12,132 matches
-
face Unter den Linden mai potrivit pentru paradele militare, cum era și aceea pe care o vedeam. Fără a se mulțumi doar cu Îndepărtarea majorității teilor care dăduseră denumirea bulevardului, Înălțaseră albe coloane dorice În vârful cărora erau puși vulturii germani. Fuseseră plantați alți tei, dar aceștia nu erau nici măcar la fel de Înalți ca stâlpii pentru iluminatul stradal. Banda din mijloc fusese lărgită, astfel Încât coloanele militare să poată mărșălui În șiruri de câte doisprezece oameni umăr la umăr, și fusese presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
contribuind cu mai multe milioane de mărci la vistieria Partidului În schimbul promisiunii ferme a lui Hitler de a-i elimina pe bolșevici și de a reface armata. A fost un parteneriat care nu a durat mult. Ca mulți dintre industriașii germani, Six vede cu ochi buni extinderea activității economice și creșterea schimburilor comerciale. În ceea ce privește industria oțelului, mai ales, preferă să-și cumpere materia primă din străinătate, deoarece este mai ieftină. Goering nu este de acord, Însă, și crede că Germania ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fotografie a acestui domn? Scoase dintr-un sertar un mic instantaneu pe care mi-l Înmână spunând: — Poza asta a fost făcută acum cinci ani. Nu s-a schimbat prea mult. M-am uitat la bărbatul din fotografie. Ca mulți germani, Își purta părul blond tuns foarte scurt, cu excepția unui zuluf absurd care-i decora fruntea lată. Fața, plină de Încrețituri precum un pachet vechi de țigări, se mândrea cu o mustață ceruită și rezultatul general era acela de clișeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe Neue Königstrasse. Potsdam. Un altar unde locuitorii mai În vârstă ai orașului aprind lumânări În amintirea zilelor glorioase de altădată ale patriei și pentru tinerețile lor. Cochilia tăcută, goală, a Prusiei Imperiale. Arătând mai mult a francez decât a german, locul este un adevărat muzeu, În care vechile feluri de a vorbi și de a simți sunt păstrate cu respect, unde conservatorismul este absolut și unde ferestrele sunt la fel de lustruite ca sticla de pe fotografiile Kaiserului. La doi kilometri mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dea citire cu voce tare. — Primele Întreceri de pe pistă din această după-amiază sunt calificările pentru cursa de 400 m garduri. Apoi avem semifinalele și finala la 100 m. Dacă-mi dați voie să mă exprim așa, nu cred că sportivul germanul are vreo șansă Împotriva negrului american, Owens. L-am văzut alergând ieri și era ca o gazelă. Era cât pe-aci să mă lansez Într-o remarcă semipatriotică despre așa-numita rasă superioară, când Marlene Sahm se așeză lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
admir arhitectura. — De ce te uitai la ofițerii ăia care au coborât din mașină? — Nu mă uitam la ofițeri, mă uitam la fată. Îmi plac la nebunie femeile În uniformă. — Șterge-o de aici, Îmi zise el dându-mi Înapoi actele. Germanul mediu pare să fie capabil să tolereze cel mai jignitor comportament din partea oricui poartă o uniformă sau are vreun fel de Însemne oficiale. În toate cele, mai puțin În asta, mă consider a fi un german tipic, căci trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dându-mi Înapoi actele. Germanul mediu pare să fie capabil să tolereze cel mai jignitor comportament din partea oricui poartă o uniformă sau are vreun fel de Însemne oficiale. În toate cele, mai puțin În asta, mă consider a fi un german tipic, căci trebuie să recunosc că sunt În mod natural predispus la a obstrucționa autoritățile. Presupun că s-ar putea spune că e o atitudine ciudată pentru cineva care a fost polițist. Pe Königstrasse, colectorii de la Ajutorul de Iarnă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
anchetă de proporții era În plină desfășurare. Inspectorul Insch triplase numărul de agenți pe care Logan Îi chemase să dea o mână de ajutor și acum peste patruzeci de polițiști În uniformă, plus patru dresori de câini cu tot cu ciobăneștii lor germani, erau afară În ploaia rece ca gheața, cercetând fiecare grădină, clădire publică, adăpost, tufiș sau șanț dintre casa lui Richard Erskine și magazinele de pe Victoria Road. Ofițerul de serviciu le spuse că Duncan Nicholson fusese vârât În cea mai urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cei de la Roma ce spun? — Nimic, răspunse scurt curierul și se îndepărtă, dezgustat de amintirea lașității colective. Micuțul înțelese că în insula pierdută în Marea Africii și în orașul acela îndepărtat se întâmplase ceva mai grav decât un atac al germanilor - angrivari sau cherusci - la graniță. Numele celor doi oameni uciși nu-i spuneau însă nimic. Ofițerul de gardă se întoarse, dar nu observă că - poate din vrerea zeilor atât de des pomeniți de vechii scriitori - ușa comandamentului era întredeschisă. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea să fie interpretat de istorici drept începutul unei povești fatale. Înconjurat de oamenii săi, tatăl râse, îl ridică pe copil în brațe ca să poată fi văzut de departe, pipăi micile încălțări și declară că, pentru soldații care luptau împotriva germanului Arminius, sutor-ul nu făcuse niciodată caligae comparabile cu acelea. — O să fie pedepsit, râse el, pentru că a arătat că știe să lucreze mult mai bine decât o face de obicei. Râdea și copilul, lovind aerul cu picioarele; și, deși fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să lucreze mult mai bine decât o face de obicei. Râdea și copilul, lovind aerul cu picioarele; și, deși fusese numit Gajus Caesar - istoricul nume de familie care, în vechea pronunție latină, Kaésar, fusese purtat de învingătorul galilor și al germanilor, Julius Caesar -, din acel vacarm răzbătu limpede glasul unui militar: — A intrat în forță în legiune. Eu zic să-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să ți le ia așa... Erau acolo, în primul rând, tribunii temutelor legiuni a Treisprezecea, a Douăzeci și doua, a Unsprezecea. — Am îngenuncheat mii de germani. Crezi că n-o să putem băga spaima în șase sute de senatori bătrâni? Se auzi, mai puternic decât celelalte, glasul unui tribunus: — Împăratul e ales de cei care-și pun viața-n joc ca să apere granițele, nu de senatorii tolăniți prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce trebuiau sculptate în marmură. Singurul lucru ascuns care putea fi ghicit era mândria calmă, puternică, conștientă. În câteva decenii, puterea Romei se întinsese pe un teritoriu imens, zeci de limbi diferite, mii de granițe, deosebiri radicale între supuși, de la germani la blemii din Nubia. Aceasta genera zi de zi probleme neașteptate, impunea noi modalități de guvernare, maleabile și rapide. Structurile vechii Republici libere apăruseră într-o porțiune restrânsă a Mediteranei; mândrul Senatus, divizat acum în diferite curente, nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ani în urmă. Într-o iarnă geroasă, pe când noi luptam, cheruscii lui Arminius au atacat podul de pe Rhenus. Ai noștri, care apărau podul, se retrăgeau, strigau că e pierdut, voiau să-i dea foc. Atunci, sub ploaia de săgeți a germanilor, a venit mama ta. Eram acolo, am văzut-o. I-a oprit pe cei care fugeau, i-a îndemnat să reziste, iar ei s-au rușinat; podul a fost salvat. Într-adevăr, și istoricii romani, atât de zgârciți cu laudele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zise că nu putea deschide ușa aceea. Puse cupa la locul ei. Deodată îl fulgeră gândul: „Germanii! Cavaleri germani aleși din auxilia care patrulează pe Rhenus. Germani... Dezrădăcinați din ținuturile lor, unde știu că nu se vor putea întoarce niciodată, germani care să nu înțeleagă o boabă de latină, care să nu cunoască pe nimeni în întreaga Romă. Credincioși din instinct și din nevoie. Germani Corporis Custodes“. Gărzi de corp germane. Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
surâsul teribil al lui Callistus. Nu era adevărat că răzbunarea era cea mai mare plăcere. Nu spuse nimic. Se ridică, încercă să-i îndepărteze pe cei care îi apucau marginea togii, chemă cu un gest escorta germană. Într-o clipă, germanii îl înconjurară, făcându-i pe senatori să se retragă în dezordine; el părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp la lumina torțelor, fără să schimbe caii și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmplat dacă asemenea documente ar fi căzut în mâna lui Augustus sau a lui Tiberius; își spuse: „N-aș fi văzut ce am văzut azi. Împăratul e singur și are niște consilieri nepricepuți sau răi“. Se gândi apoi că, în ciuda germanilor și a legiunilor, tânărul Împărat era foarte vulnerabil. Își aminti că salvase viața și îndulcise exilul unui peyrates, un hoț ca Arvilius Flaccus, care, în plus, fusese unul dintre judecătorii ce o condamnaseră pe mama sa. Începu să zâmbească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii isiace, o zări printre curteni pe sora tribunului Domitius Corbulo, Milonia. Îi revăzu părul, și liniștea, și ochii, și mâinile. Își încetini pasul, se opri, se întoarse ca atunci, în tribuna din Circus Maximus. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înainta, poruncea turnurilor de semnalizare să nu transmită mesaje, sub pretextul că făcea o inspecție secretă, și lăsa acolo oameni de pază. Ajunse la Mogontiacum pe neașteptate. Era miezul zilei; Gaetulicus discuta liniștit cu tribunii săi, când un grup de germani călare intră cu zgomot mare pe poarta dispre sud a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zgomot mare pe poarta dispre sud a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clipa următoare îl paraliză de spaimă. În piață sosi în goană un cavaler german; în mâna stângă strângea frâul unui alt cal, pe care se ținea cu mare greutate un bărbat în veșminte romane. Printr-o smucitură a mâinii drepte, germanul își făcu calul să se cabreze și să se oprească; calul celuilalt se opri împiedicat - romanul alunecă din șa și căzu. Încercă să se ridice cu greu, iar Gaetulicus văzu că avea mâinile legate, că era plin de noroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de el, tăcut: — Pe de altă parte, nici unul dintre lașii ăștia n-a cerut-o. În semn de dispreț, porunci ca execuția să fie efectuată de germanii săi. Soldații germani îi aduseră pe cei șapte, unul câte unul, îi deposedară de însemnele gradelor, le descoperiră gâturile și îi puseră să îngenuncheze la rând, la distanțe egale, cu mâinile legate la spate și gleznele prinse cu sforile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-i înlăture, concediindu-i pe loc; avea să le dea timp doar cât să-și facă bagajele. Știa ce oameni meritau să promoveze în locul lor. Garantă că, după ce va instaura ordinea, legiunile aveau să curețe malurile fluviului de infiltrațiile germanilor. Între timp, ambițioasa soră a Împăratului, care pornise la drum într-o trăsură acoperită, își dăduse seama, îngrozită, că nu era escortată cu onorurile potrivite rangului său, ci era păzită ca o prizonieră de două șiruri de soldați germani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe apucate în pâraie, beau acea cervisia din orz și hamei, își instalau taberele în păduri, iar pe ea o obligau să doarmă în trăsură, împreună cu însoțitoarele ei. Încercă să protesteze, să ceară informații, să implore, dar, după cum prevăzuse Împăratul, germanii nu înțelegeau nici un cuvânt din ce spuneau ea și celelalte femei, și nu le păsa. Ajunse, speriată, când procesul și execuțiile se terminaseră de câteva zile bune. Împăratul îi aruncă o privire: era plină de praf, nepieptănată, chipul îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]