acest sens, cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
studiile nu sunt „unități de eșantionare”. Studiile individuale trebuie mai curând selectate la fel cum un cercetător alege tema unui nou experiment. În acest sens, cazurile multiple sunt similare experimentelor multiple. Având În vedere aceste circumstanțe, metoda este una de „generalizare analitică”, În care o teorie dezvoltată anterior este folosită ca un șablon după care se vor compara rezultatele empirice ale studiului. Dacă se dovedește că două sau mai multe cazuri susțin aceeași teorie, puteți pretinde că ați efectuat o replicare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
că ați efectuat o replicare. Rezultatele empirice pot fi considerate chiar mai solide dacă două sau mai multe cazuri susțin aceeași teorie, dar, În același timp, nu sprijină nici o teorie alternativă, la fel de plauzibilă. În figura 2.2, acest tip de generalizare este reprezentat grafic ca deducție de nivelul doi. Generalizarea analitică poate fi folosită ori de câte ori studiul dumneavoastră implică unul sau mai multe cazuri. În plus, logica replicării și distincția Între generalizarea statistică și cea analitică sunt probleme pe care le vom
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
considerate chiar mai solide dacă două sau mai multe cazuri susțin aceeași teorie, dar, În același timp, nu sprijină nici o teorie alternativă, la fel de plauzibilă. În figura 2.2, acest tip de generalizare este reprezentat grafic ca deducție de nivelul doi. Generalizarea analitică poate fi folosită ori de câte ori studiul dumneavoastră implică unul sau mai multe cazuri. În plus, logica replicării și distincția Între generalizarea statistică și cea analitică sunt probleme pe care le vom aborda mai În detaliu În cadrul unor discuții pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
alternativă, la fel de plauzibilă. În figura 2.2, acest tip de generalizare este reprezentat grafic ca deducție de nivelul doi. Generalizarea analitică poate fi folosită ori de câte ori studiul dumneavoastră implică unul sau mai multe cazuri. În plus, logica replicării și distincția Între generalizarea statistică și cea analitică sunt probleme pe care le vom aborda mai În detaliu În cadrul unor discuții pe marginea designurilor studiilor multiple. Punctul esențial În acest moment este acela că În efectuarea studiilor de caz ar trebui să urmăriți generalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
generalizarea statistică și cea analitică sunt probleme pe care le vom aborda mai În detaliu În cadrul unor discuții pe marginea designurilor studiilor multiple. Punctul esențial În acest moment este acela că În efectuarea studiilor de caz ar trebui să urmăriți generalizarea analitică, evitând gândirea În termeni neclari de genul „mostră de cazuri” sau „mostră de cazuri de dimensiuni reduse”, ca și cum un studiu de caz singular ar fi asemenea unui singur respondent Într-un sondaj sau asemenea unui singur subiect În cadrul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Într-un sondaj sau asemenea unui singur subiect În cadrul unui experiment. Cu alte cuvinte, potrivit figurii 2.2, când efectuați studii de caz, ar trebui să țintiți deducțiile de nivelul doi. Dată fiind importanța distincției Între cele două moduri de generalizare, până la sfârșitul capitolului de față, dar și În capitolul 5, veți Întâlni În mod repetat exemple și discuții referitoare la acest subiect. Rezumat. Această subsecțiune a sugerat că un design de cercetare complet, care acoperă toate cele cinci componente descrise
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
se va Împotrivi unei asemenea cerințe și va depune eforturi pentru a-și elabora propriul cadru teoretic. În cercetarea cazurilor, folosirea teoriei nu este doar un ajutor imens În conceperea designului de cercetare potrivit, ci devine și principalul vehicul pentru generalizarea rezultatelor. Criterii pentru evaluarea calității designurilor de cercetaretc "Criterii pentru evaluarea calitĂȚii designurilor de cercetare" Din moment ce un design de cercetare este o serie logică de afirmații, puteți evalua calitatea oricărui design dat cu ajutorul anumitor teste logice. Acestea includ concepte precum
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
ele, pattern matching, a fost amintită deja, dar va fi descrisă mai detaliat În capitolul 5, o dată cu celelalte tactici analitice - construirea explicațiilor, abordarea explicațiilor alternative și folosirea modelelor logice. Validitatea externă Al treilea test se ocupă de problema posibilității de generalizare a descoperirilor studiului dincolo de sfera acestuia. În cel mai simplu exemplu, dacă un studiu despre schimbările din vecinătăți s-a concentrat asupra unei singure vecinătăți, rezultatele sunt valabile și pentru o altă vecinătate? Problema validității externe a constituit o barieră
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
unei singure vecinătăți, rezultatele sunt valabile și pentru o altă vecinătate? Problema validității externe a constituit o barieră majoră În realizarea studiilor de caz. Criticii afirmă În mod repetat că studiile pe un singur caz nu oferă baze solide pentru generalizare. Această critică este adusă totuși prin comparație cu cercetările prin sondaj, În care o mostră (dacă e selectată corect) este reprezentativă pentru un Întreg univers. Analogia cu mostrele și universurile este greșită când avem de a face cu studii de
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
prin comparație cu cercetările prin sondaj, În care o mostră (dacă e selectată corect) este reprezentativă pentru un Întreg univers. Analogia cu mostrele și universurile este greșită când avem de a face cu studii de caz. Sondajele se bazează pe generalizări statistice, pe când studiile de caz (ca și experimentele) se sprijină pe generalizări analitice. Făcând o generalizare analitică, cercetătorul se străduiește să ajungă de la un anumit set de rezultate la o teorie mai cuprinzătoare (vezi caseta 7). De exemplu, Însăși teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
selectată corect) este reprezentativă pentru un Întreg univers. Analogia cu mostrele și universurile este greșită când avem de a face cu studii de caz. Sondajele se bazează pe generalizări statistice, pe când studiile de caz (ca și experimentele) se sprijină pe generalizări analitice. Făcând o generalizare analitică, cercetătorul se străduiește să ajungă de la un anumit set de rezultate la o teorie mai cuprinzătoare (vezi caseta 7). De exemplu, Însăși teoria despre schimbările din vecinătăți care a dus la studiul de caz este
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
pentru un Întreg univers. Analogia cu mostrele și universurile este greșită când avem de a face cu studii de caz. Sondajele se bazează pe generalizări statistice, pe când studiile de caz (ca și experimentele) se sprijină pe generalizări analitice. Făcând o generalizare analitică, cercetătorul se străduiește să ajungă de la un anumit set de rezultate la o teorie mai cuprinzătoare (vezi caseta 7). De exemplu, Însăși teoria despre schimbările din vecinătăți care a dus la studiul de caz este aceea care vă va
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
2001), procedura de selectare a unei vecinătăți pentru studiu ar fi Început cu identificarea acelor vecinătăți În care au avut loc tranzițiile. Prin urmare, tranziția locuitorilor ar fi constituit domeniul la care s-ar fi putut generaliza ulterior rezultatele. Totuși, generalizarea nu se face În mod automat. O teorie trebuie testată prin replicarea descoperirilor Într-o a doua și chiar o a treia vecinătate, despre care teoria a afirmat că vor oferi aceleași rezultate. Odată finalizate asemenea replicări, deși nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cad În capcana de a Încerca să selecteze un caz sau un set de cazuri „reprezentative”. Și totuși, nici o serie de cazuri, oricât de mare, nu va fi suficientă pentru a Înlătura această obiecție. Problema rezidă tocmai În noțiunea de „generalizare pentru alte studii de caz”. Dimpotrivă, un analist ar trebui să Încerce o generalizare a rezultatelor Înspre o „teorie”, la fel cum face un om de știință cu rezultatele experimentale. (Remarcați că omul de știință nu Încearcă să aleagă experimente
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
cazuri „reprezentative”. Și totuși, nici o serie de cazuri, oricât de mare, nu va fi suficientă pentru a Înlătura această obiecție. Problema rezidă tocmai În noțiunea de „generalizare pentru alte studii de caz”. Dimpotrivă, un analist ar trebui să Încerce o generalizare a rezultatelor Înspre o „teorie”, la fel cum face un om de știință cu rezultatele experimentale. (Remarcați că omul de știință nu Încearcă să aleagă experimente „reprezentative”.) Această abordare este excelent ilustrată de Jane Jacobs (1961) În celebra sa lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
El trebuie să precizeze atât condițiile În care este probabil să apară un anume fenomen (replicare literală), cât și pe cele În care probabilitatea este redusă (replicare teoretică). Mai târziu, cadrul teoretic va deveni vehiculul prin care se vor face generalizări asupra altor cazuri, având din nou un rol similar celui pe care-l deține În designurile pentru experimente comparative. Mai mult decât atât, la fel ca În științele experimentale, dacă unele cazuri empirice nu funcționează potrivit așteptărilor, trebuie făcute modificări
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
realizat o analiză comparativă (Yin, 1986) care trata fiecare evaluare ca fiind un „caz” separat și prin care dovezile celor unsprezece evaluări au fost organizate sub formă de tabele cu text. Apoi, independent de orice intervenție specifică, s-au făcut generalizări privind prevenirea eficientă a infracțiunilor cu ajutorul unei logici de replicare, dat fiind faptul că toate evaluările au dezvăluit rezultate pozitive. Tabelul 5.2 Co-locația În cazul organizațiilor partenere (14 centre și partenerii acestora) Sursa: COSMOS Corporation (1998). Patternul general din
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
suporturi și metode de difuzare face parte din factorii principali de evoluție a practicilor, într-o măsură mult mai mare decât politicile publice. Noile activități sunt legate mai ales de dezvoltarea multimedia (32 % dintre gospodării sunt dotate în 2001), de generalizarea echipamentelor hi-fi (o rată de 61 % în 2001), de milioanele de CD-uri vândute (aproximativ 120 de milioane), de internet (18 % dintre locuințe conectate în 2001). Este o rațiune majoră a intrării în era "culturii ecranului" și a "practicilor la
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și să se lase recuperați. Potențiali vectori de amenințare pentru puterile seculare sau religioase, ei sunt obiectul controlului social. Simmel folosește imaginea castelului de apă, care difuzează și difractă apa prin capilaritate, strat după strat, pentru a explica banalizarea și generalizarea treptate ale formelor create de modă în ansamblul grupurilor sociale (1988). Potrivit lui Merleau-Ponty (1963), cultura nu face decât să răspândească și să adapteze ceea ce artistul a creat deja. Clivajul artă/cultură se regăsește astăzi în opoziția obișnuită între arta de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Sau este un domeniu simbolic pe care politicul l-a "supradeterminat" și "învestit" în cursul formării statului? Este democratizarea criteriul după care trebuie evaluată politica culturală? Trei indicatori cer o verificare empirică pentru a răspunde la aceste întrebări: masificarea și generalizarea practicilor; accesul crescând al straturilor sociale "neprivilegiate"; diversificarea practicilor și eclectismul cultural. Cercetările lui Olivier Donnat sunt de natură să aducă unele lămuriri asupra acestor probleme. Totuși, ele sunt dominate de o poziție ambivalentă: pe de o parte, DEP evaluează
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
filmului, zilele "porților deschise" și "nopțile albe", operațiunile "Paris-plajă"... • Controlul cunoștințelor și gusturilor O ipoteză ar fi aceea că statul atotputernic ar tinde treptat să "pună mâna" și pe politica culturii. Învățământul este matricea culturii sau, dacă vrem, aceasta este generalizarea cunoștințelor transmise prin învățământ. Pe urmele lui Weber, un ansamblu de cercetători juriști, sociologi și istorici au dezvoltat acest punct. Istoricul de artă Francis Haskell arată că expozițiile de pictură reprezintă un mijloc de a controla gustul. Controlul reacțiilor publicului
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Becker, 1988; Moulin, 1992; Benhamou, 2002), de "vizibilitate" (Moulin, 1992), de "notorietate" (Rouget și Sagot-Duvaroux 1996), de "recunoaștere" (Heinich, 2001) sau de "grandoare" (Thévenot și Boltanski, 1991), valoarea culturală se construiește, în egală măsură, printr-o serie de operațiuni de generalizare. Toți producătorii au ca obiectiv să-și sporească reputația, care trece prin vizibilitate: este specificul profesiilor care au nevoie de un public pentru a exista. Ceea ce pot analiza sociologii ține de "manevrele pentru a se înălța" (Boltanski, 1990, pp. 253-265
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
elementelor repetabile va fi însoțită de studierea a ceea ce este unic, lucru la care noi privim pînă acum ca la manifestarea unui miracol incognoscibil" (V. Propp, apud C. Segre, 1986: 108). Modelul proppian a însemnat indiscutabil un salt din perspectiva generalizării și clasificării basmelor (nu este lipsit de interes faptul că reactualizarea modelului proppian coincide cu asaltul gramaticilor generative, ambele evidențiind o matrice generativă fundamentală. Totuși noțiunea de funcție nu este unicul component al basmului (C. Bremond, infra 5.5). În
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
bancă a cooperării: am ales Banque Populaire În asociații profesionale, sindicale am învățat că sîntem puternici doar împreună Modelul paradoxului propune un enunț paradoxal, care precede în sintagmatica discursivă agentul salvator, actul rezolvării și "morala". Asertarea paradoxului Enunțarea salvării Rezolvarea Generalizarea rolului benefic al agentului salvator Nu vă putem numi PDG. Dar vă putem tripla salariul Vă trebuie bani pentru o mașină, un televizor, o haină de blană? De fapt aceasta nu ne privește. Cu un cont CIC veți avea toate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]