5,266 matches
-
droguri și alcool. — Binefacerile omului alb, se băgă în vorbă un tip care stătea pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până în clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălăcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care când te privește pare să se uite prin tine, poate din cauza unui ușor strabism. — Bătrânii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
putea respira o gură de aer proaspăt și a mă scutura de marasmul unei lumi bolnave. Apariția lui Jean-Claude la acel moment din viața mea fusese o coincidență extraordinară. Fâșii groase de nor plutesc sub aripa avionului, nelăsând să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui Jean-Claude. Din neînțeles spre indescifrabil. Binefacerile civilizației. Bolurile franțuzești de cafea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
autoturismele, care, fie că ieșeau, fie că intrau. Și trecătorii, grăbinduse, către locurile de muncă, ori către pe altundeva, nu luau În seamă acest amănunt, al porților, și nici pe cel al bătrânilor, pe când, soarele, urca,victorios,către crucea zilei. Ghici, ce-i aici? Nici primul sărut pe care acel băiat frumos ca un porumbel, care i-a fript buzele gurii ce Încă nu cunoscuse nici un fel de ruj, decât pe cel al soarelui - răsare, sărut Încrustat, pentru totdeauna, pe sufletul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
stai, să Înțeleg, eu, bine, ce vrei. Ascultă-mă. O denumire, adică, ceva, care să fie scris, pe firma de la intrarea În edificiu. Da? Da. Ei, team Înțeles. Păi, ca să fie și adevărat, și șocant, și atractiv, zi-i așa: GHICI, CE-I AICI? Cum o să scriu, asta, pe frontispiciu? Cum, zi și tu; ziceți și voi: cum?! Iaca bine. Așa, după cum auzi. Așa o să și scrii. Și, tot așa, o să arborezi, această sintagmă, deasupra ușii de la intrarea În muzeul tău
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
te iubește nici nu te știu... <mariana 45>: nu arăt rău... pentru vîrsta mea Sunt cam micuța de înălțime, am doar 154 <vick45>: și nevasta are tot atît <mariana 45>: tu cred că ai 167, e adevărat? <vick45>: cum ai ghicit? <mariana 45>: și cam plinuț <vick45>: zi gras, nu mă supăr. <mariana 45>: știam eu... mie îmi plac bărbații înalți, spătoși. Puternici. Cu mustață... <vick45>: well, iti doresc noroc <mariana 45>: speranța mea este să găsesc unul de pe aici, divorțat
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de pe mirc sub alt avatar <sami>: mi-am dorit dintotdeauna să discut cu un victor <victor>: de obicei este ‘ocupat’ azi nu știu ce s-a întîmplat... <victor>: de ce victor? <sami>: sunt un pic de vrajiitoare <victor>: brrr <sami>: mi-am ghicit că un victor îmi va schimba viața <victor>: în bine? <sami>: nu se poate decît în bine <victor>: poate-s the wrong guy <sami>: sper că nu, atunci trebuie să îl caut mai departe <sami>: de obicei nu stau pînă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
te cred. M-ai convins <sima35>: Să zicem că în românia se crede altceva <sima35>: și se trăiește în consecință <victor45>: am observat <sima35>: să nu crezi că sar din bărbat în bărbat <victor45>: Doamne ferește! <victor45>: s-ar putea să ghicesc <sima35>: nu, vorbesc serios <sima35>: Sunt divorțata <sima35>: am o fetiță <victor45>: să-ți trăiască. Sincer. <victor45>: și îți apreciez sinceritatea <sima35>: o să iți povestesc odată despre asta <sima35>: acum trebuie să merg să mă culc <sima35>: am stat numai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
oameni renunță și alții insistă În urmărirea unui scop? Cred că da. Aș putea spune că cei care obișnuiesc să renunțe, fac parte mai degrabă din cea de-a patra categorie, a celor care sînt conștienți că nu prea pot «ghici» cam ce ar urma să se Întîmple. Dar o parte dintre ei pot fi și din cei care nu au Încredere În ei, În capacitatea lor de a «ghici» ce s-ar putea Întîmpla. Greșesc? Nu, ba chiar Îmi place
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
patra categorie, a celor care sînt conștienți că nu prea pot «ghici» cam ce ar urma să se Întîmple. Dar o parte dintre ei pot fi și din cei care nu au Încredere În ei, În capacitatea lor de a «ghici» ce s-ar putea Întîmpla. Greșesc? Nu, ba chiar Îmi place cum ai făcut legătura. Dar aceia care insistă aproape prostește pe un scop pe care de fapt nu-l pot realiza? Păi, ar fi dintre cei care cred că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cu provocările vieții. Parcă folosind și această caracteristică, Împreună cu cea dinainte, e mult mai ușor de Înțeles cum e cu urmărirea scopurilor În viață, nu? Da, dar dacă ar fi să combinăm cele patru categorii referitoare la capacitatea de a «ghici» ce se va Întîmpla, cu cele patru referitoare la resursele de rezistență ale organismului, am vedea că apar mult mai multe categorii de oameni, nu? Bineînțeles, mai ales dacă avem În vedere și faptul că omul are libertatea să aleagă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
doar de cîteva luni ești doctor adevărat - o să cam avem ceva de vorbit. Și trebuie să Încep cu o chestiune care pentru mulți pare a nu fi chiar așa importantă, dar pentru ceea ce discutăm acum, e poate cea mai importantă. Ghicești care e? La ghicit nu mă prea pricep... ─ E chiar Începutul. Adică dacă Începutul e prost, nu te poți aștepta să meargă bine restul. Nu te mai pun să ghicești, pentru că Îmi Închipui că deja ai cam priceput la ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dar pentru ceea ce discutăm acum, e poate cea mai importantă. Ghicești care e? La ghicit nu mă prea pricep... ─ E chiar Începutul. Adică dacă Începutul e prost, nu te poți aștepta să meargă bine restul. Nu te mai pun să ghicești, pentru că Îmi Închipui că deja ai cam priceput la ce mă refer. E vorba de alegerea meseriei. Orice tînăr ar trebui să se gîndească foarte serios la treaba asta. Ceea ce trebuie să-l intereseze cel mai mult cînd Își alege
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
vorbim. Dacă n-ai de gînd nici să te muți de la spitalul la care lucrezi... N-am de gînd. Atunci... de Îndrăgostit nu e cazul, pentru că știu că ai o prietenă de mai multă vreme... așa că... nu mă lăsa să ghicesc eu! Știu că ai ghicit deja... și, da... mă gîndesc să mă Însor! Foarte frumos! Numai că aici totul depinde de tine, nu văd cu ce te-aș putea ajuta eu... ─ Vezi... Înainte de a mă hotărî să fac pasul ăsta
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
gînd nici să te muți de la spitalul la care lucrezi... N-am de gînd. Atunci... de Îndrăgostit nu e cazul, pentru că știu că ai o prietenă de mai multă vreme... așa că... nu mă lăsa să ghicesc eu! Știu că ai ghicit deja... și, da... mă gîndesc să mă Însor! Foarte frumos! Numai că aici totul depinde de tine, nu văd cu ce te-aș putea ajuta eu... ─ Vezi... Înainte de a mă hotărî să fac pasul ăsta, aș vrea să fiu sigur
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
peste bretelele subțiri de culoare neagră, de care se prindea partea dantelată a maioului roșu-vișiniu cu flori mari de culoare albgri, își examină cu atenție fața și trupul. Își privi chipul, mai întâi de departe, ca și când abia l-ar fi ghicit, parcă din teama de a nu descoperi în oglindă acel ceva de care ar putea fi nemulțumită. „Oglindă, oglinjoară... ei, na! Nu vreau să mă minți! Vreau să văd... Sprâncenele... Ce ar putea să nu le placă la ele...? Frumoase
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
supermarket. - De ce să intrăm aici? întrebă ea, inocentă. - Să luăm ceva proaspăt pentru cină... Mama ta a aprobat să întârzii în seara aceasta, răspunse el râzând, foarte bine dispus, stăpânindu-și emoția neașteptată ce-l cuprinsese. - Dacă zici tu... Ai ghicit. Așa este! - Tu vei alege ce dorești și eu mă supun hotărârii tale. Bine? - Dacă sultanul a hotărât, ce ar mai fi de zis? șopti Iuliana, încântată de atitudinea lui. Odată ajunși în supermarket, s-au grăbit să cumpere tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești, iubito! o întâmpină Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus... câte săruturi dorești, dragule... - Cu atât mai mult..., ar trebui să-mi permiți. Sunt sigur că voi descoperi un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sunt în ceață. A zâmbit. A avut forța să zâmbească, dar nu a vorbit. A clipit rar de mai multe ori și a încercat să le distingă mai bine. Aproape de el, Laura îi urmărise mișcarea genelor, ori mai mult o ghicea, prin sticla fumurie. Așa îl învățase să procedeze, dar i se păru că trece prea mult timp și un început de teamă i se instală în suflet. „Ce se întâmplă? Oare nu vede nimic?! Doamne, te rog din toată ființa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de mere ne uităm apoi îndelung cum înflorește un măr iar din merele pe care orologiul din sufragerie le taie în mici felii pregătim împreună un delicios lichior de mere s-a făcut tîrziu, Domnișoara ri mă privește suav, îmi ghicește viitorul într-un măr tăiat în două vești bune, în seara aceasta Domnișoara ri va fi a mea ne vom iubi în patul ei plin de mere timp de un măr 30. — Știu că nu este ușor să continui să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prin valize, prin sertare, prin cutii. nu e frumos să forțezi casetele cu bijuterii de familie.” (De unde o fi moștenit familia slubceakovsky colecția ei de bijuterii princiare ?). „nu e frumos să răscolești prin cutiile lor cu medicamente, să încerci să ghicești ce boli intime aveau vecinii tăi. nu e frumos să deschizi jurnalele zilnice ale adolescenților din cartier.” (X descoperă două mențiuni în legătură cu propria sa persoană în jurnalul intim al domnișoarei matilde. în prima este evocat taciturnul de la etajul doi care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cele mai zgomotoase și mai ciudate, una dintre ele fiind dotată cu caractere extrem de mari, era mașina rezervată unor documente ultraoficiale și ultraimpunătoare. De fapt, Casa monteoru era un veritabil labirint, privită din exterior nimeni nu i-ar fi putut ghici multitudinea de spații, coridoare și dependințe, după cum din stradă nu i se vedea nici superba cupolă. Din încăperea unde fusese restaurantul dispăruseră mesele și scaunele, dar mobilele masive rămăseseră lipite de pereți, iar tavanul din mahon avea în continuare același
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dungă, era moș Costache. Doamnele țineau câte o mână pe umerii a doi copii așezați în picioare între un bărbat și o femeie. Erau un băiat și o fetiță, fiecare sprijinit pe câte un cerc mare. Felix îi privi nedumerit, neghicind bine identitatea lor. - Ia să te văd dacă ești perspicace! zise Otilia. Care sunteu, și care ești tu? Felix fu surprins să nu se recunoască în băiat, al cărui păr, de altfel, era dat peste urechi cu ajutorul unei panglici. - Asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei și Marina începu să aducă la masă. Felix observă că mâncărurile erau prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de persoane, sau gătite cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
explica bine, că legăturile lui de rudenie, oricât de îndepărtate, cu Otilia, și de veche intimitate îi dădeau dreptul să cenzureze purtările ei. Pascalopol nu-i era antipatic, dar văditele lui atenții pentru Otilia i se păreau scandaloase. De la început ghicise în Otilia o prietenă de vârsta lui, un factor feminin care-i lipsise. Că o fată de optsprezece ani arăta atâta interes pentru un om în vârstă, asta i se părea ciudat. Mai curios era că ceilalți nu erau scandalizați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebuie să știe nimeni. Nu vreau să umilesc pe Olimpia și să mă cobor până la părinții ei denaturați. Când n-am să mai pot face față, îmi zbor creierii. Stănică spusese aceste cuvinte cu o petulanță în care nu se ghicea nici un soi de depresiune, privind nerăbdător înspre poartă. - Să văd dacă am, zise Otilia, așteaptă-mă aici.Otilia se urcă sus în vârful picioarelor și se întoarse repede. - Uite, zise, îți mai dau încă o dată, dar să știi că nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]